Context
Victor Gomoiu a fost un chirurg și istoric al medicinei, care a îndeplinit funcția de ministru al Sănătății (1940). Actualmente, în București există un spital de pediatrie care îi poartă numele, iar în Vânju Mare, se află „Liceul teoretic Dr. Victor Gomoiu”. Deși numele și realizările sale au fost foarte apreciate în epocă, a făcut de două ori închisoare, o lună în 1934 pe vremea regimului carlist și patru ani și patru luni (1950-1954) pe vremea regimului comunist.
Viața și cariera
Victor Gomoiu s-a născut la 18 aprilie 1882 la Vânju-Mare, judeţul Mehedinţi. A absolvit Şcoala primară în comuna natală, fiind premiant în fiecare an şcolar. În anul 1893 este primit la Liceul Traian din Turnu-Severin. A promovat fiecare an şcolar printre primii, fapt ce i-a atras simpatia profesorilor şi admiraţia colegilor. Când era încă pe băncile școlii, elevul Victor Gomoiu din clasa a VII-a a Liceului Traian a devenit „profesor” suplinitor la liceul de fete la elevele din cursul superior al acestui liceu, unde se corpul profesoral era incomplete. S-a descurcat foarte bine, iar elevele sale au obţinut rezultate bune la examenele ţinute împreună cu elevii Liceului Traian în faţa comisiei speciale trimisă de Ministerul Instrucţiunii în anul 1900. Totodată, a purtat steagul Liceului Traian, în calitatea sa de elev sergent, mergând în fruntea batalionului înarmat de elevi, alături de toţi elevii acestui liceu îmbrăcaţi în uniformă şi profesorii lor care au defilat în faţa familiei regale şi a autorităţilor,cu prilejul sărbătoririi zilei de 10 mai 1900.
La 15 septembrie 1900 Victor Gomoiu intră în anul I al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, iar în iunie 1901 bilanţul primului an de studenţie era strălucit. Din cei peste 200 de studenţi din seria sa, în iunie, au promovat integral abia 11. În fruntea lor se situa Victor Gomoiu cu media “Prea bine”, care echivala cu nota 8. A încheiat anul universitar următor, 1901-1902, situându-se pe primul loc, cu media generală foarte bine (echivalent cu media 9). În octombrie 1902 a trecut concursul de externat în spitalele Eforiei, reuşind să se situeze al doilea. A continuat să studieze cu perseverenţă şi a încheiat şi anul III tot cu calificativul “foarte bine”, promovând în anul IV al Facultăţii de Medicină.
În octombrie 1904 s-a prezentat la examenul de internat la care, pentru 15 locuri vacante, erau 40 de candidaţi, reuşind şi de data aceasta să ocupe locul al doilea. În 26 octombrie 1903 a ţinut prima conferinţă intitulată: “Arta şi ştiinţa medicală”, în cadrul Societăţii Studenţilor în Medicină. Este ales , în martie 1906, vicepreşedinte, iar în aprilie 1907, preşedinte al Societăţii Studenţilor în Medicină. Cu prilejul împlinirii, în 1905, a 30 de ani de la înfiinţarea Societăţii Studenţilor în Medicină (1875-1905) s-a instituit un concurs pentru cea mai bună lucrare de istorie a societăţii, iar Ion Jianu a oferit un premiu de 100 de lei. Aşa a apărut lucrarea fundamentală a lui Victor Gomoiu “Istoricul Societăţii Studenţilor în Medicină” (premiată).
La 21 martie 1909, Victor Gomoiu şi-a susţinut lucrarea de doctorat, în faţa unui amfiteatru arhiplin, în aplauzele privitorilor. În 1910, anul în care i se înmâna medalia de aur a Facultăţii de Medicină, numele lui Victor Gomoiu se înscria printre laureaţii premiului Hillel. Premiul a fost obţinut pe baza lucrării monografice “Colesterina – rolul ei fiziologic în organismul animal”, subiect pus la concurs de Universitatea din Bucureşti. La 26 mai 1909 i s-a eliberat diploma de doctor în medicină şi chirurgie (nr. 1011) şi dreptul de liberă practică a medicinei. În primăvara anului 1912 a primit titlul de docent.
Timp de mai bine de o jumătate de secol, academicianul Victor Gomoiu a excelat în mediile în care a lucrat ca medic chirurg, istoriograf medical, organizator sanitar . A fost strălucitor, deopotrivă, în știință, tehnică, asistență socială și artă. A fost unul din fondatorii studierii Istoriei Medicinei românești, prin publicarea în 1923 a cărții „Din istoria medicinii și învățământului medical românesc”, prin fondarea Societății Române de Istoria Medicinii Românești în 1929 și organizarea la București a celui de-al IX-lea Congres al Societății Internaționale de Istoria Medicinei în 1932. La 1 februarie 1936, Victor Gomoiu a fost ales președintele Societății Internaționale de Istoria Medicinei-Paris, fiind primul român ajuns în asemenea funcție. A deținut această funcție până în 1958. Face ambele războaie mondiale, fiind decorat pentru fapte de eroism. A fondat și a condus Uniunea Ofițerilor de Rezervă și Retragere. A avut mari merite în fondarea unor spitale din București, Mangalia, Vânju Mare, Turnu Severin. A fost membru a 17 academii de știință.
A fost, în același timp, o personalitate culturală de excepție. Debutul său în literatură se produce de timpuriu. În 1906 era membru în Comitetul de redacție al revistei poporaniste „Șezătoarea săteanului”, coleg cu George Coșbuc și G. Dumitrescu Bumbești-Jiu. A făcut cercetări medicale în poezia populară românească.
