Asediul orașului Orléans a reprezentat punctul de cotitură din războiul franco-britanic, cunoscut în literatura de specialitate ca „Războiul de 100 de ani”. Asediul a durat din 12 octombrie 1428, până pe 8 mai 1429, când o armată condusă de Ioana d’Arc a reușit să ofere asistență apărătorilor francezi, care au respins asediul britanic. În 1920, Ioana d’Arc a fost canonizată de Biserica Catolică pentru actele sale de eroism.
Preludiul asediului britanic
În 1415, Războiul de 100 de ani a atins un punct culminant, când regele Henry al V-lea a decis să invadeze Franța. Pe teritoriul Franței, armata britanică a repurtat câteva succese împotriva armatei regelui Carol al VI-lea al Franței (Charles le Bien-aimé or L’insensé). În luna august a anului 1422, regele Henry al V-lea al Angliei a încetat din viață, însă armata britanică și aliații ei francezi din regiunea Burgundia controlau o mare parte din nordul Franței, printre care Paris și regiunea sudică Aquitaine. Tot în 1422, regele Franței, Carol a VI-lea, a trecut la cele veșnice, în toamna anului 1422, iar fiul acestuia Charles, regent al tronului din 1418, a fost menținut de armatele britanice și aliații francezi fără coroană, iar în locul acestuia, Henry al VI-lea, regele de atunci al Angliei, a fost încoronat și rege al Franței. În această poveste complicată, Ioana d’Arc, fiica unor țărani din Domremy, începe să audă voci la vârsta de 16 ani, pe care le-a descris ca fiind sfinți care i-au cerut să intervină pentru a ajuta Franța. După ce s-a îmbrăcat în haine masculine, ea a călătorit către cetatea din Vaucouleurs, în mai 1428. Aici a încercat să-i explice căpitanului cetății viziunile sale, însă el a crezut-o „nebună” și a trimis-o acasă. În ianuarie 1429, ea s-a întors însă, iar de data aceasta căpitanul a fost impresionat de determinarea ei, astfel i-a îngăduit trecerea către Chinon. Echipată cu armuri bărbătești, cu un grup de soldați sub comanda sa, ea a primit audiență la rege, la castelul Chinon, în februarie 1429.
Moștenitorul tronului Franței, Charles, fiul lui Carol al VI-lea, i-a ascultat poveștile referitoare la visele sale și a chemat teologii din Poitiers pentru a o interoga. Timp de câteva săptămâni, Ioana d’Arc a trecut prin multe sesiuni de interogatoriu, care s-au încheiat cu concluzia că ea ar putea fi utilă pentru Coroana franceză.
Desfășurarea asediului
Asediul a fost pornit de Thomas de Montacute, conte de Salisbury, după cucerirea „Maine”, o zonă de graniță dintre aria controlată de regele Angliei și aria controlată de moștenitorul tronului, viitorul rege Charles a VII-lea al Franței. Decizia de porni asediul asupra orașului Orléans nu a fost sugerată de regentul regelui Henry al VI-lea al Angliei, care a sugerase să avanseze spre Anjou, ci a fost o decizie personală a acestuia. Thomas de Montacute a cucerit câteva locuri importante din jurul orașului Orléans. Înlocuitorul lui Mantacute, William de la Pole, duce de Suffolk, a preluat controlul armatei de asediu, dar nu a făcut nimic pentru a stimula moralul armatei. Încercările francezilor de a tăia linia de aprovizionare, prin bătălia pentru Herrings din 12 februarie 1429, s-au soldat cu înfrângere pentru partea franceză. Asediul a continuat până când a sosit Ioana d’Arc cu armata și ajutorul militar.
Respingerea asediului
În urma interogatoriilor, Ioana d’Arc a primit din partea lui Carol o armată mică și pe data de 27 aprilie 1429 a plecat către Orléans. La două zile distanță, în fruntea armatei sale a distras atenția trupelor britanice din vestul orașului Orléans. Ea a intrat pe poarta din partea estică, fără a întâmpina rezistență,urmărită de soldați care au adus elemente logistice și hrană pentru apărătorii orașului. Legenda spune că Ioana d’Arc a ridicat moralul trupelor franceze, care au continuat rezistența și au respins asediul britanic. Ea a fost rănită de o săgeată pe data de 7 mai, dar asediul a fost respins, iar pe 8 mai armata de asediu britanică s-a retras.
Ioana d’Arc considerată eretică
În urma succesului din Orléans, războiul Franței cu britanicii a continuat, iar Ioana d’Arc a participat la război. Armata franceză a început să obțină victorii împotriva invadatorilor britanici, recucerind și orașul Reims, orașul încoronării, în luna iulie. Moștenitorul tronului, Charles, a fost încoronat Carol al VII-lea, supranumit: le Victorieux–le Bien Servi. La încoronare a participat și Ioana d’Arc, care a fost poreclită „războinicul neînfricat”. Istoricii afirmă că Ioana d’Arc nu a participat la bătălia pentru orașul Orléans, ci mai mult a fost ca o mascotă, care ridica moralul trupelor epuizate. Ea s-a implicat în construcția strategiilor militare și oferirea soluțiilor diplomatice pentru Franța. În mai 1430, în timp ce conducea o armată, ea a fost capturată de aliații francezi ai britanicilor și trimisă în teritoriilor ocupate de britanici, unde a fost acuzată de erezie. Pe 30 mai 1431 a fost condamnată la moarte și arsă pe rug în orașul Rouen. (Autor; Alexandru Balaci)
