Luni, 19 iunie, se împlinesc 400 de ani de la naşterea lui Blaise Pascal, filosof, matematician, fizician şi scriitor, personalitate cu contribuţii importante în numeroase domenii ale ştiinţei, precum construcţia unor calculatoare mecanice, consideraţii asupra teoriei probabilităţilor, studiul fluidelor – prin clarificarea conceptelor de presiune şi vid. În urma unei revelaţii religioase, Pascal abandonează matematica şi ştiinţele exacte şi îşi dedică viaţa filosofiei şi teologiei.
În onoarea contribuţiilor sale în ştiinţă numele Pascal a fost dat unităţii de măsură a presiunii, precum şi unui limbaj de programare.
* * * * *
Blaise Pascal s-a născut la 19 iunie 1623, la Clermont, Franţa, fiind al treilea copil al lui Étienne Pascal şi singurul său fiu.
La doar trei ani, şi-a pierdut mama, pe Antoinette Begon, el fiind foarte afectat de această pierdere. Tatăl său nu se va recăsători niciodată și va desemna o servitoare pentru a avea grijă de copii. Étienne a fost complet devotat copiilor săi și i-a educat singur și a încurajat dezvoltarea lor intelectuală.
În anul 1632, Étienne şi cei patru copii ai săi au părăsit Clermont pentru a se stabili la Paris, iar tatăl, un matematician cu vederi neortodoxe asupra educaţiei, a stabilit că Blaise nu va învăţa nimic despre matematică până la vârsta de 15 ani.
Însă, la vârsta de 12 ani, Blaise a început să înveţe geometrie de unul singur, descoperind că „suma unghiurilor unui triunghi este egală cu două unghiuri drepte”. Când a aflat tatăl său, a rămas impresionat şi i-a permis lui Blaise să aibă o copie a „Elementelor” lui Euclid.
La vârsta de 14 ani, Blaise Pascal a început să-l însoţească pe tatăl său la întrunirile lui Mersenne de la Paris, la care participau Roberval, Auzout, Mydorge, Desargues, ultimul devenind un model pentru tânărul Pascal.
La vârsta de 16 ani, Blaise a prezentat la aceste întruniri câteva teoreme despre geometria proiectivă, incluzând hexagonul mistic al lui Pascal.
În decembrie 1639, familia Pascal a părăsit Parisul pentru a locui la Rouen unde Étienne a fost numit colector de taxe pentru Normandia de Sus şi unde Blaise publică în 1640 „Essai pour les coniques” („Eseu despre secţiunile conice”).
La această vârstă, starea sa de sănătate se înrăutăţeşte considerabil. Din cauza unei boli nervoase, el suferă de dureri aproape continue. Mai mult, în 1647, la vârsta de 24 de ani, el paralizează parţial, putându-se mişca doar cu ajutorul cârjelor.
După ce a lucrat între 1642 şi 1645, Pascal a inventat primul calculator mecanic, Pascaline, pentru a-l ajuta pe tatăl său în munca de colector de taxe.
În anul 1647, Blaise Pascal demonstrează că vidul există, după ce iniţial s-a contrazis cu Descartes asupra acestui adevăr.
Un an mai târziu, Pascal a observat că presiunea atmosferei scade odată cu înălţimea şi a dedus că vidul există deasupra atmosferei.
În septembrie 1651, Étienne Pascal moare, iar într-o scrisoare adresată uneia din surori dă un adânc înţeles creştin morţii, în general şi morţii tatălui său, în particular, idei care formează baza pentru lucrării sale filosofice ulterioare, „Les pensées”.
„Cugetări” („Les Pensées”) este colecţia sa de fragmente de texte teologice şi filosofice, publicate postum, în 1670.
Pascal, iniţial matematician şi fizician, a început să scrie apologetică după 1654, an în care susţinea că a avut o experienţă religioasă care l-a marcat. Intenţia sa a fost de a scrie o lucrare teologică de proporţii, intitulată „Elogiul religiei creştine”, pe care nu a terminat-o din cauza stării precare de sănătate.
Unul dintre cele mai cunoscute argumente din „Cugetări” a rămas cunoscut sub denumirea de „Pariul lui Pascal”, un argument pragmatic pentru credinţa în divinitate bazat pe posibile pierderi şi câştiguri atât în viaţa prezentă, cât şi într-o eventuală existenţă de după moarte. Altfel spus, Pascal nu încearcă să argumenteze că Dumnezeu există, ci doar că este avantajos pentru propriul nostru bine să pariem că Dumnezeu există.
În mai 1653, Pascal scrie „Récit de la grande expérience de l’équilibre des liqueurs” („Tratat despre echilibrul lichidelor”) în care explică legea presiunii. În urma corespondenţei cu Fermat din vara anului 1654 a pus bazele teoriei probabilităţii.
În această perioadă este marcat din ce în ce mai puternic de problemele de sănătate, dar continuă să lucreze până în octombrie 1654.
Aşa cum aminteam, pe 23 noiembrie 1654, în urma unei experienţe religioase îşi dedică viaţa Creştinătăţii.
După această dată, Pascal face vizite la mănăstirea Jansenistă Port-Royal des Champs la circa 30 de km sud-vest de Paris şi publică lucrări anonime reunite în „Lettres provinciales”, în 1656.
Blaise Pascal a murit la 19 august 1662, la doar 39 de ani.
În onoarea contribuţiilor sale în ştiinţă numele Pascal a fost dat unităţii de măsură a presiunii, precum şi unui limbaj de programare.
