Nicolae (Nicu) Covaci – compozitor, cântăreț, pictor și grafician, este cunoscut ca fondator și lider al formatiei Phoenix. S-a născut la 19 aprilie 1947, la Timişoara. Cu o personalitate puternică și rebelă, Nicu Covaci a scris istorie în paginile rock-ului românesc, a înfruntat comunismul, a avut flexibilitatea și creativitatea de a se reinventa și face performanță în mai multe domenii.
Viața și cariera
S-a născut la 19 aprilie 1947, la Timișoara. A fost singurul copil al unui cuplu modest. Mama sa, Tamara, era croitoreasă, originară din Basarabia, iar tatăl său era bănățean de lângă granița cu Serbia. Nu i-a stat alături de Nicu până la vârsta acestuia de 11 ani, deoarece a fost deținut politic la Canalul Dunăre-Marea Neagră, mai bine de 10 ani.
Nicu Covaci a început de mic copil să ia lecții particulare de pian, acordeon și limbă franceză, germană și engleză. Mai târziu, după ce a învățat singur să cânte la muzicuță, a luat și lecții de chitară. A urmat secția germană a școlii primare, secția română a școlii generale, Liceul de Arte Plastice și Institutul de Arte Plastice din Timișoara.
A pus bazele trupei ”Sfinții”
Prin 1961, Nicu Covaci și Kamocsa Camo Bela, elevi la Școala Generală nr. 2 din Timișoara, au fondat o “formație de chitare electrice” – inspirați de ceea ce se întampla peste graniță. Trupei i-au pus numele ”Sfinții”. Trupa avea să devină celebra Phoenix, pentru ca activiștii culturali comuniști să îi permită accesul la festivalurile organizate de UTC (Uniunea Tinerilor Comuniști), deoarece ”Sfinții” era un nume care avea de-a face cu religia, respinsă de regim.
În 1965, componența trupei s-a schimbat, în Phoenix intrând Florin “Moni” Bordeianu (n.1948, student IEFS), Claudiu Rotaru, Ioan “Pilu” Stefanovici (n.1946, student Politehnică) și Gúnter “Spitzi” Reininger (n.1950, elev la școala de muzică). Repertoriul era compus din cover-uri celebre ale trupelor Beatles, Rolling Stones, Animals etc. Au fost ascultați de celebrul critic muzical Cornel Chiriac, care i-a ajutat să înregistreze un album. În acea perioadă, au lansat piesele celebre “Vremuri” și “Canarul”.
Phoenix devine o trupă cunoscută și iubită
Câștigă un premiu la un concurs între formațiile studențești în 1968 – la Festivalul Național de Artă Studențească de la Iași, când au concurat cu Roșu și Negru, Coral și Mondial. Un an mai târziu, locul lui “Pilu” a fost luat de Dorel “Baba” Vintilă Zaharia (n.1943, ex – Sideral, Cometele, student la Politehnică).
Apar în emisiuni de televiziune și susțin zeci de concerte, reușind să se impună ca trupă de referință. După emigrarea lui Moni Bordeianu, din toamna anului 1970, componența trupei se modifică iar. Intră “Spitzi”, Cornel Liuba (tobe), Kovacs Zoltan (bas) și Laurențiu Butoi (oboi, flaut). Este cooptat în trupă și Mircea Baniciu (student Arhitectură), un folkist care însoțea trupa în turnee, iar în octombrie 1971 se renunța la serviciile lui Zoli, Laurențiu și, putin mai tarziu, la Cornel. Intră Joszef Kappl (ex – Color, Clasic XX, student la Conservator) și Costin Petrescu (ex – Olympic’64, student Arhitectură). Accentele rock se modifică și ele, iar stilul lor capătă rezonanțe folclorice.
Realizează poemul rock “Cei ce ne-au dat nume”, care a fost prezentat în premieră la Opera din Timișoara, la 13 ianuarie 1972. A apărut apoi albumul “Negru Voda”, primul disc LP scos de o formație rock în limba română. În 1974, apare în trupă Ovidiu Lipan “Țăndarică” (ex- Roșu și Negru, școala de muzică). Formația Phoenix avea un succes imens, însă în anii ”70 ajunsese să fie un fenomen mai degrabă underground, fiind pe rând interzisă în concerte, la televiziune și la radio, de cenzura comunistă.
Fug din țară ascunși în instrumente, într-un camion. În dreapta șoferului stătea Nicu Covaci.
Nicu Covaci a plecat din țară în anul 1976, printr-o căsătorie fictivă și prin renunțarea la cetățenia română. „Contesta regimul, dar cu o oarecare finețe. Sătul de povestea asta, a hotărât să plece. Și ce face? Le lasă colegilor de trupă instrumentele, instalația de sunet și de lumină și le spune exact așa: «Rămâneți calzi, pentru că nu se știe, poate vine Moș Crăciun» și părăsește Romania“, povestește Andrei Galiță, cel care i-a documentat biografia la CNSAS. Nicu Covaci revine însă în țară după cutremurul din martie 1977. Venise să scoată din lagărul comunist și restul trupei. A stat câteva luni în țară, timp în care trupa se reunește și susține două mari concerte cu zeci de mii de spectatori, la Constanța și Tulcea. Pe drum spre Timișoara au mai multe discuții și Nicu Covaci le-a sugerat să se vadă la el acasă, în Timișoara. La întâlnirea de la Nicu Covaci, de a doua zi, Mircea Baniciu nu a mai venit.
