Revista presei internaționale – 28 aprilie

Perspectivele militare pe frontul din Ucraina și implicațiile războiului civil care se prefigurează în Sudan se regăsesc și astăzi printre preocupările principale ale presei internaționale, în timp ce vizita președintelui sud-coreean la Washington s-a dovedit a fi un bun prilej de a dezbate ascensiunea Chinei.
NATO a anunţat că a livrat aproape toate vehiculele ofensive promise Ucrainei, înainte de aşteptata ofensivă de primăvară, transmite BBC. E vorba de peste 1.500 de vehicule blindate şi 230 de tancuri, precum şi de cantităţi mari de muniţie. În total NATO a instruit şi echipat peste nouă brigăzi noi de blindate. The Washington Post arată că Rusia, din contră, are probleme cu reîmprospătarea forțelor armate. „Oficialii ruși se căznesc să recruteze noi trupe în vederea războiului din Ucraina fără să nemulțumească populația, dar planurile de recrutare, promovate de mai marii armatei, alarmează alți oficiali ai guvernului, îngrijorați de o tot mai mare scădere a forței de muncă, reiese din documente secrete ale serviciilor americane de informații.” Publicația bulgară Darik subliniază că „Bulgaria se confruntă cu atacuri hibride fără precedent din partea Rusiei”, citându-l pe ministrul bulgar de externe: „Rusia foloseşte un arsenal complet de tactici hibride, exploatarea aprovizionării cu energie şi alimente de bază, activităţi cibernetice de control asupra tehnologiilor sensibile, intensificarea fără precedent a propagandei care vizează destabilizarea politică internă a societăţilor noastre, provocând nemulţumire şi reducerea solidarităţii cu Ucraina”. În ce privește iminenta contraofensivă ucraineană, cotidianul american The Wall Street Journal ne sfătuiește să avem așteptări moderate. „Obiectivele fundamentale” ale Kievului – „alungarea forțelor ruse din Ucraina și restabilirea suveranității asupra întregii țări, inclusiv Crimeea – e improbabil să fie atinse în 2023”. Această campanie trebuie în schimb să atingă niște obiective minime, de etapă: o înfrângere masivă a Rusiei, capturarea unor poziții-cheie din care să fie lansate ulterior noi campanii, iar aliaților trebuie să li se demonstreze că Ucraina e capabilă să câștige războiul. „Viitoarea contraofensivă va consta într-o serie de bătălii brutale și sângeroase, probabil cele mai mari de până acum, însă succesul ei va schimba cursul războiului.” Iar pe termen mai lung, după înfrângerea Rusiei, ar trebui să stăm cu ochii pe Cecenia, consideră portalul european Politico, într-un reportaj despre voluntarii ceceni care luptă de partea Ucrainei. Din perspectiva acestora, „Ucraina nu e decât începutul luptei împotriva Rusiei” pentru a compensa „două secole de oprimare rusă, de la deportările lui Stalin din anii ’40 la raderea capitalei lor, Groznîi, de pe fața pământului de către Elțîn și până la actual regim brutal condus de satrapul Moscovei, Ramzan Kadîrov”. Un comandant cecen a explicat pentru Politico: „Rusia e ca un vecin beat. Într-o zi vine la tine în casă și vrea să-i dea foc. Îl prinzi și fuge. În altă zi se întoarce treaz și te roagă să-l ierți. Iar apoi vine iarăși beat, cu un pistol, și-ți omoară nevasta și copiii”.