Prezenţa sa este consemnată, ca membru activ ori numai cu titlu onorific, în numeroase societăţi medicale române cum sunt: Societatea Studenţilor în Medicină, Societatea Ştiinţelor Medicale, Asociaţia generală a medicilor din România (sau Societatea anatomică, Societatea de urologie, ginecologie şi obstretică şi altele. O activitate prodigioasă a desfăşurat la Societatea de chirurgie, în cadrul căreia a fost primit în anul 1910 şi unde între anii 1914-1916 a funcţionat ca secretar general şi la Societatea de istoria medicinii,al cărei fondator a fost (1929) şi pe care a condus-o nemijlocit timp de 20 de ani. A fost vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe din România (1943).
Victor Gomoiu a mai obţinut premiul Dr. Zernoveanu pentru lucrarea “Învăţături noi în chirurgie” (1944), premiul Dr. Djuvara pentru activitatea de conferenţiar la Ateneul român (1945). Numele medicului Victor Gomoiu este înscris în cartea de onoare a multor societăţi ştiinţifice de peste hotare. Astfel, el a fost ales, în 1926, membru al Societăţii Franceze de Istoria Medicinii, în 1928, membru permanent al Academiei de Istoria Artei Sanitare, membru corespondent al Colegiului medicilor din Madrid (1929), membru al Societăţii de istoria farmaciei (1930), membru al Academiei de istoria ştiinţelor (1937), membru al Academiei din Halle (1938), membru al Societăţii greceşti de istoria medicinii (1932), membru al Societăţii regale de medicină din Anvers (1935), membru al Societăţii germane de istoria medicinii, a ştiinţelor şi tehnicii (1936), membru al Societăţii regale de medicină din Londra (1940).
În 1940 a fost ales preşedinte al Societăţii Internaţionale de istoria medicinii. Victor Gomoiu s-a afirmat ca un reputat chirurg, reuşind să urce întreaga ierharhie spitalicească: extern, intern, medic stagiar, chirurg secundar şi chirurg primar. Timp de 40 de ani el s-a consacrat acestei specialităţi şi a realizat tehnici şi metode proprii, care-i poartă numele, a adus contribuiţii însemnate în domeniul chirurgiei plastice, al chirurgiei sistemului nervos periferic, al urologiei şi al traumatologiei. În 1938, Victor Gomoiu a redactat studiul “Câteva consideraţiuni chirurgicale”, un adevărat testament chirurgical în care împărtăşeşte din experienţa sa. A purtat corespondenţă cu medici din aproape 50 de ţări, având ca obiect problemele ştiinţifice în legătură cu chirurgia şi istoria medicinii. Spitalul Clinic de Copii “Dr. Victor Gomoiu” este unul dintre cele mai vechi spitale pentru copii din România. A fost dat în folosinţă în anul 1927, director fiind numit la acea vreme profesorul Victor Gomoiu. Organizat în perioada interbelică pentru a oferi servicii medicale populaţiei sărace, spitalul a început să asigure, după cel de-al doilea Război Mondial, servicii strict pediatrice.
Victor Gomoiu a îndeplinit funcţia de Ministru al Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale în guvernul lui Ion Antonescu (4 septembrie 1940 – 14 septembrie 1940). A fost membru titular al Academiei de Ştiinţe din România începând cu 20 decembrie 1938.
Arestat în două regimuri dictatoriale
În anii ’30 medicul a devenit unul dintre cei mai cunoscuți critici ai camarilei suveranului Carol al II-lea. În martie-aprilie 1934, a publicat un manifest împotriva regelui și a cercului său de apropiați și a fost arestat pentru o perioadă de o lună sub acuzația de lèse-majesté, fiind ulterior investigat pentru un presupus complot pentru asasinarea lui Carol. În octombrie 1942, un apropiat al doctorului Gomoiu, istoricul și publicistul de origine evreiască Barbu Lăzăreanu, a fost arestat în timpul prigoanei evreilor și apoi deportat în Transnistria. Datorită apelului pe care medicul l-a făcut către Regina mama Elena, Lăzăreanu a fost cruțat, iar Victor Gomoiu și-a continuat lupta împotriva politicilor antievreiești ale lui Ion Antonescu, amenințând că, dacă deportările vor continua, va părăsi țara și va pune astfel în pericol legitimitatea premierului.
Victor Gomoiu va avea din nou probleme, în perioada comuniștilor.
La scurt timp după instauarea regimului comunist, în decembrie 1947, Gomoiu a fost exclus din învățământul medical. A fost arestat, alături de zeci de alți demnitari, în noaptea de 5 mai 1950 și plasat inițial în subsolul Ministerului de Interne. Încarcerat la Sighet în perioada 1950-1953 și ținut sub izolare strictă, în 1954 a fost transportat la București sub supraveghere militară, pentru a participa la un congres internațional de istorie medicală. Doctorul a fost eliberat din închisoare în același an și a fost reabilitat, dar a refuzat poziția care i s-a oferit în Ministerul Sănătății în 1956, considerând că ar fi o formă de colaborare cu regimul comunist. Deși unele surse afirmă că a fost din nou arestat și și-a petrecut restul vieții în închisoarea Aiud, doctorul a murit la București, pe 6 februarie 1960, aproape uitat de toți foștii colaboratori.
În 1972, soția profesorului, dr. Viorica Gomoiu a donat Universității din Craiova un bogat fond documentar pentru fondarea muzeului medico-farmaceutic „Victor Gomoiu”, care a fost inaugurat în 1974.
Biografie
Calendar Rador
https://spitalgomoiu.ro/
https://www.verticalonline.ro/victor-gomoiu-un-oltean-cu-merite-deosebite-in-medicina
https://www.cafeneauapolitica.ro/cum-a-devenit-medicul-victor-gomoiu-profesor-in-timp-ce-era-elev-in-clasa-a-vii-a1/