Se întâlnesc peste câteva zile și urmează scene demne de filme de aventuri:
„În boxa pregătită pentru Mircea Baniciu, Nicu Covaci spune că a luat o prietenă, o vecină de etnie germană, gravidă, care nu își dorea sub nicio formă să nască în România. Îi pune în boxe, îi închide.
Chiar el spune că, din cauza numărului foarte mare de șuruburi, vreo 48, s-a ales cu răni la mâini din cauza șurubelniței“. Ajunge la granițe, unde vameșii amenință că mijlocul de transport o să fie controlat peste tot. El, relaxat, le răspunde: „OK, n-aveți decât!”. Dar și-a permis să spună asta pentru că pregătise pentru grăniceri vin de Recaș, cârnați de Banat și franzele calde, astfel că le deturnează atenția. Închiși în instrumente stăteau, în poziție de yoga, membrii trupei. Tot Covaci a fost cel care le-a administrat și Valium, altfel nu crede că ar fi putut să-și ducă planul la bun sfârșit,se arată în romanul autobiografic.
Mircea Baniciu nu a plecat cu ei. Rămas în țară, e anchetat o vreme de Securitate și nu știa ce se întâmplase cu colegii lui. Aude la Radio Europa Liberă că membrii formației au ajuns în Germania Federală. Așa au reușit să fugă Ovidiu Lipan Țăndărică, Josef Kappl, Erlend Krauser și vecina lui Nicu Covaci. Camionul a fost condus de Alex Polgar, iar în dreapta lui a stat Nicu Covaci.
Viața de dincolo de granite
Nicu Covaci stă 13 ani în Germania, iar proiectele sale muzicale sunt sporadice, în 1983 cântând în duet cu Dzidek Marcinkiewicz. În 1987 este solicitat de Primăria din Osnabruck pentru a pune în scenă opera ‘Evita’ (Andrew Lloyd Weber), împreună cu Erlend Krauser, iar un an mai târziu pentru opera ‘Jesus Christ Superstar’ (Andrew Lloyd Weber, Tim Rice). În 1988, Nicu Covaci scoate discul single ‘Tuareg/Mr G’s Promises’ sub numele Phoenix.
Nicu Covaci pictor și grafician
Iniţiator al etno-rock-ului, muzicianul Nicu Covaci mai este cunoscut ca având şi alte valenţe artistice de pictor, grafician şi sculptor. Cât a stat în Germania, Nicu Covaci a predat arta plastică în Osnabruck şi a creat o serie de tablouri, cel mai cunoscut fiind giganticul ‘Gladiator 2000’ (1986), expus în exteriorul sălii de sport din acelaşi oraş. Având dimensiuni imense (45×6 metri) este realizată printr-o tehnică specială, cu vopsele care intră în pânză, ceea ce face ca pictura să reziste foarte mult timp. Printre altele, la cererea Primăriei din Osnabruck, creează o statuie a zeiţei fertilităţii (‘Fruchtbarkeitskönigin’), având forme rubiconde.
După 1989, revine în ţară şi reia seria concertelor cu Phoenix, iar în 1992 publică volumul autobiografic ‘Phoenix…însă eu’. Două dintre albumele importante în discografia trupei, apărute după 1989, sunt „La umbra marelui urs” (2000) şi „Baba Novac” (2005). Alte discuri de referinţă ale formaţiei Phoenix sunt „Cantafabule” (1975), „Transsylvania” (1981) şi „SymPhoenix” (1992).
La 4 aprilie 2003, Nicolae Covaci primeşte de la Eugen Simion, preşedintele Academiei Române, diploma ‘Distincţia culturală’. În 2007, cu ocazia împlinirii a 45 de ani de activitate muzicală şi pentru contribuţia la dezvoltarea muzicii rock din România a formaţiei Phoenix, Nicu Covaci a fost decorat cu ‘Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler’.
Nicu Covaci nu a fost primit în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR) a respins solicitarea lui Nicolae Covaci de a fi primit ca membru. Iată răspunsul care i s-a dat lui Covaci: ”Vă informăm prin prezenta că Biroul Secției de muzică jazz/pop al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România s-a întrunit în ședință și a analizat lucrarea scrisă pe care ați susținut-o în cadrul probei de examen profesional, solicitat prin regulament candidaților care nu au studii superioare de specialitate. Lucrarea realizată de dvs. a fost evaluată cu media 7,60, ceea ce o plasează sub media de promovare (8,00), conform Regulamentului privitor la admiterea în UCMR.
În conformitate cu Statutul și Regulamentele UCMR, Biroul executiv a dispus informarea dvs. cu privire la neadmiterea solicitării de a fi primit ca membru al UCMR.”
Gestul a stârnit vii reacții în societate, pe rețelele de socializare și în rândul muzicienilor. Au fost lansate critici aspre la adresa forului, gestul acestuia fiind calificat nepotrivit față de valoarea și profesionalismul lui Nicu Covaci.
În prezent, Nicu Covaci locuieşte în Spania.
La multi ani, Nicu Covaci! (Autor : Alexandru Balaci)
Biografie
Calendar Rador
http://www.tvr.ro/interviu-cu-nicu-covaci_38154.html#view
