Uitaţi de matematica din clasa a VI-a sau a VII-a! Geometria unui living simetric implică mult mai multe variabile și calcule decât aţi crede. Proporțiile ideale ale camerei sunt considerate cele aflate cât mai aproape de forma unui pătrat. Dar acest lucru este destul de rar. De multe ori, ne confruntăm cu o cameră prea mică, prea lungă sau prea îngustă. Camera de zi este, în mare parte, mediul în care ne desfăşurăm existenţa, este, dacă vreţi, “sufletul petrecerii” (timpului), este spaţiul unde organizăm reuniuni, ne distrăm, râdem, glumim, primim musafiri, ne integrăm în grupuri sociale, ne ocupăm timpul în mod plăcut sau ne petrecem sărbătorile alături de familie. Acest lucru impune un mobilier cât mai util, funcţional, proporţional şi flexibil. Începeți planul de aranjare a pieselor prin „listarea” tuturor activităților care ar putea avea loc în această încăpere, având grijă să nu uitaţi nici cea mai banală activitate. Amplasarea elementelor este arta de a stabili relații între diferitele piese individuale de mobilier într-un context general. Poate credeţi că există numai o singură modalitate de a potrivi piesele, şi anume cea pentru care aţi optat cu ani în urmă, sau pur şi simplu nu puteţi alege cea mai bună variantă tocmai din cauza atâtor posibilităţi tentante. Ei bine, aflaţi că aveți multe opțiuni neexplorate pentru organizarea mobilierului, pe care, după cum bine aţi ghicit, vi le vom dezvălui în cele ce urmează.

În primul rând, familiarizaţi-vă cu două puncte-cheie pe baza cărora să alcătuiţi o formă dinamică simplă, pentru care până şi spaţiul respectiv vă va mulţumi.

* Punctul focal sau punctul de contact – este zona în care se îndreaptă prima dată privirea oamenilor la intrarea în camera de zi, o parte a spaţiului pe care doriţi să o etalaţi în toată splendoarea ei. Acesta ar putea fi un punct focal natural, ca un șemineu sau o fereastră mai mare, cu o vedere superbă, sau poate fi ceva ce chiar voi aţi conceput pentru a reprezenta un punct de contact, ca un perete-accent sau o importantă operă de artă. Punctul focal ar trebui să se confunde cu intrarea în camera de zi, sau cu punctul cel mai comun al spaţiului respectiv, dar, în niciun caz nu trebuie să se piardă printre celelalte piese de mobilier. Altfel nu ar mai fi punct focal, nu ?

* Punctul central este nucleul aspectului camerei de zi. Acesta nu trebuie să fie exact la mijlocul încăperii, deși aşa se întâmplă în cele mai multe cazuri. Punctul central al unei camere de zi este, de exemplu, o măsuţă de cafea sau o masă de centru înconjurată de scaune. Într-o cameră de zi mai spaţioasă se poate lua în calcul localizarea a două sau mai multe puncte de centru pentru a crea zone de relaxare separate. De exemplu, puteţi crea un punct central printr-o zonă de conversaţie adusă în prim-plan, dar şi printr-o măsuţă de cafea de sticlă cu două fotolii sau o canapea aşezate în fundal sau mai aproape de ferestre.

* Pe lângă aceste două elemente, va trebui să vă deprindeţi şi cu triangulaţia, care nu este altceva decât o metodă de determinare a mărimii unei suprafețe, constând din construirea unui sistem de triunghiuri adiacente, la care se măsoară lungimea uneia dintre laturi și unghiurile, obținând pe cale trigonometrică lungimea celorlalte laturi. Cu alte cuvinte, este pur și simplu ideea de a încerca să creaţi vizual triunghiuri oriunde vă permite spaţiul. Se bazează pe ideea că “grupurile” de trei laturi se află în deplină armonie cu simțurile noastre și că liniile diagonale sunt dinamice, “păstrând” ochii în mișcare. Triunghiurile pot merge peste tot și oriunde în cameră, nu există nicio limită ca număr. La o scară mai mică puteţi aranja trei obiecte de aceeaşi culoare în triunghi pe un raft, sau, la scară mare, puteţi crea un triunghi isoscel deasupra canapelei: vârful va fi o piesă de artă, iar punctele de la bază vor fi două mese laterale. Triangulaţia este şi una dintre principalele metode frecvent utilizate de artiști. O primă preocupare a artistului este de a crea opere de artă în profunzime, o formă de artă bi-dimensională. Este de ajuns să puneţi un scaun în prim-plan, desigur, mai aproape de voi, poate chiar într-un colț, să daţi măsuţei de cafea rolul de a umple un plan mediu, iar pereții și canapeaua să fie responsabile cu fundalul.

