Calendarul evenimentelor, 27 iunie – selecțiuni

Evoluția războiului din Ucraina și semnificația tentativei abandonate de puci din Rusia, precum și tendințele politice din UE au reprezentat temele abordate cel mai des în presa internațională.
Dacă pe frontul ucrainean nu s-au semnalat evoluții militare majore, agenția Reuters transmite că „UE a decis majorarea cu 3,5 miliarde de euro a fondului de ajutor militar pentru Ucraina, până la 12 miliarde”. În schimb, „Ungaria a anunţat luni că nu va debloca o tranşă de 500 de milioane de euro din fond până când Ucraina nu va elimina banca ungară OTP de pe listă de companii considerate «sponsori internaţionali» ai războiului Rusiei”. Reuters menționează că Ungaria bloca tranșa încă din mai, invocând același motiv. La rândul lor, și „SUA se pregătesc să anunţe un nou pachet de ajutor militar pentru Ucraina în valoare de 500 de milioane de dolari”, conform CNN. BBC consemnează că „secretarul general al NATO Jens Stoltenberg a declarat că evenimentele care au avut loc în weekend în Rusia demonstrează încă o dată marea eroare strategică pe care a făcut-o Putin anexând Crimeea şi invadând Ucraina”. În același context, „coordonatorul politicii externe europene, Josep Borrell, a declarat că războiul Rusiei împotriva Ucrainei distruge puterea rusă”. Între timp însă, Moscova continuă să intervină discret în vecinătate. Ministrul bulgar al economiei, citat de publicația bulgară Dnevnik, s-a referit la „atacuri prin surprindere” în legătură cu explozia de la un depozit de muniție de lângă Karnobat, de unde se livra muniție Ucrainei. Și proprietarul uzinei de armament anunțase că „probabil e vorba de acțiuni deliberate”, pentru care e suspectată în general Rusia. Agenția rusă Tass relatează că Ilan Şor, liderul partidului Şor, acum interzis în Republica Moldova, „a anunțat crearea unui guvern din umbră în viitorul apropiat”. Şor va conduce un nou bloc de opoziție din Moldova: „S-a decis crearea unui bloc. Blocul se numește «Șansă. Obligaţii. Realizări» (ŞOR). Intenţionăm ca în bloc să intre circa 10 partide”. Revista americană Foreign Policy analizează tabloul energetic suprapus războiului din Ucraina, ajungând la concluzia că Vestul e în avantaj. „Moscova a mizat clar pe Asia, și mai ales pe China, pentru a substitui Europa în calitatea de piață energetică principală.” Importurile Chinei de petrol rusesc s-au mărit de peste două ori în ultimul an și vor mai crește cu peste 40% anul acesta. „Dar s-ar putea dovedi a fi un pariu riscant pentru Kremlin”, fiindcă Asia plătește mai puțin decât Europa pentru energie, iar „dezvoltarea tehnologiilor verzi pe tot globul va amenința pe termen mediu și lung economia bazată pe combustibili fosili a Rusiei. De fapt, invazia Rusiei a determinat anul acesta investiții globale fără precedent în energia curată”.
„Întrucât viitorul Grupului Wagner e sub semnul îndoielii, Ucraina ar putea profita de pe urma acestui haos”, titrează The New York Times. „Grupul Wagner era o pârghie incredibil de importantă în politica externă a Rusiei, mai ales în Mali, Republica Centrafricană, Siria. Nu se știe dacă Kremlinul îi va slăbi importanța ca forță militară eficientă”, dar, oricum, „pierderea armatei de mercenari ar putea afecta ambițiile Rusiei în războiul din Ucraina”. Cotidianul francez Le Point preia aprecierile preşedintelui francez Emmanuel Macron asupra situației din Rusia: insurecția lui Prigojin „denotă diviziunile din tabăra rusă, fragilitatea atât a armatei cât și a forțelor ei auxiliare. Toate acestea ar trebui să ne facă foarte vigilenți și justifică pe deplin sprijinul pe care îl acordăm ucrainenilor”. Ziarul spaniol La Razon pune eșecul rebeliunii pe seama faptului că „Prigojin nu a reușit să câștige sprijin în cadrul elitei regimului. Ar fi fost cu siguranță remarcabil ca o forță atât de mică să răstoarne guvernul rus”. Site-ul european EUObserver apreciază că regimul Putin se bazează în primul rând pe frică. „Însă acum, lașitatea lui Putin și fragilitatea structurii statului rus au compromis probabil pe veșnicie frica în calitate de combustibil principal al controlului politic al Kremlinului. Dar poate chiar mai important e că revolta lui Prigojin a subminat dramatic moralul oricum slăbit al soldaților și ofițerilor ruși”. În Israel, The Jerusalem Post consideră că „trebuie să înțelegem importanța istorică a evenimentelor la care suntem martori acum: destrămarea cercului intim al lui Putin, cel care i-a susținut regimul mai bine de 20 de ani. În zilele următoare am putea vedea începutul unui război în interiorul elitei Rusiei și, posibil, sfârșitul longevivului regim al lui Putin”. Și săptămânalul german Der Spiegel apreciază că „nimic nu s-a terminat. Abia acum începe.” „Sistemul politic al lui Putin intră într-o nouă eră” după „umilirea profundă” la care a fost supus de Prigojin. Un indiciu în acest sens e și implicarea „bizară” a dictatorului belarus, chemat să medieze o chestiune internă