Această zi aniversară a fost stabilită, în 1969, de Federaţia Internaţională de Aeronautică, fiind totodată şi „Ziua internaţională a zborului omului în spaţiu” (stabilită de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 65/271 din 7 aprilie 2011).
Acest reper temporal are legătură cu primul zbor al omului în Cosmos, la 12 aprilie 1961, când cosmonautul sovietic Iuri Gagarin, în vârstă de 27 de ani, efectua primul zbor orbital în jurul Pământului, la bordul navei „Vostok 1”. În timpul zborului, care a durat 108 minute, la o altitudine ce a variat între 175 şi 380 de kilometri, Gagarin a efectuat prima transmisiune televizată din spaţiu.
Context
În 1957, odată cu lansarea de către Uniunea Sovietică a lui Sputnik 1, primul satelit artificial pe orbita Pământului, debuta și competiția acerbă dintre URSS și SUA, care avea să fie denumită Cursa Spațială.
Inițial această competiție a fost dominată de sovietici.
- În noiembrie 1957, cățelușa Laika devenea primul animal care ajungea pe orbita Pământului. Din păcate, nu a supraviețuit.
- În ianuarie 1959, sonda Luna 1 devenea primul obiect care survola Luna, la o altitudine de 6.000 de kilometri;
- În septembrie 1959, sonda Luna 2 era prăbușită intenționat pe Lună. Era primul obiect construit de om care atingea suprafața unui corp ceresc;
- În octombrie 1959, sonda Luna 3 fotografia pentru prima dată partea îndepărtată a Lunii (cea care nu este direct vizibilă de pe Pământ);
- În august 1960, câinii Strelka și Belka deveneau primele animale care se întorceau tefere la sol, de pe orbita Pământului.
În aprilie 1961, Uniunea Sovietică se pregătea pentru cea mai importantă și mai periculoasă misiune de până atunci – trimiterea unui om în spațiu.
Cine a fost Iuri Gagarin?
Iuri Alexeevici Gagarin s-a născut la 9 martie 1934 în satul Klushino, în apropiere de orașul Gzhatsk (acum se numește Gagarin). Părinții săi lucrau la colectiv. Tatăl, Alexey Ivanovici Gagarin, era tâmplar, iar mama, Anna Timofeievna Gagarina, era mulgătoare. Iuri avea un frate (Valentin) și o soră (Zoia) mai mari, dar și un frate mai mic, Boris.
În timpul invaziei Uniunii Sovietice, naziștii au ocupat satul Klușino, iar familia Gagarin a fost alungată din casă și a trebui să se adăpostească în curte, într-o colibă de chirpici, scrie BBC. Asta până în 1943, când Valentin și Zoia au fost deportați într-un lagăr de muncă forțată. Iuri Gagarin nu-i va revedea decât după terminarea războiului. După război, în 1946, familia Gagarin s-a mutat la Gzhatsk.
În 1950, Gagarin a început să lucreze ca ucenic într-o topitorie, în apropiere de Moscova. Un an mai târziu a fost selectat pentru a-și continua studiile la școala industrială din Saratov. El s-a înscris în aeroclubul din Saratov, unde a învățat să piloteze Yakovlev Yak-18, un avion militar sovietic.În 1955, a fost admis la Școala de piloți militari din Orenburg. La 5 noiembrie 1957, la o lună după lansarea primului satelit în spațiu, Sputnik 1, Gagarin a devenit locotenent în Forțele Aeriene Sovietice. Pe 6 noiembrie 1959, a obținut gradul militar de locotenent major.
În martie 1960, începea antrenamentele pentru programul spațial sovietic. Iuri Gagarin s-a căsătorit în 1957 cu Valentina Goriacheva, cu care a avut două fiice.
