Vineri, 16 iunie, se împlinesc 150 de ani de la moartea lui Andrei Şaguna, mitropolit al românilor ortodocşi din Transilvania şi Ungaria (din 1864), unul dintre preşedinţii Adunării Naţionale de la Blaj (3/15 mai 1848) şi şeful delegaţiei trimise la Viena pentru a susţine pe lângă împărat drepturile românilor transilvăneni. Andrei Şaguna a avut importante contribuţii la dezvoltarea învăţământului şi a presei în limba română, precum şi la întemeierea şi activitatea societăţii ASTRA (1861), fiind primul ei preşedinte. De asemenea, a fost membru de onoare al Societăţii Academice Române. În 21 iulie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea mitropolitului Transilvaniei Andrei Şaguna, cu dată de pomenire 30 noiembrie.
Prin întreaga sa operă religioasă, politică şi cărturărească a anticipat unirea şi propăşirea prin cultură şi credinţă a poporului român.
* * * * *
Mitropolitul Andrei Şaguna s-a născut în Miskolc, Ungaria, la 20 decembrie 1808/1 ianuarie 1809, într-o familie de macedo-români din Balcani.
A parcurs studiile gimnaziale la Miskolc şi Pesta, studiile superioare – filosofie şi drept – la Universitatea din Pesta (1826-1829), iar cele de teologie la Seminarul Ortodox din Vârşeţ (din 1829).
După terminarea studiilor teologice, a intrat în mănăstirea sârbească „Hopovo”, unde a fost tuns în monahism sub numele de Andrei (24 octombrie 1833). A fost, apoi, hirotonit ierodiacon, în februarie 1834, apoi ieromonah, la 29 iunie 1837.
În anul 1846, a fost numit vicar general al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiu, iar un an mai târziu a fost ales episcop.
A fost activ şi pe plan politic, îndeplinind un rol de seamă în anii 1848-1849. A fost preşedinte al Marii Adunări Naţionale româneşti de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj din 3/15 mai 1848 şi delegat de Adunare să prezinte revendicările româneşti împăratului la Innsbruck, Olmiitz şi Viena, apoi Guvernului din Pesta.
În anii următori, a prezentat în mai multe rânduri memorii către împărat, cu doleanţele naţiunii române. A fost decorat de împăratul Austriei cu crucea de comandor al Ordinului Leopoldin pentru merite în timpul revoluţiei paşoptiste.
În 1858, Şaguna publica Biblia, a cincea după Biblia de la Bucureşti (1688) a lui Ioan Bob (1795), a lui Gavril Banulescu-Bodoni de la Petersburg (1819) şi cea de la Buzău (1854), a lui Filotei. Şaguna face îndreptări de limbă, îi scrie prefaţa şi se declară de acord cu teoria circulaţiei cuvintelor, în sensul că „acea limbă este bună, care e înţeleasă de toţi românii de pretutindeni“.
După 1860 a fost membru în Senatul imperial din Viena, în perioada 1863-1865 a fost deputat în Dieta Transilvaniei, copreşedinte al Conferinţei naţionale-politice a românilor de la Sibiu (1861) şi al Congresului naţional al românilor de la Alba lulia (1863).
A fost numit arhiepiscop şi mitropolit al reînfiinţatei Mitropolii a Transilvaniei – cu cele două eparhii sufragane, Arad şi Caransebeş – , în 1864, stabilindu-şi reşedinţa la Sibiu.
După crearea statului dualist austro-ungar (1867), a fost mentorul direcţiei „activismului” în viaţa politică a românilor transilvăneni, îndrumător şi sprijinitor al preoţimii şi al credincioşilor.
În 1868, Andrei Şaguna a convocat un sinod la Sibiu care a aprobat statutul organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania. Principiile fundamentale ale acestui statut, autonomia faţă de stat şi sinodalitatea (participarea laicilor alături de clerici la conducerea bisericii), au stat la baza statutului de organizare al BOR din 1925 şi al celui din 1948.
Andrei Şaguna a fost primul preşedinte al „Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român” (ASTRA, 1861-1866) şi a întemeiat ziarul „Telegraful Român, gazetă politică industrială, comercială şi literară”, în anul 1853.
În anul 1871, la 7 septembrie, Şaguna a fost ales membru de onoare al Societăţii Academice Române.
Andrei Şaguna a trecut la cele veşnice la 16/28 iunie 1873, fiind îngropat lângă biserica mare din Răşinari, aşa cum a rânduit el însuşi prin testament, fiind prohodit de un singur preot, „fără predică şi fără pompă”.
În anii 1877-1878, Aron Romanul a ridicat un mausoleu pentru Andrei Şaguna, în cimitirul din Răşinari, conform testamentului acestuia. Doi lei din bronz străjuiesc intrarea în mausoleu, ei fiind realizaţi în anul 1904.
În 21 iulie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea mitropolitului Transilvaniei Andrei Şaguna, cu dată de prăznuire 30 noiembrie.
„Sfântul Andrei Șaguna ne impresionează prin dragostea sa nețărmurită față de Hristos, față de sfinții Lui și față de Biserica Lui. Ne mirăm cât a putut scrie omul acesta și cât a putut lucra. A construit sute de școli românești în Transilvania și două licee. A întemeiat ziarul Telegraful Român, care și astăzi continuă fără întrerupere, ca mijloc misionar de răspândire a credinței și de apărare a unității și demnității românilor din Transilvania. A tradus Sfânta Scriptură în patru volume. (…) Sfântul Andrei Șaguna ne-a lăsat statutul bisericesc pe care, până astăzi, în mare parte, Biserica noastră îl folosește. În mod deosebit, a arătat o neobosită luptă pentru apărarea Ortodoxiei și a demnității ortodocșilor din Transilvania”, spunea PF Părinte Patriarh Daniel la proclamarea canonizării.