Referindu-se la noul conflict din Sudan, cotidianul britanic The Telegraph titrează: „Occidentul i-a făcut cadou lui Putin o nouă victorie sinistră”. Mai exact, Vestul și-a neglijat vechii prieteni din Orientul Mijlociu și Africa, permițând astfel „Rusiei să umple vidul de putere”. După intervenția de succes a Rusiei în războiul din Siria, Kremlinul și-a extins influența și în Africa prin intermediul operațiunilor Grupului Wagner în Mali, Libia și Republica Centrafricană. Wagner e activ de mai mulți ani în Sudan, unde Moscova vrea să obțină de la Khartoum aprobarea de a-și construi o bază navală în Port Sudan, la Marea Roșie, asigurându-și astfel o „prezență militară permanentă pe una dintre arterele comerciale cruciale ale lumii”. Ziarul The Guardian se arată mai îngrijorat de problema umanitară a refugiaților. Armistițiul mediat recent de SUA a permis evacuarea personalul diplomatic străin din Sudan, numai că astfel, „fără să mai fie incomodați de prezența străinilor, beligeranții pot reveni la luptă, care acum va suscita mai puțină atenție internațională”. Între timp, refugiații sudanezi se confruntă cu „probleme mult mai presante”: sute de mii așteaptă „chiar și trei zile, fără apă, hrană și medicamente, să treacă granița cu Egiptul”. Iar cei care vor să fugă cu feribotul în Arabia Saudită se plâng că saudiții „le acordă prioritate cetățenilor străini”. Săptămânalul The Economist avertizează că „bătălia pentru Khartoum e doar începutul coșmarului Sudanului”. O altă zonă fierbinte e Darfur, de unde 20.000 de refugiați au trecut deja în Ciad și unde însăși poliția i-ar fi îndemnat pe civili să se înarmeze și să se apere singuri. În sudul Drafurului miliții din cadrul forțelor rebele RSF profită de anarhie pentru a ataca și jefui oamenii în propriile case. La rândul ei, armata națională îi hărțuiește și îi bate pe cetățenii din triburile arabe asociate cu RSF. Din aceste motive, un analist consideră că luptele actuale s-ar putea transforma într-un „război tribal”.
„SUA şi Coreea de Sud au convenit miercuri, într-o «Declaraţie de la Washington», să-şi întărească cooperarea în domeniul apărării, inclusiv nucleare, prin intermediul unor consultări mai strânse. Preşedinţii celor două ţări, care s-au întâlnit la Casa Albă, au avertizat că orice atac nuclear al Phenianului ar provoca o ripostă de aşa natură încât ar pune capăt regimului lui Kim Jong-un”, consemnează France 24. Replica Beijingului nu s-a lăsat așteptată mult: „Toate părţile trebuie să facă faţă nodului de probleme al peninsulei (coreene) şi să joace un rol constructiv în promovarea unei rezolvări paşnice a problemei. SUA provoacă o confruntare între tabere, subminează regimul neproliferării nucleare şi interesele strategice ale altor ţări […] agravează tensiunile în peninsulă, compromit pacea şi stabilitatea regionale şi merg împotriva obiectivului de denuclearizare a peninsulei”, citează La Libre Belgique. The Financial Times comentează că „Seulul e cel mai nou aliat al SUA care se confruntă cu dezavantajul comercial al campaniilor de securitate ale Washingtonului împotriva Chinei”. „SUA nu au reușit să-și creeze un grup de susținători fanatici pe a căror loialitate politică să se poată baza. Ele se confruntă cu o gamă de țări mai mult sau mai puțin prietenoase care acceptă de la caz la caz compromisuri cu privire la care inițiativă americană vor s-o sprijine, decizii care inevitabil vor fi adoptate și pe baza intereselor comerciale.” Aici s-ar putea înscrie și Emmanuel Macron care, consideră Le Monde, își subminează propria poziție în chestiunea „autonomiei strategice” a Europei. „Propunând să nu fie urmat modelul Washingtonului în chestiunea Taiwanului, în numele «autonomiei strategice» a UE, președintele francez a provocat nedumeriri în rândul partenerilor Franței. O ieșire contraproductivă, deoarece Europa se bazează pe ajutorul SUA pentru a contracara Rusia în Ucraina.” Condiții în care chiar o serie de „oficiali francezi implicați în probleme europene” au declarat pentru Le Monde: „Cea mai bună modalitate de a obține o autonomie strategică este să nu vorbim prea mult despre ea”. EUobserver explică totuși de ce „o cacofonie de voci din UE în chestiunea Chinei e un lucru pozitiv”. „Confruntat cu o alegere aparent imposibilă între securitate, valori și interese economice, cum este UE acum, utilizarea unor mesaje diversificate pentru dialogul cu audiențe distincte reprezintă o tactică rațională pentru oricare actor care vrea să evite să fie încolțit de adversari, dar și să evite ca partenerii să profite de el.” Revista americană Foreign Policy sesizează că „operațiunile de influență” ale Chinei în străinătate sunt mult mai vaste și mai periculoase decât baloanele de spionaj ori „secțiile de poliție” clandestine”. „Beijingul înființează totodată asociații culturale, domină programele de învățare a limbii chineze, cumpără licee private, achiziționează terenuri lângă baze militare, capturează organizații ale comunităților chinezești locale și acaparează presa locală în limba chineză. O investigație a Newsweek a descoperit numai în SUA 600 de astfel de organizații.” (Andrei Suba, RADOR)/asuba