Motto:
“În momentul când vei primi această ultimă scrisoare să ştii că eu am încetat de a mai exista. Mi-am dat viaţa pentru iubita mea patrie. Soarta a voit aşa! Nu trebuie să ne plângem, eu unul mulţumesc soartei de favoarea ce mi-a făcut-o. Am murit liniştit, făcându-mi datoria pentru patrie. Aş dori să fiu îngropat în scumpul nostru Bucureşti, dar fiindcă este greu a mi se realiza această dorinţă copilărească, lasă-mă acolo unde sunt, că sunt foarte bine”. (scrisoarea lui Valter Mărăcineanu către mama sa).
Nicolae Valter Mărăcineanu a fost un ofițer român, căzut eroic la reduta Grivița, în luptele din Războiul de Independență al României, purtat contra turcilor.
În atacul din 30 august 1877, căpitanul Nicolae Valter Mărăcineanu a căzut la datorie în timp ce înfigea pe parapetul redutei turcești Grivița drapelul Regimentului 8 linie.
Ofițer de carieră
Nicolae Valter Mărăcineanu s-a născut pe 30 mai 1840 la București, a fost fiul lui Valter și al Lucreției. La vârsta de 18 ani era cadet în Regimentul de lăncieri. Pe 24 ianuarie 1861, a fost avansat la gradul de sublocotenent și mutat la Regimentul 2 Infanterie, iar după doi ani a urmat o nouă avansare și transferul la Regimentul 3 Infanterie. În 1868, ofițerul era comandant de companie la Regimentul 8 Infanterie, unde a obţinut şi gradul de căpitan.
În timpul Războiului de Independență s-a aflat la comanda Batalionului 1 din cadrul acestui regiment. Sub comanda locotenent-colonelului Constantin Poenaru, regimentul a executat inițial misiuni de supraveghere și apărare a frontierei pe Dunăre. În aprilie 1877, regimentul său a părăsit cazarma din zona Ţiglina a oraşului Galaţi, iar lui Mărăcineanu i s-a încredinţat comanda batalionului. Pe 11 august, detaşamentul, alături de alte unităţi din Divizia 3, a primit misiunea de luptă, așa că soldații, îmbarcaţi în bărci, plute şi pontoane remorcate de şalupele ”Rândunica” şi ”Bucur”, au trecut Dunărea pentru a organiza un cap de pod pe malul drept. În dreptul satului Măgura detașamentul trebuia să asigure rezistenţa în vederea apărării podului care urma să se construiască de către unităţile de geniu ale Armatei Române.
Oamenilor conduși de căpitanul Mărăcineanu le-au revenit apoi sarcina de a desfăşura acţiuni de recunoaştere, de urmărire şi de lichidare a patrulelor inamice pe teatrul de operaţii cuprins în zona dintre râurile Vii şi Nicer.
Asaltul asupra redutei Grivița 2, 30 august 1877
La atacul din 30 august asupra fortificațiilor de la reduta Grivița 2, batalionul lui Valter Mărăcineanu a făcut parte din coloana de atac a Brigăzii 1 din Divizia 3 Infanterie, sub comanda colonelului Grigore Ipătescu. Jurnalul de operații al Regimentului 8 Infanterie de linie descrie în detaliu misiunea și căderea eroică la datorie a lui Valter Mărăcineanu. Înainte de a porni la atac, căpitanul Nicolae Valter Mărăcineanu le-a spus ostaşilor săi: „Să vă ţineţi după mine! Să nu daţi nici un pas îndărăt. De veţi simţi, copii, că eu mă feresc de focul inamicului şi mă codesc să fiu în capul vostru, vă poruncesc de pe acum să-mi puneţi puşca în frunte”.
După ce gorniştii au anunțat atacul, spre redută au pornit Batalionul din Regimentul 10 Dorobanţi Vrancea, comandat de maiorul Gheorghe Şonţu, şi Batalionul din Regimentul 8 de linie, comandat de căpitanul Mărăcineanu. Cei doi comandanţi se aflau în fruntea ostaşilor care înaintau prin fumul exploziilor provocate de tirul artileriei otomane.
Când primele detaşamente se aflau la ultimul şanţ, artileria inamică a reuşit să oprească înaintarea rezervelor din al doilea eşalon. O coloană din flanc se rătăcise din cauza ceţii şi a fumului și, la un moment dat, căpitanul Mărăcineanu, aflat în fruntea ostaşilor săi, a preluat steagul de la un soldat ce căzuse răpus şi s-a avântat spre parapetul redutei. Cu steagul într-o mână şi cu sabia în cealaltă, Valter Mărăcineanu a căzut străpuns de baionetele inamice. În ultimele clipe ale vieţii, steagul batalionului a fluturat pe fortăreaţa duşmană, vestind simbolic victoriile care aveau să vină. În acea sângeroasă zi, căzuse la datorie, înaintea lui Valter Mărăcineanu, şi maiorul Şonţu.
În Dicționarul Contemporanilor, din 1897, Dimitrie R. Rosetti nota „În timpul rezbelului Independenței face parte din reg. 8 de linie, comandant al batalionului I-iu și în capul soldaților săi, strigând: «După mine, copii!», se repede la asaltul redutei Grivița. El cade în șanțuri, pătruns de gloanțe (30 august 1877). Turcii din redută, în urma primei retrageri a ostașilor români, luară corpul căpitanului Mărăcineanu și al maiorului Șonțu și le înfipseră ca trofee pe parapetul redutei”.
Momentul atacului redutei cu Valter Mărăcineanu în fruntea ostașilor săi, devenit emblematic pentru Războiul de Independență din 1877-1878, a rămas imortalizat în paginile ziarului „Resboiul”, grație talentului lui Carol Pop de Szathmari, „desenator al Curții”, fotoreporter de război, colaborator al unor publicații de prestigiu din epocă.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
Calendar Rador
http://galeriaportretelor.ro/item/ valter-maracineanu/
https://historia.ro/sectiune/portret/moartea-capitanului-valter-maracineanu-un-erou-al-2239598.html
https://www.semperfidelis.ro/print.php?news.2649
