Sâmbătă, 29 aprilie, se împlinesc 155 de ani de la înfiinţarea Societăţii Filarmonice Române, instituţie muzicală reprezentativă a României, dedicată popularizării culturii muzicale clasice. Atunci începea istoria remarcabilă a celei mai vechi şi mai cunoscute filarmonici din ţară, care a avut la conducere unele dintre cele mai importante nume de muzicieni de la noi din ţară – Eduard Wachmann, Dimitrie Dinicu, George Georgescu şi, desigur, marele George Enescu, cel care, după dispariţia sa, a dat numele actual al excepţionalei instituţii.
În anul 1860, apărea, la Iaşi, prima societate care purta numele Ateneul Român, printre membrii fondatori fiind Mihail Kogălniceanu, Ştefan Micle, Petre Suciu sau Vasile Alexandrescu Urechia. La 15 septembrie 1860 a apărut organul de presă al acestei societăţi purtând numele “Ateneul Român”, însă activitatea societăţii din Iaşi a încetat în 1864, dupa mutarea la Bucureşti a lui V.A. Urechia, unde este numit director general al Ministerului Instrucţiunii.
În anul 1865, din iniţiativa lui Constantin Esarcu, V. A. Urechea şi Nicolae Kretzulescu, lua fiinţă Societatea Literară „Ateneul Român”, „Societate științifică, literară și artistică“ având un scop educativ şi anume propagarea cunoştinţelor folositoare poporului, în special claselor sociale de mijloc, prin intermediul unor cursuri şi conferinţe publice.
Prima conferinţă a fost ţinută în seara de 28 ianuarie 1865 în faţa unui public de aproximativ 500 de persoane, majoritatea auditoriului fiind format din femei. Conferenţiar a fost Constantin Esarcu, profesor la catedra de zoologie şi botanică a Universităţii din Bucureşti, care a vorbit în acea seară despre “Regnul Animal”.
La început, conferinţele erau ţinute în casa lui Costache Ghika de lângă Cişmigiu, într-un salon al Ministerului Instrucţiunii.
Societatea avea să reunească crema intelectualității românești și să deschidă mai multe filiale în întreaga ţară.
La iniţiativa grupului de intelectuali din cadrul societăţii, în anul 1885, începe construirea unui nou sediu al societăţii, adecvat misiunii declarate, Palatul Ateneul Român.
Tot în acea perioadă, revenea la Bucureşti, după studii realizate la Conservatoarele din Viena și Paris, tânărul Eduard Wachmann, devenit profesor și, mai apoi director la Conservator. El porneşte, sub egida Societăţii „Atheneul Român”, o campanie intensă pentru propagarea muzicii de calitate, în rândul publicului educat.
Astfel, cu ambiţie şi pasiune, pornind de la zero, Wachmann pune bazele unei orchestre formate din circa 30 de instrumentişti şi, după mai bine de un an de pregătiri prezintă, la 22 aprilie 1866, la Teatrul Național, un prim concert simfonic. Dar proiectul avea încă mari lipsuri: nu exista o sală potrivită, dedicată, nu existau fonduri pentru instrumente, nu existau partituri și era nevoie şi de alţi instrumentiști profesioniști. Wachmann îi scrie Domnitorului Carol solicitându-i sprijinul pentru „un proiect de asociație filarmonică pe care am avut fericirea de a vi-l înmâna Alteței Voastre conține principalele amănunte de a realiza, cu puține cheltuieli, cele două propuneri pe care vi le-am prezentat și îndrăznesc să rog pe Alteța Voastră să binevoiți a patrona și a oferi augustul Dumneavoastră sprijin acestui proiect ce cuprinde înlăuntrul său baza unei instituții utile care nu va întârzia să-și aducă cele mai rodnice fructe“. Domnitorul i-a acordat un mic sprijin, care i-a permis continuarea proiectului.
La 29 aprilie 1868 era semnat actul de naştere al „Societății Filarmonice Române“, sub egida Societății Atheneului Român, cu 54 de membri fondatori, scopul noului demers fiind „dezvoltarea și propagarea gustului uneia din cele mai frumoase și ideale dintre arte, Muzica, și a societății noastre, distracțiune mai nobilă care să-l repauzeze și, în același timp, să-l înalțe și să-l înnobileze pe om, spre a contribui la înălțarea estetică a națiunii“.
Soluţia găsită pentru construirea unei săli adecvate pentru concerte a fost celebra campanie desfăşurată sub sloganul „Dați un leu pentru Atheneu“, o colectă publică bazată pe stimularea interesului pentru cultură.
Primul concert al Societăţii a avut loc la 15 decembrie 1868, ora 1:00 după-amiaza, sub bagheta iniţiatorului său.
După inaugurarea Palatului Ateneului Român în anul 1888, din 5 martie 1889, concertele Societăţii Filarmonice au început să se desfăşoare în această sală, ca în prezent, Ateneul Român fiind de atunci, sediu al Filarmonicii şi clădire simbol a culturii naţionale.
La 1 martie 1898, apare pentru prima oară pe scena Ateneului Român, alături de Orchestra Filarmonică, George Enescu – la doar 17 ani – în tripla sa calitate de violonist, compozitor și dirijor, un moment de referinţă în istoria muzicii noastre.
