Duminică, 25 iunie, se împlinesc 120 de ani de la naşterea lui George Orwell, romancier, eseist, nuvelist, critic literar și jurnalist britanic, comentator al radio BBC, editorialist și reporter. El a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania de partea comuniștilor. A scris eseuri și critică literară, dar şi mai multe romane, din care două sunt faimoase, „Ferma Animalelor” (1945) și „O mie nouă sute optzeci și patru” (1949), veritabile satire la adresa totalitarismului.
* * * * *
Eric Arthur Blair, pe numele său real, s-a născut la 25 iunie 1903, în orașul Motihari, capitala statului Bihar din India de astăzi (fosta provincie Bengal în timpurile colonialismului britanic din India), fiind al doilea copil al lui Richard Walmesley Blair, un funcționar din administrația engleză din India – în domeniul opiului și al Idei Mabel Limonzin, fiica unui comerciant de ceai.
În anul 1904 s-a mutat împreună cu mama și sora lui în Anglia, studiind în perioada 1917 – 1921 la Colegiul Eton, o foarte bună universitate engleză, și publicând în diferite reviste ale colegiului. De menţionat că prestigiosul colegiu Eton este cel care i-a disciplinat și pregătit pentru viitor și pe membrii familiei regale britanice.
În 1922, s-a angajat în cadrul Poliției Imperiale Indiene (în Birmania), perioadă pe care o va povesti în romanul „Zile birmaneze” (1934).
După ce a lucrat în Franța având profesii foarte diferite, s-a întors în Anglia și a deschis un magazin sătesc.
Îşi ia pseudonimul literar George Orwell, sub care scrie articole pentru ziare și apoi, în prima sa carte „Fluierând a pagubă prin Paris și Londra” („Down and Out in Paris and London”) (1933), și-a descris experiența de scriitor de stânga printr-o emoționantă și mai ales comică relatare a celor câțiva ani de sărăcie autoimpusă pe care i-a trăit după ce s-a întors în Europa.
A scris apoi alte trei romane, „Zile birmaneze” („Burmese Days”, 1934), „Fiica unui cleric” („A Clergyman’s Daughter”, 1935) și „Keep the Aspidistra Flying” (1936).
În anul 1936 lui Orwell i s-a comandat de către Victor Gollancz un documentar asupra șomajului din Nordul Angliei pentru editura engleză Left Book Club. Drumul către „Wigan Pier” („The Road to Wigan Pier”), o proză de tip reportaj despre viața la limita sărăciei a minerilor dintr-un orășel din Lancashire, l-a consacrat pe Orwell drept unul dintre cei mai mari reporteri și scriitori din Marea Britanie.
Trebuie spus că Orwell a manifestat în permanență o simpatie politică față de formaţiunile şi ideologia de centru-stânga, fără a îmbrățișa însă ideologia comunistă, pe care o și critică într-o formă cât se poate de radicală în fabula politică „Ferma animalelor” și în romanul „O mie nouă sute optzeci și patru”, scrierile sale definitorii.
În decembrie 1936, Orwell, un socialist convins, a plecat în Spania în calitate de corespondent de război în timpul Războiului Civil Spaniol. S-a alăturat însă ca voluntar Diviziei Lenin din Barcelona, unitate condusă de Partidul Muncitorilor de Unitate Marxistă (Partido Obrero de Unificación Marxista – POUM).
În ianuarie 1937, Orwell, care avea grad de caporal, a fost trimis să ia parte la ofensiva din Aragon, iar în luna următoare a fost mutat la Huesca.
După 115 zile petrecute în linia întâi a primit permisiunea să plece și s-a întors la Barcelona, unde a fost martor la „Revolta din mai”.
Orwell s-a întors la Huesca pe 12 mai 1937, unde a fost avansat la gradul de locotenent secund şi avea sub comandă un pluton de 30 de oameni.
A fost împușcat în gât de un trăgător izolat și a fost temporar paralizat pe partea stângă și și-a pierdut vocea.
În spital a aflat că POUM, partidul din care făcea parte, a fost considerat ca o facțiune troțkistă și a fost declarat ilegal. Aflat în pericol de moarte, Orwell a reușit să fugă în Franța cu ajutorul consulului englez din Barcelona.
