„Noi, Poporul”/”We the people” este titlul expoziţiei în aer liber inaugurată azi în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca. Cele 150 de fotografii expuse documentează două decenii şi jumătate de parteneriat strategic între România şi Statele Unite ale Americii. La vernisaj a fost prezentă şi Excelenta Sa Kathleen Kavalec, ambasadoarea SUA la Bucureşti, care cu această ocazie a acordat şi un interviu postului nostru, primul de altfel acordat unui post de radio de la preluarea mandatului. Reporter András Papp-Zakor – După cum au comunicat Statele Unite, una dintre cele mai importante priorităţi ale dumneavoastră, ca ambasadoare a Statelor Unite în România, este aprofundarea parteneriatului strategic şi a cooperării. Privind cooperarea pe probleme de securitate şi apărare, ca pilon, sau am putea spune poate cel mai puternic dintre ele, al acestei cooperări, a existat de la bun început, când nu ne imaginam că vom avea, un război în vecinătate, prima mea întrebare ar fi: Cum vedeţi poziţia României şi rolul ei în acest context şi ce credeţi despre evoluţia acestui rol după ce războiul se va opri şi Ucraina va deveni, cel mai probabil, o entitate statală mult mai puternică şi semnificativă?
E.S. Kathleen Kavalec: În primul rând, în ce priveşte relaţia noastră cu România, cred că România a fost un aliat-model în Alianţă. România şi-a sporit participarea după invazia rusă a Crimeei, în 2014, şi a recunoscut că ameninţările din regiune sporesc şi a început să investească într-un mod mai semnificativ în apărare şi în rolul său în Alianţă şi şi-a crescut cheltuielile în apărare, conform The Wales Pledge, de la cel mult 2,5% din PIB, care este mai mult decât ceea ce solicită The Wales Pledge. Aşadar cred că România şi-a sporit cooperarea cu NATO şi cu Statele Unite şi cred că a contribuit într-un mod semnificativ la apărarea Europei. De asemenea, în apărarea Ucrainei, a jucat un rol important pe flancul de est, găzduind trupe americane. Avem, în prezent, mai mult de 3.000 de militari americani în România, alături de aproximativ 1.000 de militari francezi şi alte forţe multinaţionale. Cred, aşadar, că România s-a dovedit a fi, aşa cum a spus recent preşedintele Rogers al Comitetului pentru apărare din Congresul american, coloana vertebrală a flancului estic. Aşadar cred că nu am putea fi mai recunoscători pentru angajamentul şi seriozitatea României în acest moment. Cred că România va avea o poziţie bună în reconstrucţia Ucrainei. Cred că un alt lucru care a fost exemplar în ce priveşte rolul României în ultima perioadă a fost modul în care aţi primit refugiaţii din Ucraina. Am vorbit cu ei în întreaga ţară, aici. Ei au povestit din nou şi din nou cât de ospitalieri au fost românii, cât de mult i-au ajutat şi cât de recunoscători sunt. Cred că relaţiile dintre Ucraina şi România pot doar să se aprofundeze după ce se termină războiul, datorită acestor legături dintre oameni şi datorită ajutorului. Pentru că sunteţi vecini apropiaţi, cred că veţi avea multe oportunităţi şi multe solicitări din partea ucrainenilor, pentru ajutor în reconstrucţie. Şi cred că, dat fiind faptul că atât Ucraina cât şi Moldova doresc să adere la UE, cred că iniţiative ca Iniţiativa Celor Trei Mări, de ameliorarea infrastructurii şi a legăturilor de la Marea Neagră până la Marea Baltică vor deveni tot mai importante.
András Papp-Zakor: Al doilea pilon al parteneriatului nostru ar putea fi considerat a fi cooperarea economică şi comercială, care, de fapt, a fost şi este în prezent mult mai slabă decât anterior. Acordul relativ recent legat de transferul de tehnologie nucleară ar putea determina o modificare importantă în această privinţă. Vreau să spun, aceste aşa-numite reactoare modulare mici create de NuScale, care reprezintă o tehnologie avansată, foarte promiţătoare, dar care încă necesită anumite aprobări din partea autorităţilor competente, după cât ştiu. Cum sunt văzute, din punctul dumneavoastră de vedere, în Statele Unite?
