La 25 aprilie 1719 era publicată cartea „Robinson Crusoe” a lui Daniel Defoe.
Bazată pe relatarea reală a unui marinar scoţian , pe nume Alexander Selkirk, cartea ”Robinson Crusoe” este considerată primul roman englezesc. În privința firuli epic, este totuşi o ficţiune despre personajul Robinson Crusoe, un naufragiat englez care petrece 28 de ani pe o insulă tropicală din vecinătatea Venezuelei.
Daniel Defoe
Publicist și romancier, fiu al unui măcelar din Londra, pe nume Foe, Daniel Defoe (1660 – 1731) are parte de o viață plină de peripeții, asemenea unora dintre eroii săi. Inițial a fost atras de comerț, unde a și activat o perioadă. După ce a dat faliment, încearcă publicistică, expunându-și luările de poziție (veritabile pamflete politice și sociale) în propriile reviste.
A fost activ și viața politică, încredințându-i-se chiar unele misiuni secrete; dar adevărata sa vocație, cea de romancier, iese la iveală abia în jurul vârstei de 60 de ani, când tipărește romanul care-l va face nemuritor, ”Robinson Crusoe” (1719). Îi vor urma ”Moll Flanders” și ”Povestea colonelului Jacque” (1722), ”Jurnal din anul ciumei” (1723), ”Roxana” (1724). Critica îl consideră că este părintele romanului realist englez.
De la o relatare reală, la ficțiunea ”Robinson Crusoe”
„Robinson Crusoe” este un roman care descrie supraviețuirea și viața personajului principal, după naufragierea sa pe o insulă tropicală din largul coastei Venezuelei de astăzi. Una din sursele de inspiraţie ale romanului a fost relatarea navigatorului Alexander Selkirk, care a stat singur din 1704 până în 1709 pe o insulă pustie din arhipelagul Juan Fernandez, în largul coastei chiliene.
Personajul Robinson Crusoe are unele trăsături comune cu Daniel Defoe, cum ar fi dorinţa de a face mereu ceva, pasiunea permanentă pentru îmbogăţirea sufletului prin lectură şi meditaţie, triumful dragostei de viaţă asupra necazurilor.
Totuși, cine a fost Alexander Selkirk, cel care l-a inspirat pe Defoe?
Alexander Selkirk a fost contemporan cu Defoe. Acesta era al șaptelea fiu al unui cizmar scoțian cu un comportament îndoielnic. Selkirk a preferat să fugă pe mare în loc să înfrunte acuzația de comportament indecent în biserică. Selkirk se urcă într-o navă care călătorea în America de Sud. Pe navă intră în conflict cu William Dampier, căpitanul vasului, și îi cere acestuia să-l lase pe o insulă pustie din arhipelagul Juan Fernandez, în apropiere de coasta statului Chile. Selkirk a fost părăsit pe insula Mas a Tierra. Astăzi, această insulă poartă numele de Robinson Crusoe. Este cea de-a doua, ca mărime, dintre Insulele Juan Fernandes. Există povești că, înainte ca vasul să-și continue drumul, Alexander Selkirk s-ar fi răzgândit, dar William Dampier nu a vrut să-l mai ia în corabie. În mai mult de patru ani cât a stat Alexander Selkirk pe insula respectivă, a supraviețuit având la îndemână doar ceea ce încăpuse într-o ladă de marinar: un cuțit, un topor, câteva haine, ceva mâncare, o jumătate de kilogram de tutun, un ceainic și o Biblie.
Pentru a se adăposti, adevăratul Robinson Crusoe și-a construit două cabane de lemn. În loc de covoare, folosea piei de capră. Când hainele i s-au rupt, și-a confecționat straie noi tot din acest material. Își petrecea timpul liber citind din Biblie, pe care ajunsese, probabil, să o cunoască pe de rost. Alexander Selkirk a fost salvat după patru ani de pustietate (1704-1708), chiar de către Woodes Rogers, cel care avea să relateze povestea lui Selkirk din care s-a inspirat, ulterior, Defoe. Alexander Selkirk a explorat de unul singur insula necunoscută, a domesticit pisici, a vânat porci sălbatici și a crescut capre. Romanul va prelua toate aceste informații, ele fiind țesute pe un parcurs epic de mai mulți ani de izolare.