Pregătirea și zborul
Locotenentul major Iuri Gagarin era pilot al forțelor aeriene sovietice. În vârstă de 27 de ani, Gagarin fusese considerat, pe baza rezultatelor obținute la diverse teste, cel mai bun din 6 candidați care ajunseseră la un nivel avansat al testărilor. Selecţia candidatului pentru primul zbor în Cosmos începuse în 1956, când experţii s-au deplasat în garnizoanele aeriene militare de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, având în vedere şi dosarul personal al candidaţilor. Din 2.000 de dosare, la Moscova, au fost reţinute 200 de dosare de potenţiali candidaţi, care, ulterior, au fost invitaţi să treacă printr-o comisie medicală, în scopul „experimentării unei tehnici noi”, întrucât viitorul zbor în Cosmos era strict secret.
Medicii au ales doar 20 de persoane pentru echipa de viitori cosmonauţi. Acestora le-au fost dezvăluite adevăratele planuri privind viitorul zbor cosmic, deoarece urmau să efectueze un curs special de pregătire. Au fost antrenaţi să suporte condiţiile de imponderabilitate din spaţiul extraatmosferic, vibraţiile puternice şi temperaturile înalte, întrucât se presupunea că, la revenirea pe Pământ, aparatul de zbor spaţial se va încălzi puternic. Ulterior, au rămas şase candidaţi special pregătiţi pentru acest zbor. Viitorii cosmonauţi au locuit săptămâni întregi în camere etanşe, complet izolate de lumea înconjurătoare. Toate persoanele care se ocupau de pregătirea lor au semnat angajamente pentru păstrarea secretului asupra zborului.
Naveta spațială care avea să-l poarte pe Gagarin în zborul său istoric se numea Vostok 3KA și era compusă din două părți. O capsulă sferică, având un diametru de 2,3 metri în care avea să se afle Gagarin și un modul de serviciu care, printre altele, conținea motoarele de deorbitare. Cabina era dotată cu trei hublouri prin care Gagarin avea să observe Pământul în timpul zborului. Naveta spațială avea să fie purtată în spațiu de racheta Vostok-K.
Întreaga misiune purta numele Vostok 1
Zborul a durat 108 minute, Gagarin devenind primul om care ajungea pe orbita Pământului. La reintrarea în atmosferă au apărut probleme tehnice care i-au pus în pericol viața și l-au scuturat puternic, însă Gagarin a reușit să se parașuteze și să ajungă în siguranță la sol, nu departe de orașul Saratov. La intrarea în atmosferă, Gagarin a văzut flăcări în jurul capsulei și le-a transmis celor de la sol: ”Am să ard. La revedere tovarăși!”. A reușit însă să ajungă cu bine, deși au fost și probleme cu parașuta.
Pentru ca performanța lui Gagarin să fie omologată de Federația Aeronautică Internațională (Fédération Aéronautique Internationale), Iuri Gagarin ar fi trebuit să aterizeze la bordul capsulei. În cazul în care cosmonautul ar fi aterizat separat de capsulă, s-ar fi considerat o situație de urgență, ceea ce însemna că zborul nu ar fi fost unul reușit și performanță nu putea fi recunoscută oficial. Astfel, când au înmânat forului internațional documentele misiunii Vostok 1, autoritățile sovietice s-au asigurat ca acestea să menționeze că Gagarin a aterizat în capsulă.
În ciuda faptului că existau îndoieli serioase cu privire la modul în care se realizase aterizarea, Fédération Aéronautique Internationale a decis totuși să-i recunoască performanța lui Gagarin.
De-abia zece ani mai târziu, autoritățile sovietice au recunoscut oficial că Gagarin a aterizat într-adevăr separat de capsulă, cu propria parașută. După zborul istoric, Gagarin a făcut un tur al lumii, din Cuba până în SUA și Marea Britanie, conducerea URSS văzând în el un instrument excelent de propagandă și o dovadă că tehnologia sovietică este la superlativ.
În semn de respect pentru performanța lui Gagarin, începând cu 2011, ziua de 12 aprilie a fost declarată de Organizația Națiunilor Unite drept Ziua Mondială a Zborului Omului în Cosmos. Iar pe 7 martie 2013, în Londra, a fost dezvelită o statuie a lui Gagarin la Observatorul Regal de la Greenwich.
Autor: Alexandru Balaci
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.britannica.com/biography/Yuri-Gagarin
https://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-24728772-iuri-gagarin-povestea-cosmonaut-orbita-urss.htm
RADOR – 12 aprilie
