Context
La 26 iunie 1819, în Statele Unite, William K. Clarkson Jr. din New York primea brevetul pentru un velociped, strămoşul bicicletei. Nu s-au păstrat multe informații despre acest patent, deoarece incendiul din 1836 a distrus majoritatea documentelor păstrate în arhiva Biroului de brevete şi invenţii.
În Europa, strămoșul bicicletei fusese inventat
Vehicule rudimentare pe două roţi şi puse în mişcare cu ajutorul picioarelor erau populare încă din secolul al XVIII-lea. În 1790, contele francez Mede de Sivrac inventa în 1790 celeriferul. Destul de greoi în folosire, fără un sistem de direcție și frânare și cu propulsia asigurată de picioarele celui care se urcase pe acesta fără a folosi pedalele, celeriferul a reprezentat borna zero pentru micșorarea distanțelor folosind forța proprie. Nu era ceva revoluționar, dar era mai rapid ca mersul pe jos. Vehiculul nu avea ghidon, biciclistul stătea pe o pernă aşezată pe bara din lemn, iar mecanismul avansa prin împingerea cu picioarele pe pământ.
Baronul german Karl Drais von Sauerbronn a inventat „Laufmaschine” sau „masina de alergat”. Acest strămoş al bicicletei era construit în totalitate din lemn şi nu avea pedale, dar avea direcție. Utilizatorul trebuia să se împingă cu picioarele în pamânt pentru a deplasa maşinăria înainte. Baronul avea nevoie să ajungă repede oriunde pe domeniile aflate în proprietatea sa pentru a-și verifica argații, iar drezina (denumirea aparatului derivat din numele său, Dreis) îndeplinea aceste cerințe. Invenția de lemn a depășit în scurt timp latura sa practică și a devenit un accesoriu de modă, în 1818 ajungând să fie utilizat la scară largă chiar și în Statele Unite. Aceasta inventie a fost prezentată la Paris in 6 Aprilie, 1818. În 1865, Pierre Michaux, un fierar parizian, a regândit proiectul drezinei, adâugându-i o roată de față mai mare ca aceea din spate. Avea pedale atașate direct de axul ei. Michaux a fost primul producător la scară largă a acestui vehicul, denumit de unii velociped sau Michauline. Nici cadrul nu mai era din lemn, ci din fontă în primă fază. Clement Ader a fabricat un cadru din oțel în 1868, după ce materialul acesta s-a dovedit a fi superior. Velocipedul căpăta popularitate, dar trece repede și această modă.
Următorul pas mare vine din partea lui H.J. Lawson, un englez din Brighton, care inventează și brevetează primul sistem de transmisie prin lanț. Acest lucru se întâmpla în 1873, după mai multe încercări eșuate ale inventatorului. Bicicleta lui Lawson, poreclită Sussex Dwarf, era revoluționară prin faptul că avea roțile mult mai mici decât ale velocipedelor, era mult mai ușor de folosit, datorită lanțului care creștea eficiența transmisiei cu 100% față de pedalele atașate direct de roată. Astfel, s-a obținut un câștig în materie de viteza care putea fi generată și de ușurința cu care putea fi folosită.
La sfârșitul secolului al XIX-lea apare bicicleta modernă, care avea cadru în formă de romb. Apar și anvelopele de cauciuc umflate cu aer, dezvoltate de John Dunlop, frânele și pinionul liber (freewheel).
Charles Goodyear, fiul unui negustor din New Haven, SUA, făcea experienţe cu cauciucul pentru a găsi o soluţie. În mod întâmplător, într-o zi din anul 1839, acesta a găsit soluţia în momentul în care a vărsat accidental sulf şi cauciuc pe o plită încinsă din atelierul său. Rezultatele acestui accident au fost uimitoare. A descoperit că materialul rămăsese lipicios, iar când a expus cauciucul contaminat cu sulf la temperaturi deopotrivă ridicate şi scăzute, a observat că acesta nu-şi pierdea proprietăţile. Ulterior, procesul prin care se adăuga sulf cauciucului, pentru ca acesta să-şi păstreze consistenţa, a primit numele de „vulcanizare”.
Bicicleta a început să fie folosită în competiții sportive. Cursele pe velodrom erau cele mai populare pe atunci, industria pariurilor crescând exponențial mulțumită acestora.
Astfel, Madison Square Garden din New York a fost construit pentru a găzdui un velodrom, aceste curse fiind la fel de populare ca și acelea de hipism. Și ciclismul pe șosea începe să ia avânt, mai ales în urma unor curse ca Liege-Bastogne-Liege, care a avut prima ediție în 1894. Cariera de ciclist era profitabilă, câștigurile din victoriile în diferite curse fiind cât salariul pe mai mulți ani al unui miner sau fermier.
Bicicleta a evoluat, ajungând la performanţe nemaipomenite. Cadrul de carbon şi greutăţi de 7 kg nu mai sunt ceva neobişnuit.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
Calendar Rador
https://freerider.ro/ mag/istoria-bicicletei-inainte-de-bicicleta-asa-cum-o-stim-27326
https://www.ciclism.ro/ 2008/10/22/istoria-bicicletei/
http://ambike.ro/ scurta-istorie-a-bicicletei/