Personajul Robinson Crusoe făcea parte dintr-o familie englezească din clasa de mijloc.
Iubea aventura așa de mult încât, la vârsta de 19 ani, s-a urcat pe corabia unui prieten – fără permisiunea părinților – și a pornit spre Londra. De-a lungul călătoriei a întâmpinat obstacole și furtuni, așa că el a jurat că, dacă va ajunge teafăr pe pământ, se va întoarce la casa părintească. Odată ajuns la țărm nu s-a ținut de cuvânt. Va continua călătoriile și va naufragia. După naufragiu va întâlni un bărbat care făcea negoț între Londra și Guineea și de la el va învăța cum să se orienteze după stele și matematică, iar Robinson va continua negoțul acestuia, ajungând prizonierul unor pirați ce îi vor ataca corabia. El va reuși să evadeze din mâinile stăpânului său când acesta îi va permite lui și altor doi sclavi să pregătească o barcă pentru niște oaspeți și băiatul va putea să fugă în larg cu barca fără a se mai întoarce vreodată.
După luni întregi de călătorie, Crusoe va ajunge pe uscat și își va face o plantație de zahăr și de tutun, care se va dezvolta într-o afacere prosperă. După câțiva ani, niște vecini îi propun să se ducă pe coastele Africii să aducă sclavi și să îi ducă să lucreze pe plantații, așa că el pleacă , dar în Guineea întâmpină o furtună periculoasă în care își pierd viața toți membrii echipajului în afară de el, care se trezește pe o insulă pustie.
Pe această insulă are resurse limitate. Explorând insula își face un adăpost și își împarte resursele, reușind să-și construiască o mică fortăreață pentru a se putea apăra. A construit plantații, a împărțit praful de pușcă de pe navă în mai multe locuri și a învățat să vâneze pentru a supraviețui. De-a lungul anilor petrecuți pe insula pustie, el a avut mult de muncit și a învățat să se priceapă din ce în ce mai mult la ceea ce făcea, reușind să-și fabrice propriile haine, să facă un cuptor din lut și multe altele. Peste câţiva ani de când naufragiase, dă peste un grup de canibali. Salvează din mâna lor un prizonier de culoare pe care îl numeşte Vineri şi care devine însoţitorul sau. Îl învaţă engleză şi îl creştinează. Împreună, cei doi vor supravieţui singurătăţii, canibalilor şi intemperiilor naturii şi vor ajunge, în cele din urmă, înapoi în Anglia. Romanul îmbină diferite genuri literare: memorialul de călătorie, romanul de aventuri, romanul autobiografic, romanul social, care oglindeşte unele teorii valoroase din domeniul filosofiei, educaţiei şi al economiei politice. Defoe ilustrează în roman munca neobosită, cunoştinţele şi experienţa omului, interesul pentru caracterul şi gândirea acestuia, credinţa în posibilitatea supunerii naturii de către om.
Deşi Robinson Crusoe este o carte a izolării, ea rămâne totuşi deopotrivă un tablou al societăţii timpului, deoarece Robinson reproduce chiar şi pe insula pustie tradiţiile, datinile şi felul de a gândi al contemporanilor. Pe insula pustie, Robinson urcă treptele de evoluţie a omenirii. El reface evoluţia omului nu numai cu mijloace primitive, ci şi cu unelte moderne — şi înarmat fiind cu experienţa omului din secolul al XVIII-lea. Pe lângă asta, Robinson îşi făureşte un fel de societate, pe cate o alcătuiesc cărţile lui, papagalul și Vineri. Cartea ”Robinson Crusoe” a fost adăugată în lucrarea „1001 de Cărți de Citit Într-o Viață” de Peter Boxall, Profesor de Limbă Engleză la Universitatea Sussex. (Autor : Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/topic/Robinson-Crusoe-novel
http://www.cunoastelumea.ro/captivanta-poveste-a-lui-robinson-crusoe-s-a-bazat-pe-fapte-reale-realul-robinson-crusoe-a-fost-corsarul-alexander-selkirk/
Sursa Foto : Wikipedia
RADOR – 25 aprilie