E.S. Kathleen Kavalec: În primul rând, daţi-mi voie să spun că nu sunt sigură că sunt de acord că relaţiile economice sunt mai puţin puternice recent. Eu văd lucrurile din perspectiva cuiva care a fost aici şi cu 15 ani în urmă, când România abia adera la UE, şi ştiu că, faţă de când am fost aici ultima dată, numărul companiilor americane de aici s-a dublat, ajungând la 960, cu 110.000 de locuri de muncă şi, de asemenea, că partea comercială s-a triplat, ajungând la peste cinci miliarde. Cred, aşadar, că relaţiile noastre se îndreaptă spre creştere. Legat de reactoarele modulare mici, ele reprezintă o modificare de amploare la nivel de investiţii şi dezvoltare. Recent, Comisia de reglemntare nucleară a aprobat modelul, cred că pe 21 februarie în acest an a aprobat modelul acestui reactor modular mic şi cred că acesta este al şaptelea sau al optulea model de reactor nuclear aprobat de Comisia de reglemntare nucleară şi primul model de această dimensiune, aşadar a fost aprobat şi construim acelaşi tip de reactor şi în Statele Unite. Cred că România este bine plasată, prin experienţa dumneavoastră legată de energia nucleară, prin abilitatea, prin diversificarea energetică creată în această ţară. Spre deosebire de alte ţări din Europa, energia este mult mai diversă şi sunteţi mult mai independenţi decât alte ţări, prin gama largă de avantaje pe care le aveţi. Cred că energia nucleară, care revine în întreaga lume, din cauza îngrijorărilor legate de mediu, datorită eforturilor de scădere a emisiilor de dioxid de carbon, cred că în întreaga lume apare un nou tip de energie nucleară, reactoare noi, mai sigure, mai accesibile. Cred că România este bine plasată pentru a fi un lider în acest context. De asemenea, din punctul de vedere al inginerilor cu experienţă, aveţi deja un nucleu puternic de experţi în energie nucleară şi aţi putea deveni un centru de antrenament pentru acest tip de energie în Europa.
András Papp-Zakor: Încă sunt numeroase voci care obiectează împotriva centralelor nucleare, în special din cauza temerilor legate de siguranţă, legate de operaţiunile zilnice şi de tratamentul deşeurilor, care este costisitor şi care se întinde pe foarte mult timp. Aşadar, ce ne puteţi spune despre acest acord între SUA şi România privind această parte a problemei?
E.S. Kathleen Kavalec: Da, cred că una dintre părţile atractive ale reactoarelor modulare mici este aceea că ele includ un sistem de siguranţă pasiv complet şi acesta este un lucru pe care îi încurajez pe toţi să îl afle despre această tehnologie. A trebuit să învăţ, nu sunt un expert în energie nucleară, dar pe măsură ce am învăţat… Ştiţi, inginerii au învăţat lecţia după Cernobîl, după Fukushima, pentru a crea un sistem care nu necesită electricitate, pentru a se închide dacă există o problemă şi care se poate închide, singur, pasiv, ceea ce reprezintă un avnas uriaş în ce priveşte siguranţa. Cred că problemele legate de deşeuri sunt similare, ca şi pentru alte tipuri de tehnologie nucleară. Este ceva pentru care cei care folosesc tehnologia nucleară trebuie să se pregătească. Deşeurile nucleare trebuie depozitate într-un anumit mod şi ţările au luat diverse hotărâri legate de modul de a face acest lucru, dar, da, aceasta trebuie inclusă în planificare, în cel mai sigur mod posibil.
András Papp-Zakor: Parteneriatul strategic include de asemenea o parte de cooperare ştiinţifică, culturală. Sistemul public de educaţie este criticat pe scară largă în România, mă refer la sistemul nostru. Acest parteneriat ar putea fi de ajutor prin împărtăşirea experienţei sau prin alt mod de ameliorare a sistemului educaţional din România, de exemplu?
E.S. Kathleen Kavalec: Suntem mereu deschişi schimburilor culturale, dar, desigur, sistemele noastre educaţionale sunt foarte diferite. Modul în care sunt organizate. Cred că zona cea mai probabilă pentru colaborare ar fi la nivel de educaţie superioară şi susţinem această zonă prin programe ca Fulbright şi prin alte tipuri de schimb. Cred că fiecare sistem educaţional are provocările sale şi ştiu că România analizează în acest moment o nouă lege a educaţiei, cu scopul lăudabil de a ameliora sistemul. Ştiu de asemenea că încercaţi să aderaţi la OECD, care oferă asistenţă pentru măsurarea calităţii educaţiei şi ajutarea ameliorării ei, deci, probabil aceasta este o altă cale. Dar, desigur, suntem deschişi schimburilor, dacă există un interes legat de modul în care funcţionează sistemul nostru, dar cu amendamentul că sistemele sunt foarte diferite şi acest lucru trebuie luat în considerare.
András Papp-Zakor: Să trecem la un alt subiect, cercetarea. Finanţarea pentru cercetare este aproape invizibilă în România, dar sunt sigură că există programe de cooperare în acest domeniu şi acestea ar putea fi utile în diferite moduri.
