Alexandrina Victoria, regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei din 1837 până în 1901, împărăteasă a Indiilor, din 1877 până în 1901, și suverană a 28 de colonii britanice, s-a născut pe 24 mai 1819 la Londra, tatăl ei fiind prințul Eduard, cel de-al patrulea fiu al regelui George al III-lea.
Context
Până în 1817, Prințesa Charlotte de Wales, unica fiică a primului născut al regelui George era moștenitoarea legitimă a tronului. Nefericitul eveniment reprezentat de decesul ei, în 1817 a pus presiune pe Eduard, ducele de Kent și pe frații lui necăsătoriți să-și găsească soții și să aibă copii. Astfel că Eduard s-a grăbit să se căsătorească în 1818 cu Prințesa Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld, o prințesă germană. Cuplul va avea un singur copil, pe viitoarea regină Victoria, care s-a născut în dimineața zilei de 24 mai la Palatul Kensington din Londra.
Copilăria, viața și tronul
La naștere, Victoria era a cincea în ordinea succesiunii la tron, după tatăl ei și cei trei frați mai mari ai acestuia: George, Prințul Regent, Frederick, Ducele de York și Ducele de Clarence, cel care avea să devină regele William al IV-lea. Prințul Regent și Ducele de York erau însă în relații proaste cu soțiile lor, iar acestea erau trecute de 50 de ani, astfel încât era puțin probabil să mai aibă moștenitori.
Ducele de Kent și celălalt frate al său, ducele de Clarence, s-au căsătorit în aceeași zi, la un an înainte de nașterea Victoriei, dar ambele fiice ale Ducelui de Clarence au murit de mici.
Victoria a fost botezată o lună după naștere, de Arhiepiscopul de Canterbury la Palatul Kensington, iar nașii ei au fost împăratul Alexandru I al Rusiei, unchiul ei, Prințul regent și mai târziu regele George al IV-lea, mătușa ei, regina Charlotte de Württemberg și bunica maternă, Ducesa de Saxa-Coburg-Saalfeld. Fetița a fost numită Alexandrina, după împăratul Alexandru I, și Victoria, după mama ei.
Bunicul și tatăl Victoriei au murit în 1820 la o săptămână diferență unul de altul, iar Ducele de York a murit în 1827, astfel că la moartea unchiului ei, George al IV-lea, în 1830, Victoria a devenit moștenitoare prezumptivă a celuilalt unchi al ei, William al IV-lea. Parlamentul a adoptat în același an Actul de regență prin care erau prevăzute dispoziții speciale pentru un monarh copil în cazul în care regele William ar fi murit cât timp regina Victoria era minoră. Mama ei, Ducesa de Kent, ar fi urmat să devină regentă, fără vreun consiliu care să-i limiteze puterile, dar cum regele nu avea încredere în capacitatea ducesei de a fi regentă, a declarat, chiar în prezența ei, că ar vrea să trăiască până când Victoria împlinește 18 ani, astfel încât să nu fie nevoie să-și exercite rolul.
Regina Victoria a crescut sub protecția excesivă, aproape izolare, impusă de mama ei, care a elaborate un set elaborat de reguli și protocoale pentru a preveni întâlnirile prințesei cu străinii, în dorința de a-i face acțiunile dependente de ea. Victoriei nu i se permitea să interacționeze cu alți copii, stătea cu mama ei în același dormitor, studia cu profesori particulari după un calendar regulat și își petrecea timpul liber jucându-se cu păpușile și cu cățelul ei pe nume Dash.
În 1836, unchiul matern al Victoriei, Leopold, care era rege al belgienilor din 1831, a pus la cale un plan matrimonial, sperând să-și căsătorească nepoata cu Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha. A aranjat, în mai 1836, întâlnirea celor doi tineri, iar după vizita prințului, Victoria a scris: “Este extrem de frumos, părul lui este de aproximativ aceeași culoare cu a mea; ochii sunt mari și albaștri și are un nas frumos și o gura foarte dulce cu dinți frumoși; dar farmecul chipului său este expresia lui, care este cea mai încântătoare”.
Evenimentele care aveau să se precipite au mutat însă atenția Victoriei.
Pe 20 iunie 1837 regele William al IV-lea a murit de insuficiență cardiac, la vârsta de 71 de ani, iar Victoria a fost proclamată regină a Regatului Unit. Tânăra suverană a notat în jurnal: “Am fost trezită la ora 6 de mama, care mi-a spus că arhiepiscopul de Canterbury și lordul Conyngham erau aici și voiau să mă vadă. M-am dat jos din pat și m-am dus în sală (numai în rochia de noapte) și m-am întâlnit cu ei singură. Lordul Conyngham mi-a făcut cunoscut faptul că bietul meu unchi, regele, nu mai era de la 12 minute după ora 2 din această dimineață, și în consecință, Eu sunt Regină.”
Încoronarea va avea loc pe 28 iunie 1838, iar regina Victoria va deveni primul monarh care și-a stabilit reședința la Palatul Buckingham. Deși regină, era o femeie necăsătorită și obiceiurile o obligau să locuiască împreună cu mama ei. Nu va accepta asta, izolând-o pe mama sa într-un colț îndepărtat al palatului, de multe ori refuzând să o vadă. După un an și jumătate de la încoronare, regina Victoria se va căsători cu Albert de Saxa-Coburg și Gotha într-o ceremonie organizată pe 10 februarie 1840 la Palatul St. James din Londra.
Regina i-a oferit soțului ei titlul de prinț consort în anul 1857 și i-a permis să se implice în problemele țării. A urmat o căsnicie de 21 de ani, din care au rezultat 9 copii: Prințesa Victoria, Prințul Albert Eduard, Prințesa Alice, Prințul Alfred, care a fost tatăl Reginei Maria a României, Prințesa Elena, Prințesa Louise, Prințul Arthur, Prințul Leopold și Prințesa Beatrice. 26 dintre cei 34 de nepoți ai Reginei Victoria care au atins vârsta maturității s-au căsătorit în case regale sau familii nobile din Europa, motiv pentru care suverana a fost numită “bunica Europei”. După moartea soțului ei, Albert, în 1861, Victoria a intrat într-un doliu profund și a evitat aparițiile publice. Domnia sa, cu o durată de 63 de ani și 7 luni, a fost a doua ca lungime temporală dintre domniile tuturor monarhilor britanici, fiind depășită de cea a venerabilei Regine Elisabeta a II-a. Este cunoscută sub numele de Era Victoriană și a fost o perioadă de profunde schimbări industriale, culturale, politice, științifice și militare în Regatul Unit, fiind marcată, în același timp de o expansiune fără precedent a Imperiului Britanic.
În 1897, suverana Angliei nu era doar monarhul celei mai avansate țări de pe planetă: ea conducea și un imperiu care acoperea un sfert din suprafața Pământului. Iar puterea ei, cu sediul în cel mai prosper oraș din lume, Londra, își făcea simțită prezența la capătul lumii prin intermediul celei mai avansate mașini de război din istorie: marina britanică. Moartea ei a survenit în 1901, primul an al unui nou secol. Va apune și gloria erei victoriene, făcând loc celei edwardiene, înainte ca Marele Război să însângereze Europa. (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
Calendar Rador
Enciclopedia Universală Britannica, vol. 16, Editura Litera, 2010
https://historia.ro/sectiune/portret/viata-reginei-victoria-prima-parte-581705.html
