Context
Louis Botha s-a născut pe 27 septembrie 1862, lângă Greytown, în orașul Natal (astăzi parte din Africa de Sud) și a trecut la cele veșnice pe data de 27 august 1919, în orașul Pretoria, Africa de Sud. Botha a fost militar, politician și un puternic susținător al încheierii conflictului dintre britanici și buri. El a devenit pe data de 31 mai 1910, primul premier al Uniunii Africii de Sud, statul precursor al Republicii Africa de Sud.
Primii ani
Louis Botha a fost fiul unui „voortrekker” ceea ce a însemnat „colonist bur” cu o condiție materială bună, dar care a primit o educație primară din partea unei misiunii germane de răspândire a culturii pe continentul african . El a crescut în statul Orange, separat inițial de Africa de Sud. În 1884, el a ajutat la fondarea unei republici a districtului Vryheid, în Zuzuland (țară cu o formă de organizare tribală, dar care a pus mari probleme britanicilor în momentul în care aceștia au vrut să o cucerească) În Vryheid, el a cumpărat o fermă și s-a stabilit alături de soția lui, Annie Emmett, strănepoata unui irlandez. Când republica în care locuia devenit parte din Republica Sud Africană (Transvaal) în 1888, Botha a început să se implice în politică, unde a ocupat câteva posturi înalte. În 1897, el a fost ales în Volksraad (Parlament). Ca orientare politică, el a fost de partea moderaților, împotriva președintelui Paul Kruger. În perioada de dinainte de formare a Africii de Sud, statul din zilele noastre, pronvicia Transivaal și-a luat numele de Republica Sud Africană, până în anul 1900, când britanicii au intervenit și au provocat războiul sud african (1899-1902). În 1910, provincia Transvaal a fost absorbită de Uniunea statelor Africane, unde a devenit o provincie dominantă în politica Africii de Sud.
Paul Kruger a fost susținut pentru funcție de președinte al Republicii Africii de Sud (Provincia Traansvaal) însă acesta a adoptat o politică ostilă față de străinii care veneau și se stabileau în Transvaal, mai ales față de englezi și vorbitorii de engleză. Termenul utilizat pe teritoriul Africii pentru imigranți a fost „uitlander”. Problema statutului imigranților a devenit una ce a dus incitarea spiritelor în relațiile cu britanicii, care au folosit acest prilej pentru a produce un conflict, denumit „războiul sud african”.
Botha s-a remarcat la comanda trupelor de apărare dar a condus și detașament de asediu. Botha a comandat un pluton care a capturat un tren britanic cu provizii și armament. Printre prizonieri s-a numărat și Winston Churchill, cel care va fi mai târziu prim ministru al Regatului Unit. În 1900, Piet Joubert, comandantul trupelor din Transvaal a murit, iar Botha a fost desemnat succesorul acestuia. Cu toate că el a demonstrat bune calități de tactician și a apărat cât a putut de bine pronvicia Transvaal, armata bură a capitulat din pricina numeroaselor contingente de rezervă pe care britanicii le-au trimis, burii neavând atât de mulți soldați pe care să-i trimită în luptă. În urma capitulării necondiționate a unei bune parte din armata bură la Paardeberg, urmată de pierderea capitalei, Pretoria, Botha a format trupele de guerillă și a condus scurte raiduri împotriva britanicilor. Primele sale incursiuni au avut succes, însă britanicii i-au forțat mâna pe baza prizonierilor capturați, iar Botha a semnat pacea de la Vereeniging, din 1902.
Cariera în politică
În 1904, Botha s-a implicat în construcția formațiunii politice „Het Volk”, în traducere „Oamenii”. Datorită organizării militare pe care Het Volk a desfășurat-o la alegerile din 1907, aceștia au primit cele mai multe voturi, iar Louis Botha a devenit Prim Ministru. Alături de colegul său, Jan Smuts, și-a concentrat mandatul pe concilierea cu britanicii și temperarea burilor radicali, care protestau împotriva oricărui imigrant și doreau legi dure. Convenția națională a Republicii Africane, care reunea republicile bure Transvaal și Orange, alături de coloniile britanice Cape și Natal, l-a ales pe 31 mai 1910 în funcția de prim-ministru.
Uniunea Sud Africană a reprezentat precursoarea Republicii Africii de Sud. A purtat denumirea de Uniune deoarece toate coloniile și statele componente nu au vrut să renunțe la existența juridică proprie, ci doar să admită câteva câteva entități ca fiind comune, precum Parlamentul. Ajuns în funcția de prim ministru, Botha a înființat Partidul Sud African. El a urmărit subtil să impună politicile dictate de albi dar să păstreze autonomia Uniunii Africii de Sud.
În 1913, a fost promulgată cea mai importantă lege din mandatul lui Botha „legea pentru pământurile nativilor” prin care a urmărit distribuirea pământurilor de pe tot spațiul administrativ teritorial și limitarea accesului negrilor către pământuri. Politica de conciliere a relației cu albii și ignorarea negrilor a atras intervenția lui J.B.M. Hertzog care a înființat Partidul Național. Hertzog a fost un puternic opozant al mandatului lui Botha. Ulterior, Botha a oferit sprijin militar britanicilor la începutul Primului Război Mondial. Deși pe plan extern, aceaștă inițiativă i-a adus ulterior sprijinul britanic pentru Africa de Sud, pe plan intern, acțiunea a provocat și mai mare dezbinrea între rezidenții din Uniunea Africii de Sud.
Ulterior, Botha s-a confruntat și cu acte de rebeliune din partea lui Christiaan Rudolf de Wet și C.F. Beyers. În 1915, prim-ministrul Louis Botha a comandat trupe din Uniunea Africii de Sud împotriva cuceririlor Germane din Africa: Namibia, Burundi și Rwanda. În 1919, acesta a participat la conferința de pace de la Paris, în 1919, unde a militat pentru clemență față de foștii inamici.
El a murit pe data de 27 august 1919, în Pretoria, în Africa de Sud de astăzi.
Autor: Alexandru Balaci
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/Louis-Botha
https://www.iwm.org.uk/collections/item/object/205018043
https://www.universalis.fr/encyclopedie/louis-botha/
https://www.larousse.fr/encyclopedie/personnage/Louis_Botha/109596
Articole
BROOKES, E. H. “GENERAL LOUIS BOTHA.” Theoria: A Journal of Social and Political Theory, no. 13 (1959): 1–10. http://www.jstor.org/stable/41801133.
