Răzvan Moceanu
Marţi, 23 mai, se împlinesc 140 de ani de la naşterea lui Dimitrie Leonida, inginer, specialist în energetică, profesor universitar, remarcabil om de știință român.
* * * * *
Dimitrie Leonida s-a născut la 23 mai 1883, la Fălticeni, fiind fiul ofițerului Atanase Leonida și al Matildei Leonida (născută Gill).
În 1980, începe şcoala primară la Galați, iar clasa a III-a a absolvit-o la Buzău. S-a mutat, apoi, la București, la școala „Clemența”, căreia i-a urmat Școala Primară Petrache Poenaru din București.
A urmat primele două clase de liceu ca extern la Liceul „Sf. Sava” din București, iar clasele a 3-a și a 4-a de liceu, la Gimnaziul „Mircea cel Bătrân” – Constanța.
Clasa a 5-a de liceu a fost absolvită la Liceul „Mihai Viteazul” din București.
În ultimul an al liceului, Dimitrie Leonida s-a retras de la școală și s-a pregătit în particular, după care a susținut cu succes toate examenele.
Şi-a dorit cu ardoare să devină inginer, alegând să studieze electricitatea la Universitatea Politehnică din Charlottenburg, chiar dacă înainte de a pleca în străinătate trebuia să satisfacă și stagiul militar.
În perioada studiilor universitare efectuate la Politehnica din Charlottenburg (1903 – 1908), lângă Berlin, vizitează Muzeul Tehnic din München (1903).
În anul IV de facultate, concepe proiectul „Metropolitanului din București”, cu linia principală Gara de Nord-Sf. Gheorghe-Calea Moșilor și ramificația Sf. Gheorghe-Filaret , fiind printre cei dintâi care au propus construirea unei rețele de metrou în București, iar proiectul de diplomă va avea ca temă „Complexul hidrotehnic și hidroenergetic al Bistriței din regiunea Bicaz.”
A fost remarcat de concernul Siemens, care i-a oferit un contract pe 5 ani, însă Dimitrie Leonida s-a întors în România în anul 1908, cu titlul de „Elektroingenieur”, și s-a angajat la Primăria Capitalei, unde s-a ocupat de verificarea instalațiilor electrice noi ce urmau să fie racordate la rețea. A fost responsabil şi de problema tramvaielor, abordează problema metroului al cărui prim proiect îl făcuse în anul IV de facultate și construirea unui canal navigabil Argeș – București – Dunăre, cu port la București și centrale hidroelectrice la București, Orăști, Budești, Fundeni.
În anul 1908, Dimitrie Leonida a înființat prima Școală de Electricieni și Mecanici din România, care va funcționa peste 45 de ani și va pregăti mii de specialiști din domeniul electric și mecanic.
În 1909, a înființat și primul Muzeu Tehnic din România (actualul Muzeu Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida”), pe care îl donează în 1951 statului român prin Ministerul Energiei Electrice și Industriei Electrotehnice.
În anul 1912 a proiectat centrala termoelectrică de la Grozăvești, iar în anul 1914 a proiectat Centrala de la Botoșani.
În anul 1913, împreună cu Nicolae Caranfil (viitorul director al Societății Comunale București și al Societății Generale de Gaz și de Electricitate), Christea Niculescu și prof. Andronescu, a înființat societatea Energia, prima societate particulară românească din domeniul electrotehnic. Societatea Energia a fuziunat, în 1919, cu „Societatea Teleromână” de la Cluj și a cumpărat o fabrică din Timișoara, care va produce o gamă largă de mașini, transformatoare și aparate electrice.
Scânteia, 25 mai 1973
În anul 1921, Dimitrie Leonida editează prima revistă cu tematică energetică din România care poartă numele Societății pe care o înființase: Energia.
A fost profesor universitar la Timișoara (1924-1941) și București (1941-1945). A participat la planul de electrificare a României.
În anul 1927 devine membru al primului birou de conducere al Comitetului Electrotehnic Român, iar în anul 1928, Leonida a organizat în Parcul Carol I „Prima Expoziție a Electricității din România”.
Scânteia, 16 martie 1965
Dimitrie Leonida a fost membru în Consiliul superior al apelor (1926) și în Consiliul superior al administrației întreprinderilor și avuturilor publice (1929), Administrator și apoi Director tehnic la Societatea Generală de Gaz și Electricitate (1937-1942), Director al Direcției electrificării din CFR (1942-1945), Consilier superior al CFR (1945-1948), în 1948 iese la pensie. Continuă să lucreze în Consiliul superior al CFR și la Institutul de studii și proiectări hidroenergetice (ISPE); Consilier în cadrul Departamentului Energiei Electrice (1950-1955).
Pentru activitatea sa, a fost distins cu titlul de Laureat al Premiului de Stat.
A fost, de asemenea, membru al „American Institute of Electrical Engineers“ (1920), membru al „American Associations for the Advencement of Science“ (1920) și membru al Royal Society of Arts din Londra (1935). A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935.
Leonida este laureat al Premiului de Stat clasa I și titlul de Laureat la Premiului de Stat pentru întreaga sa activitate științifică didactică și pentru pregătirea de cadre în domeniul energetic (1954), iar în anul 1961 i s-a oferit Ordinul Muncii clasa I.
Dimitrie Leonida a murit la 14 martie 1965, fiind înhumat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Numele său este purtat de mai multe instituții de învățământ din București, Iași, Constanța, Oradea, Petroșani și Piatra-Neamț, de străzi din mai multe localități, de cel mai important Muzeu Tehnic din România și de o stație de metrou din București.
Sursa foto : Wikipedia