Atunci, Eduard Wachmann a înțeles perfect care era potențialul tânărului violonist și compozitor și, printr-un gest remarcabil, i-a cedat chiar bagheta sa pentru a-și dirija singur „Poema Română”. Era momentul care marca o carieră excepţională a unuia din geniile spiritualității noastre naționale şi, totodată, începutul unei legături trainice, de peste o jumătate de secol, între George Enbescu, orchestra Filarmonicii și clădirea Ateneului Român.
Eduard Wachmann avea să conducă orchestra Filarmonicii până în anul 1907, fiind urmat de Dimitrie Dinicu (1868-1936), până în 1920, şi de George Georgescu (1887-1964) – dirijor remarcabil şi elev al lui Arthur Nikisch – , între anii 1920-1944 şi 1954-1964), perioade în care activitatea Filarmonicii a cunoscut un avânt deosebit. În acea perioadă, repertoriul a fost actualizat, modernizat, Filarmonica a intrat în circuitul muzical internaţional, fie prin participarea la turnee îm străinătate, fie prin invitarea pe scena Filarmonicii a unor personalităţi muzicale remarcabile, precum Jacques Thibaud, Igor Stravinski, Alfred Cortot, Maurice Ravel, Richard Strauss, Yehudi Menuhin, Herbert von Karajan.
După război, sub egida Filarmonicii se înfiinţează Corul academic, se constituie un valoros corp de solişti concertişti – instrumentişti şi cântăreţi -, diverse ansambluri camerale, iar orchestra Filarmonicii a participat la primele ediţii ale Festivalului Internaţional „George Enescu”.
În anul 1951, se înființează primul Cvartet de Soliști ai Filarmonicii format din soprana Emilia Petrescu, mezzosoprana Elena Cernei, tenorul Aurel Alexandrescu și bas-baritonul Alexandru Voinescu, artiști cu extraordinară pregătire tehnică vocală și stilistică, calităţi care au determinat publicul și critica de spcialitate să-i numească „Cvartetul de Aur al Filarmonicii”.
În anul 1955, după moartea lui George Enescu, Filarmonica iî poartă numele, momentul fiind precedat de alte două date importante – 1945 – transformarea Filarmonicii în instituție de stat şi 1953 – intrarea clădirii Ateneului Român în administrarea Filarmonicii de Stat.
Au urmat anii în care la conducerea Filarmonicii s-au aflat Mircea Basarab, Dumitru Capoianu, Ion Voicu şi Mihai Brediceanu.
În anul 1968, regretatul muzicolog Viorel Cosma publica un excepţional volum despre istoria primilor 100 de ani Filarmonicii, intitulat „Filarmonica George Enescu din Bucureşti, 1868-1968”.
După anul 1989, la conducerea instituţiei s-a aflat marele pianist Dan Grigore, Filarmonica începând să recâştige din strălucirea de altădată. A urmat conducerea directorului general şi dirijor principal Cristian Mandeal şi a directorului artistic Nicolae Licareţ, perioadă în care Orchestra Filarmonicii a imprimat integrala lucrărilor simfonice de George Enescu şi de Johannes Brahms.
În anul 2010 se înființează “Fundația George Enescu“ care are ca scop susţinerea, promovarea şi integrarea valorilor culturale româneşti în circuitul artistic internaţional, prin crearea, organizarea şi susţinerea de evenimente artistice cu participarea celor mai proeminente personalităţi ale scenelor muzicale mondiale, să continue o tradiție a excelenței în demersul muzical și totodată regăsirea și perpetuarea unui climat artistic remarcabil precum şi refacerea, conservarea şi valorificarea culturală a patrimoniului naţional.
Filarmonica “George Enescu”, condusă de dirijorul Horia Andreescu, s-a aflat în turneu în Kuweit, în perioada 28-31 martie 2018, unde a susţinut o serie de trei concerte la Sheikh Jaber Al-Ahmad Cultural Centre (JACC) din Kuweit City. Programul a cuprins lucrări de mare virtuozitate şi popularitate, alături de un inedit şi atractiv program simfonic kuweitian.
Anual, Filarmonica „George Enescu” susţine circa 300 de concerte, realizează zeci de înregistrări şi realizează turnee de excepţie în străinătate, bucurându-se de o faimă internaţională remarcabilă.
În ianuarie 2018, Filarmonica „George Enescu” a fost decorată de preşedintele Klaus Iohannis, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Palatul Cotroceni, la împlinirea a 150 de ani de la înfiinţarea Societăţii Filarmonice Române. Preşedintele României a spus că onorează contribuţia compozitorului, patronul spiritual al acesteia, la păstrarea vie a speranţei românilor în cele mai grele momente ale Marelui Război, artistul fiind un exemplu de încredere în forţa vitală şi regeneratoare a culturii.
Preşedintele României i-a conferit Filarmonicii „George Enescu” Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, Categoria F -„Promovarea culturii”, pentru măiestria artistică şi locul deosebit pe care îl are în viaţa cultural-artistică a ţării şi pentru dăruirea şi profesionalismul cu care a promovat valorile muzicii româneşti şi internaţionale pe marile scene ale lumii.
