Context
Secolul al XIX-lea debutează cu dezvoltarea urbană, dar și cu creșterea valului de infracţiuni. Presa vremii scria articole despre crime şi despre procesele criminalilor, iar la toate acestea, publicul era foarte conectat. Misterioasa moarte a unei vânzătoare din New York ajunge pe prima pagină a ziarelor în vara anului 1840. În anul următor, un tânăr scriitor, numit Edgar Allan Poe, publică o povestire cu asemănări uimitoare.
Avea să fie primul foileton poliţist din istoria literaturii universale. Se numea „Crimele din Rue Morgue” și a fost publicat în revista Graham’s din Philadelphia pe 20 aprilie 1841.
Edgar Allan Poe
Scriitorul american Edgar Allan Poe s-a născut la 19 ianuarie 1809, la Boston. A urmat primele clase în Anglia, trecând şi prin şcoala condusă de John Bransby, pe care a descris-o, mai târziu, în nuvela cu elemente autobiografice ”William Wilson”. Şi-a continuat studiile la Richmond, perioadă în care a început să scrie versuri. În 1827, a publicat primul volum de poeme: „Tamerlane şi alte poeme, de un bostonian”. În 1829, a apărut al doilea volum de versuri, „Al Aaraaf, Tamerlane şi poeme scurte”, potrivit Tabelului cronologic semnat de Matei Călinescu în volumul de proză „Prăbuşirea casei Usher” (Editura Pentru Literatură, 1965). În februarie 1831, la New York, a apărut al treilea volum de „Poeme”. În octombrie 1833, nuvela sa intitulată „Manuscris găsit într-o sticlă” a obţinut un premiu la concursul revistei „Baltimore Saturday Visiter”.
Opera sa cuprinde, între altele: romanul ”Aventurile lui Arthur Gordon Pym”, numeroase povestiri, între care „Prăbuşirea casei Usher” sau ”Morella”, ”Crimele din Rue Morgue”, „Pisica neagră”, ”Inima care-şi spune taina”, versuri. Edgar Allan Poe era un excelent gazetar, dotat cu o inteligenţă analitică, dublată de o abilitate specială a previziunii. A dus o viață de boem și a sfârșit tragic în mizerie, opium și alcoolism, dar tocmai din acest infern al existenței sale s-au născut multe dintre creațiile ce aveau să impună literaturii universale norme de evaluare estetică necunoscute până atunci. În cei patruzeci de ani ai unei vieți halucinante, scriitorul a izbutit să publice un număr mare de versuri, de proză, estetică și teorie literară, făcând dovada unei forțe de creație extraordinare.
Crimele din Rue Morgue
Din momentul publicării sale, pe 20 aprilie 1841, foiletonul “Crimele din Rue Morgue” a schimbat, în opinia biografului Jeffrey Meyers, “istoria literaturii mondiale”.
C. Auguste Dupin, un detectiv fictiv, este personajul principal al romanului. Dupin nu este un detectiv de meserie, însă curiozitatea îl împinge să cerceteze moartea a două femei. Pe acest prototip avea să pornească creionarea celebrelor personajelor Sherlock Holmes (al lui Arthur Conan Doyle) şi Hercule Poirot (rodul imaginaţiei Agathei Christie).
De la bun început, publicul află că naratorul-personaj cunoaște un tânăr gentilom, pe numele său C. Auguste Dupin, într-o bibliotecă din Paris. Cei doi împărtășesc aceeași pasiune – pentru cărți – și sfârșesc prin a se muta împreună într-un mic apartament din Saint-Germain.
Povestirea se învârte în jurul uciderii inexplicabile a doamnei L’Espanaye și a fiicei ei în Rue Morgue, o stradă fictivă din Paris. Relatările din ziar arată că gâtul mamei era atât de tare tăiat încât capul ei abia se mai ținea de trup, iar fiica ei, după ce a fost sugrumată, a fost vârâtă în deschizătura îngustă a hornului. Crima a avut loc într-o cameră inaccesibilă de la etajul al patrulea al clădirii, cameră care fusese încuiată pe interior.
Vecinii care au auzit crima au oferit relatări contradictorii, fiecare susținând că el a auzit ucigașul vorbind într-o altă limbă decât a sa. Vorbele erau neclare, iar martorii au spus că ei nu cunosc limba în care pretind că au auzit vorbele. Parizienii Dupin și prietenul său, naratorul anonim al povestirii, citesc cu interes aceste relatări din ziare. Cei doi trăiesc într-o stare de izolare și nu primesc niciun vizitator. Deoarece martorii nu pot fi de acord asupra limbii în care a vorbit criminalul, Dupin conchide că ei nu au auzit deloc o voce omenească. Dupin găsește un fir de păr la locul crimei, care este destul de neobișnuit; „acesta nu este păr uman”, a conchis el. Apoi, el dă un anunț în ziar în care întreabă dacă cineva a pierdut un „urangutan”.