E.S. Kathleen Kavalec: Tocmai am menţionat programul Fulbright, care este un program de schimb educaţional de vârf, care trimite cercetători în ambele direcţii, aduce americani aici, în România, şi trimite români în Statele Unite şi în Statele Unite românii pot să se implice în cercetare într-un număr de domenii, în orice domeniu aleg să studieze. În altă ordine de idei, ce am văzut în Statele Unite şi cred că vom vedea mai mult şi în România este că, deşi o mare parte din banii pentru cercetare vin de la stat, de la guvernul SUA, există şi companii de cercetare, companii mari care investesc în cercetare. Aşadar cred că aceasta va fi o altă cale de explorat pentru a identifica mai multe resurse pentru cercetare.
András Papp-Zakor: Lăsând deoparte subiectul cooperării strategice, aţi menţionat că aţi văzut prima dată România acum aproximativ 18 ani. Este corect?
E.S. Kathleen Kavalec: Corect.
András Papp-Zakor: Şi aţi rămas pentru aproximativ trei ani aici, aţi plecat apoi timp de 15 ani şi, deci, întrebarea mea ar fi: Cum aţi văzut România modificată sau modificările din România dintr-o perspectivă nouă şi totuşi cunoscătoare?
E.S. Kathleen Kavalec: Da, aveţi dreptate, am plecat din România în 2008, de fapt, chiar vorbeam astăzi, am fost la Cluj în 2006, la deschiderea Colţului american, la biblioteca judeţeană, şi l-am vizitat din nou astăzi. A fost minunat să văd din nou colţul, care a crescut şi a înflorit. Dar cum am văzut. Când am plecat, România tocmai aderase la UE şi, aşadar, la revenire am văzut multe indicii de creştere, de prosperitate şi renovare, construcţie. Am fost la Constanţa, la Iaşi, la Timişoara, aici, la Cluj. Şi am văzut modul în care oraşele se dezvoltă. Numeroase schimbări incitante, mai mult din sectorul tehnologiei înalte în mare parte din ţară. Am văzut, de exemplu, că dacă ne uităm la statistici, aşa cum am menţionat anterior, numărul companiilor americane în ţară s-a dublat faţă de momentul când am fost aici, comerţul s-a triplat între SUA şi România, foarte important pentru mulţi români, venitul per capita al românilor, comparativ cu media UE, a crescut de la 44% în 2007, când am fost aici, la 77%. Acum, România prinde din urmă şi depăşeşte, în unele cazuri, alte ţări europene. Aşadar multă dezvoltare economică. Partea mai puţin pozitivă, nu am văzut atât de multă investiţie în infrastructura drumurilor sau în cea feroviară pe cât aş fi sperat. Speram să vin înapoi şi să văd o autostradă nouă între Bucureşti şi Braşov şi ea încă nu a fost construită, deşi înţeleg că există un tren bun care poate fi luat. Când am fost la Iaşi se plângeau că încă nu au un drum care să meargă spre vest. Deci, mai sunt lucruri de făcut, dar ştiu că sunt mulţi bani UE investiţi şi disponibili şi, dat fiind că am trăit în Spania în copilărie, sub Franco, am văzut transformarea Spaniei, modul în care ea a devenit parte din Europa şi am incredere şi am o perspectivă pozitivă legată de potenţialul României. Dacă va putea depăşi unele probleme de guvernare şi îşi va păstra abilităţile în timp, cred că pot fi realizate numeroase progrese. Au fost făcute multe progrese, dar cred că se poate mai mult.
András Papp-Zakor: Aveţi legături foarte variate aici şi aş vrea să vă întreb dacă aţi simţit vreo schimbare a imaginii Statelor Unite aici, în România. Percepţia comună a Statelor Unite.
E.S. Kathleen Kavalec: Nu am perceput o schimbare majoră. Sunt conştientă că există mai multă dezinformare şi mai multe ştiri false în mediul social media şi aceasta este o problemă cu care ne luptăm şi în Statele Unite, afectează toate ţările, cred. Deci, da, sunt mai multe voci critice în social media, dar în ce priveşte oamenii cu care mă întâlnesc faţă în faţă, cei din guvern, cei din sectorul ONG, din Armată, nu am depistat o schimbare majoră în perspectiva asupra Statelor Unite. Am observat că, poate, uneori, şi cred că este natural, oamenii pot fi puţin frustraţi faţă de Bruxelles, dar cred că este natural ca înainte de aderare să crezi că totul e miere şi că totul va fi uşor şi, după ce ai intrat, realizezi că nu există numai beneficii, şi responsabilităţi. Şi cred că peste tot în lume, din cauza modului în care evoluează social media, guvernele trebuie să lucreze mai mult pentru a câştiga încrederea cetăţenilor. Deci, văd nişte schimbări pe această parte, dar în general nu, nu am observat sau simţit, cel puţin, o diferenţă./aionita/atataru
RADOR – 24 mai
