Context
Miles Dewey Davis III s-a născut pe data de 26 mai 1926, în Alton, Illinois, Statele Unite ale Americii și a trecut la cele veșnice pe data de 28 septembrie 1991, Santa Monica, California, Statele Unite. Artistul s-a remarcat prin introducerea influențelor de trompetă în muzica jazz.
Jazz-ul a apărut ca formă de protest a populației de culoare față de rasismul existent pe teritoriul Statelor Unite. Cu timpul, acest gen muzical a depășit bariera de culoare și a fost acceptat de toate persoanele.
Primii ani din viață și cariera
Miles a crescut în East St. Louis, Ilinois, unde tatăl lui a fost stomatolog. Mai tarziu, a început să studieze trompeta iar ulterior a început să cânte cu diverse trupe de jazz, până la mutarea lui în New York, în 1944, pentru a studia la Institutul de Artă Muzicală. În timpul cursurilor, Miles nu a participat la toate clasele și s-a orietat doar către clasele de improvizații, unde a fost îndrumat de Dizzy Gillespie și Charlie Parker. Alături de Parker, Miles a înregistrat mai multe piese între 1945-1948.
În perioada tinereții, sunetul lui Miles Davis nu a fost mereu pe ton, fiind apreciat mai mult pentru unicitatea lui. Davis utilizează în timpul performanțelor sale live rafale cu mai multe note în timpul improvizațiilor. Stilul său muzical nu a fost armonios, dar bazat pe utilizarea notelor la sfertul acestora, alături de multe inflexiuni. Viteza cu care acesta își interpreta compozițiile, alături de versuri și improvizații au reprezentat elementele care au definit stilul său.
Jazz-ul modal și Jazz-ul cool
Jazz-ul cool a reprezentat stilul care a apărut în Statele Unite la finalul anului 1940. Termenul de „cool” a fost dat de felul în care jurnaliștii au descris stilul muzical a lui Davis, alături de Modern Jazz Quartet, Gerry Mulligan și Lennie Tristano. În cadrul acestui stil, sunetele erau percepute precum culorile, în funcție de cât de ascuțin sau lin era sunetul. Tobele erau aproape inexistente.
În vara anului 1948, Davis a format un grup format din: Gerry Mulligan, J.J. Johnson, Kenny Clarke, Lee Konitz, precum și alți artiști care interpretau la corn francez și trombon, instrument care se regăseau rar în concertele de jazz. Mulligan, Gil Evans și pianistul John Lewi. Grupul însă nu a rezistat foarte mult, însă din munca acestora în studio, au rezultat multe piese între 1949-1950. Aceste piese au definit stilul jazz-ului de pe coasta de vest. Piesele rezultate din colaborarea band-ului au fost puse ulterior pe albumul „Birth of the Cool”, apărut în anul 1957. Alături de alte probleme ale artistului, acesta s-a confruntat și cu dependența de droguri, care i-a afectat într-o mare măsură performanța live.
Davis a fost consumator de cocaină și heroină. Cu toate acestea, el a reușit să înregistreze piese cu Sonny Rollins, Milt Jackson și Thelonious Monk. În 1954, el a reușit să oprească dependența de droguri și s-a orientat doar pe cariera muzicală. Albumele înregistrate în această perioadă au influențat decisiv stilul muzical jazz: ’Round About Midnight (1956), Workin’ (1956), Steamin’ (1956), Relaxin’ (1956), and Milestones (1958) și Kind of Blue (1959), cel mai îndrăgit album din jazz.
Fuziune
La începutul anilor 60, stilul său muzical a devenit tradițional și a fost bazat mai puțin pe inovație, însă performanțele sale live au rămas extrem de apreciate. Davis a experimentat politonalitatea și ritmul multiplu, care au atras și mai mulți fani la concertele sale. În această perioadă, Davis a produs: Live at the Plugged Nickel (1965), E.S.P. (1965), Miles Smiles (1966) și Nefertiti (1967. În 1969, Davis produce probabil cel mai cunoscut album al său „Bitches Brew” care a adus un nou val de fani la concertele sale. Albumul acesta reprezintă un mix între jazz și influențele curentului Rock`n ` Roll.
Fusion Jazz reprezintă un curent muzical care a combinat ritmuri de jazz cu influențe din alte stiluri muzicale. La începutul anilor 70, Davis a produs: Live-Evil (1970) și A Tribute to Jack Johnson (1970), care a devenit coloana sonoră pentru documentarul dedicat boxerului „Jack Johnson”.
Moștenirea
În 1972, Davis a suferit un accident rutier care l-a obligat să rărească aparițiile sale live, fiind nevoit să renunțe la cariera muzicală între 1975-1980. În urma acestei perioade, el a produs „We Want Miles (1982) și Tutu (1986)” care au fost premiate în cadrul premiilor Grammy. În 1991, Davis a participat la festivalul de jazz de la Montreaux, unde a fost acompaniat de o orchestra dirijată de Quincy Jones. La o lună după festivalul de la Montreaux, Davis a trecut la cele veșnice, pe data de 28 septembrie 1991.
Autor: Alexandru Balaci
Bibliografie
httpshttps://www.britannica.com/topic/Modern-Jazz-
https://jazzobserver.com/what-is-jazz-fusion/
https://academic.oup.com/book/39631/chapter-abstract/339588013?redirectedFrom=fulltext
https://www.biography.com/musicians/miles-davis
