Context
Igor Sikorsky s-a născut pe 25 mai 1889, la Kiev, în fostul Imperiu Țarist atunci, Ucraina în zilele noastre, și a trecut la cele veșnice pe 26 octombrie 1972, în Statele Unite. A rămas cunoscut pentru că a inventat elicopterul, un instrument militar și civil valoros. Marele pas al inventatorului a fost făcut în urma celui de-Al Doilea Război Mondial.
Educația și primii ani de viață
Tatăl lui Sikorsky a fost fizician și profesor de psihologie, iar mama lui a finalizat studiile Facultății de Fizică, dar nu a practicat niciodată. Mama lui Sikorsky era interesată de artă, mai exact pasionată de Leonardo Da Vinci. Pe baza schițelor lui Da Vinci, pe care mama lui Sikorsky le avea, fiul a confecționat un model de elicopter când avea 12 ani. În 1903 Sikorsky s-a înrolat Academia Navală de la Sankt Petersburg, cu intenția de a deveni ofițer, dar interesul său pentru inginerie l-a determinat să renunțe la cariera militară. Tânărul Igor a intrat la Institutul Politehnic din Kiev și a studiat o vreme la Paris.
În 1909 s-a întors în Kiev și s-a apucat să construiască primul model de elicopter, care însă nu a trecut de testele practice. În anul următor, în 1910, a încercat un nou model, cu un motor mai mare, însă nici acesta nu a putut zbura. Sikorsky arăta atunci că dezvoltarea tehnologică nu i-a permis dezvoltarea unui elicopter, motiv pentru care a amânat crearea unui prototip. A așteptat aproximativ 30 de ani, dar, în răstimp, a început să lucreze la dezvoltarea unui avion, modelul Sikorsky S-1, care a fost testat în 1910. Acest model avea un motor de 15 cai putere, care nu i-a permis să rămână în aer. Al doilea model a primit un motor mai puternic și a reușit să zboare puțin timp. Modelele S-3 și S-5 au primit un alt aspect și câte un motor mai puternic decât predecesorul lui. În 1911, modelul S-5 a fost primul care a rămas mai mult de o oră în aer, fiind echipat cu un motor de 50 de cai putere. Aceste succese îi aduc licența pentru zbor, document care purta numărul 64.
Modelul S-6 a reprezentat precursorul bombardierelor moderne, cu cinci motoare și a purtat numele „Le Grand”. A trecut cu succes de testele de zbor în 1913, dar nu a fost utilizat decât după 1920. În perioada revoluției ruse, Igor Sikorsky fuge în Statele Unite, unde a înțeles că din conflicte se pot naște oportunități financiare.
Sikorsky în Statele Unite
El a ajuns în 1919 la New York, ca imigrant. În Statele Unite a lucrat ca profesor de școală și a susținut comunicări și conferințe, dar fără a renunța la visul său. Alături de foști ofițeri imperiali, el a fondat în Statele Unite „Sikorsky Aero Engineering Corporation” și a intrat pe piața militară. Și-a deschis primul magazin în Long Island. A primit cetățenia 1928, iar în 1929 compania sa a devenit parte din United Technologies Corporation. În cadrul acestei companii, Sikorsky a dezvoltat modelul S-38 și, în 1931, modelul S-40. În 1937 zborul cu avionul începuse peste Atlantic cu modelul S-42 „Clipper”, ultimul model din seria Sirkorsky. Din 1930, el s-a întors la pasiunea sa, elicopterul, și a început să lucreze la dezvoltarea schițelor, însă față de dățile trecute, în anii 30, existau teoriile aerodinamice, cu privire la construcția aparatelor de zbor. În 1939 el s-a apucat, împreună cu câțiva ingineri, de modelul VS-300, care s-a ridicat în aer de la prima misiune. Pe 6 mai 1941, a îmbunătățit motorul, care a ajuns să îl țină în aer o oră și 32 de minute. Se retrage din poziția de manager al companiei sale, în 1957, dar rămâne consultant până la decesul său, în 1972.
Distincții
Printre distincțiile primite pentru munca depusă: Crucea Sfântului Vladimir, din Rusia, premiul ”Sylvanus Albert Reed”, din partea Institutului Științelor Aeronautice din New York (1942), certificat semnat de președintele Statelor Unite (1948) și premiul ”Daniel Guggenheim” (1951). (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/Igor-Sikorsky
https://lemelson.mit.edu/resources/igor-sikorsky
https://www.nsf.gov/news/special_reports/medalofscience50/sikorsky.jsp
