Context
Pe 10 mai pe 10 mai 1774, pe tronul Franței urca Ludovic al XVI-lea.
Ludovic al XVI-lea, pe nume complet Louis-Auguste, duc de Berry, s-a născut pe data de 23 august 1754, Versailles, în Franța. Sub conducerea sa, monarhia a fost abolită în Franța și el, împreună cu soția, Marie- Antoanete, au fost ghilotinați.
Primii ani din viață și educația
Ludovic a fost cel de-al treilea copil al lui Ludovic Ferdinand și al Mariei Josefina a Saxoniei. Tatăl lui Ludovic trebuia să preia tronul în anul 1765, însă a murit subit, la vârsta de 36 de ani. De educația lui s-a ocupat ducele La Vauguyon (Antoine de Quélen de Caussade). De mic a fost învățat să fie discret, să-și păstreze părerile personale pentru el, pentru a nu oferi altor indicii despre ce gândește. Acest lucru a determinat Curtea Regală franceză să creadă ca este îngust la minte și lipsit de inteligență. Ludovic, cu toate acestea, avea o memorie cuprinzătoare, de exemplu el memorând limba latină doar prin intermediul sunetelor. Limba engleză a învățat-o tot prin intermediul sunetelor. De asemenea, s-a specializat în istorie și geografie. În 1770 s-a căsătorit cu arhiducesa Austriei, Maria-Antoanete, fiica Mariei Tereza și a împăratului Francisc I.
La moartea bunicului său, care a fost Ludovic al XV-lea, el a succedat la tronul Franței, pe 10 mai 1774. În acel moment era încă imatur psihic și neîncrezător în forțele proprii. A fost interesat mai ales de politică externă, însă nu a avut suficient stăpânire de sine pentru a-și exercita influența la curte sau să sprijine inițiativele reformatoare ale miniștrilor Anne-Robert-Jacques Turgot și Jacques Necker. În 1774 a oprit reforma bunicului său, Ludovic al XV-lea și cancelarului René Maupeou’, care urmărea să reducă puterea parlamentului, în 1771. Această decizie a fost întâmpinată cu păreri pozitive, însă istoricii susțin că ea a încetinit reformele promise. Implicarea Franței în Războiul de independență al Statelor Unite a fost o decizie apreciată, de asemenea, de Curtea Regală și cetățeni.
Campania din America a condus, de asemenea, la o criză economică echivalentă cu falimentul economic. În acel moment, miniștrii lui de încredere au pregătit un plan de tăieri economice, pentru a umple visteria Franței. Reformele administrative inițiate de Charles-Alexandre de Calonne au fost respinse de rege, din pricina faptului că au fost nepopulare. În consecință, regele a convocat adunarea stărilor, care a reprezentat preambulul revoluției franceze. Această adunare a fost formată din reprezentații clericilor, nobilimii și oamenilor normali.
Ludovic al XVI-lea și revoluția franceză
Neputința regelui de a se impune în politica statului francez, coroborată cu incapacitatea de a găsi soluțiile cele mai bune, alături de cabinetul său, au fost principalele probleme care au dus la dispariția regimului. Mai mult decât atât, în 1789, fiul lui cel mare a murit din pricina unei boli netratate. După acest episod, regele s-a interiorizat definitiv, căutând mereu hobby-uri care să-i ocupe timpul. În privința acestui comportament, Jacques Necker, Prim Ministrul Franței, i-a atras atenția, însă regele și-a folosit puterea pentru a-l demite și a îl înlocui cu Louis Auguste Le Tonnelier. Căderea Bastiliei pe 14 iulie 1789 l-a forțat pe Rege să accepte autoritatea Adunării Naționale. Adunarea a proclamat restaurarea libertății Franței, ceea ce l-a determinat pe monarh să încerce să părăsească țara. În iunie 1791, a fugit împreună cu familia regală către Varennes, unde au fost prinși și trimiși la Paris. Se pare că soția i-a dirijat toate politicile pe care le-a luat.
În acele momente, Regele s-a bazat doar pe o intervenție din afară, care să-i poată salva viața. În aprilie 1792, începe războiul cu Austria, sub suspiciunea că regina a angajat Franța în acel război pentru a determina o intervenție a Austriei. Pe 10 august 1792, populația, în frunte cu miliția franceză, au luat cu asalt palatul Tuileries, reședința familiei regale. În acest fel, consiliul legislativ a proclamat Prima Republică Franceză, pe 21 septembrie.
În interiorul palatului au fost identificate document din care a reieșit că Regele întreținea convorbiri cu contrarevoluționarii și forțe din afara Franței. Din august 1792, monarhul a fost închis, alături de toată familia iar pe 3 decembrie 1792 s-a hotărât ca acesta să fie judecat pentru trădare. Între 11 și 23 decembrie, regele a apărut în fața adunării stărilor, unde și-a susținut cauza.
Cu toate că Girondini a încercat din răsputeri să-l salveze, adunarea l-a găsit vinovat, pe 18 ianuarie 1793. Regele a fost condamnat la moarte și executat, prin ghilotinare, pe 20 iunie 1792, iar soția lui, nouă luni mai târziu. (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/Louis-XVI
https://historia.ro/sectiune/general/tumultoasa-domnie-a-lui-ludovic-al-xvi-lea-576338.html
https://www.bbc.co.uk/history/historic_figures/louis_xvi.shtml
https://www.rfi.ro/articol/stiri/cultura/testamentul-lui-ludovic-al-xvi-lea