Un marinar răspunde la anunț și vine acasă la Dupin, afirmând că oferă o recompensă pentru restituirea urangutanului. În schimb, Dupin îi cere toate informațiile pe care le avea despre crimele din Rue Morgue. Marinarul afirmă că el ținea un urangutan captiv pe care-l prinsese atunci când vasul pe care lucra acostase în Borneo. Animalul scăpase din casa marinarului cu briciul de bărbierit al acestuia. Stăpânul a pornit în urmărirea lui, dar urangutanul a scăpat prin escaladarea unui zid și a unei sârme de paratrăsnet, intrând printr-o fereastră în apartamentul din Rue Morgue.
Surprinsă de această apariție neașteptată, doamna L’Espanaye nu s-a putut apăra în fața urangutanului care încerca să o bărbierească așa cum observase că făcea marinarul și i-a tăiat accidental gâtul femeii cu briciul. Fapta sângeroasă a întărâtat și înfuriat animalul și a strâns-o de gât pe fiică până când aceasta din urmă a murit. Observându-și stăpânul care privea pe fereastră, urangutanul s-a temut că va fi bătut cu biciul și a încercat să ascundă trupul tinerei femei, vârându-l în deschizătura hornului. Marinarul, conștient de „crimă”, a intrat în panică și a fugit, permițând urangutanului să scape. Prefectul de poliție, după auzirea acestei întâmplări, a menționat cu sarcasm că oamenii ar trebui să-și vadă de treaba lor. După plecarea lui, Dupin a răspuns că G este „prea viclean pentru a fi profund”, dar îi admiră abilitatea sa „de nier ce qui est, et d’expliquer ce qui n’est pas” (un citat din romanul Julie ou la Nouvelle Héloïse de Jean-Jacques Rousseau: „a nega ceea ce este și a explica ceea ce nu este”).
Ce e atât de special la C. Auguste Dupin?
– Atenția la detalii;
– Logica deductivă;
– Capacitatea analitică.
”Crimele din Rue Morgue” a construit aspecte de limbaj literar și teme care vor deveni elemente comune în literatura polițistă: un detectiv excentric, dar genial, polițiști cu o gândire limitată, nararea la persoana întâi de către un prieten apropiat al personajului principal. Poe inițiază, de asemenea, procedeul narativ prin care detectivul își anunță soluția și explică apoi raționamentul care a condus la aceasta. Este, de asemenea, primul mister dintr-o cameră închisă în literatura detectivistică. La publicarea sa, „Crimele din Rue Morgue” și autorul său au fost apreciate pentru crearea unei noutăți literare. Ziarul Inquirer din Pennsylvania a scris că povestirea „dovedește că domnul Poe este un om de geniu… cu o iscusință și o putere inventivă, despre care nu cunoaștem nicio asemănare”.
Poe și-a intitulat inițial povestirea „Murders in the Rue Trianon”, dar a redenumit-o, pentru a o asocia mai bine cu moartea. „Crimele din Rue Morgue” a apărut pentru prima dată în numărul din aprilie 1841 al revistei Graham’s Magazine la care Poe lucra ca redactor. A fost plătit cu 56 de dolari în plus pentru ea – o sumă neobișnuit de mare.
„Continuarea” lui Poe la „Crimele din Rue Morgue” a fost „Misterul lui Marie Rogêt”, făcută serial în decembrie 1842 și ianuarie 1843. În ciuda faptului că a primit subtitlul „A Sequel to «The Murders in the Rue Morgue»”, „Misterul lui Marie Rogêt” are puține elemente comune cu „Crimele din Rue Morgue” în afară de includerea lui C. Auguste Dupin și a desfășurării acțiunii tot la Paris.] Dupin a reapărut în „Scrisoarea furată”, pe care Poe a considerat-o „probabil cea mai bună dintre povestirile mele de raționament” într-o scrisoare din iulie 1844 către James Russell Lowell.
Manuscrisul original al povestirii „Crimele din Rue Morgue” care a fost folosit pentru prima sa tipărire în Graham’s Magazine a fost aruncat într-un coș de gunoi. Un ucenic de la birou, J. M. Johnston, l-a găsit și l-a lăsat tatălui său pentru păstrare. Acesta a fost ținut într-o carte muzicală, supraviețuind la trei incendii ale casei înainte de a fi cumpărat de George William Childs. În 1891, Childs a prezentat public manuscrisul achiziționat, împreună cu o scrisoare care explica istoria ei, la Drexel University. Childs a donat, de asemenea, 650 de dolari pentru finalizarea noului monument funerar al lui Edgar Allan Poe din Baltimore, Maryland în 1875. Rolul lui Poe în crearea literaturii poliţiste este recunoscut de Premiile Edgar, acordate anual de către Mystery Writers of America.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.britannica.com/topic/The-Murders-in-the-Rue-Morgue
https://evenimentulistoric.ro/20-aprilie-ziua-de-nastere-a-foiletonului-politist.html
