Context
La 12 iunie 1964, omul politic sud-african, Nelson Mandela (1918-2013) şi alţi şapte luptători împotriva apartheidului au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă. Eliberat la 11.II.1990, Nelson Mandela a devenit primul preşedinte de culoare al Republicii Africa de Sud (între anii 1994 şi 1999) şi primul preşedinte ales prin vot universal. A petrecut 27 de ani în detenţie, în perioada 1964-1990 și a devenit, din spatele gratiilor, simbolul oprimării poporului său, în timp ce lumea întreagă manifesta pentru a fi eliberat.
A primit Premiul Nobel pentru Pace, în 1993.
Biografie
Nelson Rolihlahla Mandela s-a născut la 18 iulie 1918, în clanul Madiba din satul Mvezo, regiunea Eastern Cape, Africa de Sud. A urmat şcoala primară la Qunu, apoi, iar studiile gimnaziale – la Clarkebury Boarding Institute. În timp ce învăţătorul său îi spunea Nelson, tatăl său îl striga Rolihlahla („cel care creează probleme”, în dialectul xhosa), pentru că s-a manifestat foarte devreme ca un spirit rebel.
În 1937 s-a mutat la Colegiul Healdtown, aflat în Fort Beaufort. Şi-a continuat studiile la Universitatea din Port Harare. A fost implicat în mișcările sociale, fiind înscris în Consiliul Reprezentativ al Studenţilor. A fugit din familie, la vârsta de 22 de ani, pentru a scăpa de o căsătorie aranjată. După ce a participat la un protest studenţesc, a fost exmatriculat. Nu a revenit la acea facultate, ci a mers la Johannesburg, în 1941. S-a înscris la Universitatea Africa de Sud pentru a-şi continua studiile, prin corespondenţă.
A absolvit în 1943. Între timp, s-a înscris la Universitatea din Witwatersrand pentru a-şi lua licenţa în drept. A părăsit universitatea în 1952, fără a absolvi. Şi-a reluat studiile, după închiderea sa, în 1962. Abia în 1989, în ultimele luni de închisoare, Nelson Mandela a obţinut licenţa în drept, prin Universitatea Africa de Sud.
A devenit membru al Congresului Naţional African (ANC), în 1944 şi a fost unul dintre întemeietorii Ligii Tinerilor, alături de un grup de intelectuali, precum Walter Sisulu, Oliver Tambo, Anton Lembede şi Ashley Mda. În programul politic al Ligii Tinerilor, se milita pentru egalitatea în drepturi a tuturor oamenilor şi reprezentarea directă în Parlament, revizuirea dreptului de proprietate, accesul la educaţie şi cultură în mod liber, fără discriminări rasiale.
După interzicerea ANC, în 1960, Nelson Mandela, arestat în numeroase rânduri, trece în clandestinitate.
Arestat din nou în 1962, el a fost condamnat la închisoare pe viaţă doi ani mai târziu.
În timpul procesului, Mandela are o pledoarie impresionanta. „Eu am luptat împotriva dominaţiei albilor şi am luptat împotriva dominaţiei negrilor. Idealul meu cel mai scump a fost cel al unei societăţi libere şi democratice în care toţi să trăiască în armonie cu şanse egale. Sper să trăiesc suficient de mult pentru a-l atinge. Însă, dacă este necesar, este un ideal pentru care sunt pregătit să mor”, a spus el.
Și-a petrecut 18 din cei 27 de ani de închisoare pe Robben Island, o insulă mică din largul oraşului Cape Town.
În cele din urmă, „deţinutul 46664” a fost eliberat la 11 februarie 1990. Fotografia de la ieşirea din închisoare, alături de soţia sa Winnie, a făcut înconjurul lumii.
În 1991, la prima Conferinţă a Congresului Naţional African ţinută pe teritoriul Africii de Sud, Nelson Mandela a fost ales preşedinte şi a condus negocierile cu preşedintele ţării, Frederik Willem de Klerk (1989-1994) pentru abolirea politicii opresive a apartheidului şi organizarea de alegeri universale.
Anul 1993 i-a adus recunoaşterea internaţională şi respectul tuturor liderilor mondiali, prin acordarea Premiului Nobel pentru Pace, alături de preşedintele Africii de Sud, Frederik Willem de Klerk. A primit, de-a lungul anilor, peste 250 de distincţii şi medalii.
Nelson Mandela a fost ales, în 1994, preşedinte al Africii de Sud prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ. A depus jurământul la 10 mai 1994, devenind primul preşedinte de culoare al Africii de Sud. Guvernarea liderului sud-african a vizat desființarea apartheidului, prin combaterea rasismului instituţionalizat şi a inegalităţii şi promovarea reconcilierii rasiale. De asemenea, a format o comisie pentru cercetarea abuzurilor împotriva drepturilor omului. A introdus politici menite să încurajeze reforma agrară, extinderea serviciilor de sănătate publică şi combaterea sărăciei.
Nelson Mandela a fost preşedinte al Congresului Naţional African din 1991 până în 1997. În 1996 a ratificat o nouă constituţie a statului sud-african. S-a retras de pe scena politică, în 1999, concentrându-se asupra activităţilor caritabile pentru combaterea sărăciei şi a epidemiei HIV/SIDA. În 2003, a organizat primul dintr-o serie de concerte mondiale în cadrul campaniei sale anti-SIDA, numită 46664, după vechiul număr purtat de Mandela în închisoare. În 2004, a creat Fundaţia Nelson Mandela, Fondul Nelson Mandela pentru copilărie şi Fundaţia Mandela Rhodes pentru a-şi continua activitatea umanitară.
Ziua de 18 iulie (ziua naşterii sale), a fost proclamată, în 2009, de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, Ziua Nelson Mandela.
A murit la 5 decembrie 2013, la vârsta de 95 de ani.
Bibliografie
Calendar Rador
http://nelsonmandelas.com/
www.nelsonmandela.org
https://www.britannica.com/biography/Nelson-Mandela
RADOR – Alexandru Balaci