La revenirea sa în Anglia, Orwell și-a descris experiențele din timpul Războiului Civil în „Omagiu Cataloniei” („Homage to Catalonia”, 1938), volum în care a încercat să spulbere miturile propagandei diseminate de ziarele britanice, între care cele mai implicate erau ziarele de extremă dreapta și cele de extremă stânga, precum Daily Worker, un ziar controlat de Partidul Comunist din Marea Britanie. Cartea, deși era remarcabil scrisă, s-a vândut doar în 1.500 de exemplare în următorii 12 ani.
Orwell a mai publicat un roman, „O gură de aer” (Coming up for Air), în 1939.
În august 1941 Orwell a început să lucreze pentru Eastern Service of the British Broadcasting Corporation (B.B.C.), iar sarcina sa principală consta în a scrie editorialul unei emisiuni radiofonice în care să comenteze evenimente din cel de-al Doilea Război Mondial. Comentariile sale au fost difuzate mai apoi din 1941 până în 1943 în India. În aceeași perioadă Orwell a lucrat și pentru ziarul The Observer.
În anul 1943, Aneurin Bevan, editorul ziarului socialist Tribune, l-a recrutat pe Orwell ca director editorial, având sarcina de a scrie un editorial săptămânal, intitulat „Cum îmi place” („As I Please”). Stilul său lucid și clar l-a transformat într-un jurnalist de campanie imbatabil, iar polemicile din această epocă conțin pagini de mare talent jurnalistic.
Următoarea lucrare a lui Orwell, „Ferma animalelor”, era o satiră sub forma unei fabule a revoluției comuniste din Rusia. Cartea, puternic influențată de experiențele sale din timpul Războiului Civil Spaniol, e o satiră a stalinismului și a revoluției roșii. Pentru că Rusia era aliata Marii Britanii, lui Orwell i-a fost destul de greu să publice o asemenea carte.
Volumul i-a supărat pe foarte mulți prieteni cu convingeri de stânga, inclusiv pe fostul său editor, Victor Gollancz, care i-a respins-o. Publicată totuşi în 1945, „Ferma animalelor” a ajuns în scurt timp una din cele mai populare cărți din Marea Britanie.
Ultimul său volum, „O mie nouă sute optzeci și patru”, va fi influențat de sănătatea sa în declin și de deziluziile politice față de guvernul laburist care a venit la putere, ales cu o largă majoritate în alegerile generale din 1945, dar care era departe de propriile sale idei și viziuni despre socialism.
În anul 1945 Orwell a recenzat romanul anti-Utopic (distopic) „Noi” de Evgheni Zamiatin pentru gazeta Tribune. Cartea autorului rus avea să-i inspire romanul său propriu, „O mie nouă sute optzeci și patru”.
Publicată în 1949, cartea era o meditație asupra destinului tiraniei în viitor. Ea a avut un efect foarte puternic și numeroase formule și cuvinte au intrat în vocabularul de zi cu zi.
George Orwell a murit la 21 ianuarie 1950, la Londra, la doar 46 de ani, din cauza tuberculozei.
Postum a fost publicat și jurnalul intim al autorului.
În februarie 2019, British Council a adresat scuze postume scriitorului George Orwell pentru respingerea de la publicare a unui eseu al acestuia, „In defence of English cooking”, în urmă cu peste 70 de ani, din cauza îngrijorărilor legate de adecvarea textului în raport cu preferinţele „cititorilor de pe continent”: „Se pare că organizaţia noastră era în acele vremuri prea puritană şi respingea asumarea de riscuri, nedorind să tipărească un eseu despre mâncare – nici chiar unul care menţiona efectele dezastruoase ale raţionalizării hranei pe timp de război – după iarna marcată de foamete a anului 1945”, a scris în acel text Alasdair Donaldson, analist al British Council.
În septembrie 2018, arhiva scriitorului şi jurnalistului britanic George Orwell a fost inclusă în mod oficial în Registrul Memoria Lumii, un prestigios program înfiinţat de UNESCO în 1992. Această arhivă, cunoscută sub titulatura „The Orwell Papers”, conţine note de manuscris, jurnale, scrisori şi alte documente personale, inclusiv fotografii care au aparţinut renumitului scriitor, al cărui nume real a fost Eric Arthur Blair.
Colecţia include şi primele consemnări ale unora dintre cele mai renumite cuvinte şi fraze din cărţile lui George Orwell, precum „Two Minutes Hate” („Cele două minute de ură”) şi „Newspeak” („Nouvorba”) din romanul distopic „1984”.
Registrul Memoria Lumii colectează şi protejează documente şi alte materiale care au o valoare documentară universală.