a Rusiei. Problema e că această umilire l-ar putea determina pe Putin să distragă atenția prin „noi orgii de violență în afara Rusiei. El nu va putea niciodată să ierte o lume care i-a văzut slăbiciunea”. Cotidianul britanic The Telegraph crede însă că Prigojin a deschis fără să vrea „sezonul de vânătoare la Putin”. Wagner este, „în esență, o castă de sclavi militarizată”, similară cu mamelucii care au preluat puterea în Egiptul medieval ori gladiatorii lui Spartacus înfrânți de forțele Romei antice. Or, indiferent dacă se încheie cu „victorie, înfrângere ori remiză, astfel de rebeliuni prevestesc aproape întotdeauna nașterea unei noi ordini sociale”. The Financial Times are opinii similare: „sistemul lui Putin se surpă”, fiindcă „după marșul asupra Moscovei situația nu mai poate reveni la normal în Rusia. Revolta a avut loc deoarece proiectul Putin se prăbușește. E clar acum că Putin se confruntă cu o luptă pentru supraviețuire pe două fronturi. Războiul din Ucraina e unul. Și mai e stabilitatea internă a propriului regim. Cele două fronturi sunt conectate. Noi regrese în Ucraina vor agrava inevitabil situația în țară – și vice-versa”. Revista americană The Atlantic constată că „Putin s-a prins în propria-i capcană: președintele rus și-a petrecut ani cultivând apatia publică, doar pentru a descoperi acum că poporul său e indiferent la soarta lui”. Și dovada: „cel mai straniu aspect al loviturii de stat abandonate a fost reacția populației din Rostov-pe-Don, inclusiv a comandanților militari, la sosirea unor soldați care s-au proclamat noii lor conducători. Nimeni nu părea deranjat de prezența lor acolo”.
Între timp, în UE, două evenimente electorale de duminică par să indice că dreapta e pe val. „În Germania extrema dreaptă câștigă alegerile pentru conducerea unei administrații locale”, titrează Le Monde, precizând că „e prima dată când partidul AfD, creat în urmă cu 10 ani, își adjudecă un post executiv”. Robert Sesselmann, candidatul AfD, preia controlul asupra districtului Sonneberg din regiunea Turingia, după ce a câștigat turul doi în fața candidatului conservator cu 52,8% din voturi. „AfD crește în sondaje, având 18-20% din intențiile de vot la nivel național. Partidul de extremă dreaptă, în parlament din 2017, e acum umăr la umăr cu SPD al cancelarului Olaf Scholz, în urma conservatorilor CDU, dar cu avans clar înaintea Verzilor și liberalilor (FDP).” Portalul european Politico precizează că a realizat o medie a sondajelor recente din Germania din care reiese că AfD e de fapt pe locul doi la intențiile de vot, sub CDU și deasupra SPD. „Extrema dreaptă e în special puternică în statele fostei Germanii de Est care, în ciuda reunificării, continuă să aibă șomaj mai ridicat și dezvoltare economică mai slabă.” „Dreapta lui Mitsotakis mătură Grecia și obține majoritatea absolută”, titrează publicația spaniolă ABC. „De amintit că Mitsotakis, deși a câștigat confortabil în luna mai, a refuzat să formeze un guvern de coaliție care i-ar fi putut pune în pericol programul și a preferat să convoace noi alegeri la care să fie aplicat din nou un sistem proporțional consolidat care acordă 50 de locuri suplimentare listei cu cele mai multe voturi.” Dacă Noua Democrație a premierului a obținut în parlament 158 de locuri (40,56% din voturi), următoarele clasate au fost partidele de stânga Syriza (17,83%) și PASOK (11,86%). Le Figaro reține că fostul premier „Alexis Tsipras a suferit o nouă înfrângere grea după un eșec usturător în urmă cu cinci săptămâni, când Syriza a scăzut la 20% din voturi, o un recul de peste 11,5% față de 2019. Întrebarea cu privire la viitorul său în fruntea partidului ar trebui acum să apară în mod deschis”. Săptămânalul britanic The Economist crede că succesul lui Mitsotakis se datorează celor „patru ani de guvernare competentă, în mare,” dar și „pomenilor generoase” prilejuite de pandemie și criza energetică. Îngrijorătoare pare totuși „trecerea lejeră” a pragului electoral de 3% de două partide noi naționaliste de extrema dreaptă, Spartanii și Victoria, cărora li se va alătura în parlament și mai vechea Soluție Elenă rusofilă. Împreună, aceste formațiuni de „dreapta radicală” au „peste 12% din votul național”. Cotidianul american The Wall Street Journal privește alegerile elene într-un context mai larg: „Unii conservatori americani sunt atrași în mod straniu de Viktor Orbán al Ungariei în calitate de model politic, însă un exemplu european de departe mai bun găsim în Grecia. Deplasarea Greciei spre dreapta e parte a unei tendințe vizibile de-a lungul Mediteranei. Italia a ales anul trecut o coaliție conservatoare condusă de Giorgia Meloni, iar Partidul Popular de centru-dreapta al Spaniei se situează deasupra socialiștilor în sondaje, înaintea alegerilor generale din iulie. Chiar există în aceste zile lecții din Europa pentru republicanii din SUA, dar cele corecte să află la Atena, nu la Budapesta ori Londra.” (Andrei Suba, RADOR)/asuba/asalar