Radio România la 95 ani.

Dinu Sărau: “Cu Cezar Petrescu am făcut o înregistrare bună”

de Octavian Silivestru

Cezar Petrescu a fost un supraviețuitor, reușind să se adapteze vremurilor pe care le-a trăit. Astfel,  în timpul regimului de autoritate personală a regelui Carol II, Cezar Petrescu a condus ziarul “România” – ca organ al Frontului Renașterii Naționale (partidul lui Carol II).  După venirea comuniștilor la putere  s-a “orientat” girând cu numele și cu prestigiul lui publicarea unor lucrări din literatura rusă și sovietică. Serviciile făcute noului regim nu au rămas neobservate, Cezar Petrescu fiind făcut în 1955 membru al Academiei Române. În același timp, a fost invitat să acorde un interviu la Radio. Sarcina de a face interviul cu Cezar Petrescu a revenit pe atunci tânărului scriitor Dinu Săraru:

„Cezar Petrescu  avea birou în Bucureṣti în blocul de lângă Patria [azi ARO]. M-am dus să vorbesc cu el, să  reṭin ora pe care el o fixase [pentru interviu]… Avea o secretară blondă, frumoasă, înaltă care a fost după aia o distinsă scriitoare  pentru copii. Cezar Petrescu  fuma ṭigări  “România” cu cotorul de aur, în niṣte cutii frumoase. Erau ṭigări de lux. Lui Cezar Petrescu îi ieṣea continuu fum ṣi prin nas ṣi prin ochi ṣi prin urechi. Era nervos ṣi graseia uṣor ṣi era de un dinamism extraordinar ṣi trebuia să-l urmăreṣti cu ochii, încât deveneai saṣiu urmărindu-l. Oboseai. Şi mi-a spus: “Dragă Săraru, dacă vrei vino mâine la vila mea de la Buṣteni. Te rog să accepṭi, pentru că numai în felul ăsta putem să facem interviul”.  Şi atunci m-am dus la Buṣteni cu maṣina, cu tehnicianul Chidu cu un magnetofon mare cât un dulap pe care îl manevra Ghidu și șoferul. Magnetofonul acesta  funcționa cu o bandă maronie… erau nişte role imense. Dar se făceau înregistrări foarte bune care se păstrează [în fonotecă] până în ziua de azi. Și am făcut  interviul. La Bușteni  am descoperit că Cezar Petrescu avea o vilă frumoasă  în care avea trei birouri: unul pentru ziariṣti ṣi acolo scria el articole, unul la etaj pentru proză unde scria ṣi unul la etajul superior pentru eseistică sau pentru reculegere. Şi atunci mi-a spus Cezar Petrescu:  “Uite, vila asta ṣi cu “Fordul  cu mustăṭi”, albastru, de jos l-am luat pe romanul Calea Victoriei!”  În epocă n-avea nimeni maṣină personală cum avea el. Ca să vedeṭi ce înseamnă dreptul de autor!”

[Interviu realizat de Octavian Silivestru, 2012]