Măsurători şi volum

Primul pas este de a determina dimensiunea spaţiului, folosindu-vă, bineînţeles, de o simplă ruletă. Din anii de școală, probabil știți că toate obiectele au înălțime, lățime și adâncime. Diferitele dimensiuni ale pieselor de mobilier trebuie să se raporteze într-un fel unele la altele și, prin urmare, şi la dimensiunea întregului spațiu. Un mobilier plasat în mod strategic şi echilibrat face din camera de zi un mediu liniștit creând o atmosferă plină de viață și armonioasă. Dacă relația dintre piesele de mobilier este una plăcută, rezultatul este unul pe măsură. Poate vă vine greu să credeţi, dar există două forme de echilibru, una simetrică, iar cealaltă asimetrică. Simetria bilaterală este prezentă chiar şi în corpul uman, și anume organele pereche. Asimetria nu se referă neapărat la un dezechilibru. Simetria o fi şi ea în sine destul de neutră şi liniștitoare, dar asimetria adaugă mișcarea vizuală și vivacitate. Când vrem să facem anumite lucrări de amenajare într-o cameră, avem nevoie să calculăm suprafaţa (aria) sau volumul acesteia. Suprafaţa unei camere se calculează înmulţind lungimea (L) ei cu lăţimea (l). De exemplu, la o încăpere lungă de 5 m şi lată de 4 m suprafaţa va fi egală cu 20m pătraţi. Această operaţie este valabilă şi pentru dimensiunea podelei şi pentru cea a plafonului. Dacă dorim să calculăm suprafaţa pereţilor dintr-o cameră, va trebui să procedăm astfel: măsurăm lungimea fiecărui perete, le adunăm împreună şi apoi înmulţim cu înălţimea lor. De exemplu, să presupunem că avem 2 pereţi de 5m şi alţi 2, de 4m, iar înălţimea fiecăruia dintre ei este de 2,5m. Dintr-un calcul destul de simplu reiese că suprafaţa totală a pereţilor camerei este: 5m+5m+4m+4mx2,5m=18mx2,5m=45m pătraţi. În cazul volumului unei camere, acesta se calculează astfel: înmulţim lungimea (L) cu lăţimea (l) şi cu înălţimea (h). Dacă apelăm la măsurile folosite mai sus vom avea astfel: 5mx4mx2,5m=50m cubi.

Divizarea spațiului

Aranjarea mobilierului într-o cameră de zi depinde în mod direct de forma suprafeţei. De obicei, oamenii se simt mai confortabil și mai puțin “formali” într-o cameră pătrată decât într-una dreptunghiulară. Norocul nostru este că o cameră dreptunghiulară spaţioasă poate fi modificată prin împărțirea suprafeţei în două pătrate mai mici. Urmând linia pereţilor puteţi împărţi camera într-o zonă de relaxare cu TV și un loc de servit masa. Puteți opta, de asemenea, pentru astfel de soluții specializate de diviziune vizuală a spațiului, prin utilizarea unor rafturi transversale. Acest lucru vă ajută să “faceţi dreptate” într-o cameră dreptunghiulară, împărțind vizual zona în pătrate cu funcții diferite. Trebuie să priviţi camera ca pe o capodoperă, şi să o trataţi la fel cum un artist are grijă de opera lui de artă. Există, de asemenea, unele trucuri vizuale care sunt utilizate de artiști pentru a crea efectul de „adâncime în spațiu”. Puteți utiliza, de asemenea, tehnologia modernă.

Sfaturi pentru amenajarea mobilierului într-o cameră de zi

Pentru unele camere, din cauza poziţionării elementelor arhitecturale (cum ar fi ferestre sau uși), găsirea aspectului perfect nu vine cu ușurință. Dificultățile apar atunci când o cameră are două puncte focale, situaţie în care se impune o atenție sporită. De exemplu, să încercăm să fixăm un televizor, un șemineu sau o operă de artă poate deveni un lucru frustrant. Şi totuşi, se pot concentra două puncte focale în aceeaşi încăpere? Răspunsul ar fi că uneori, există o cale de a profita de ambele, dar alteori este imposibil şi va trebui să alegeţi doar unul dintre ele. Există unele linii directoare generale care vă ajută să restrângeţi posibilitățile aproape nelimitate şi de a ajunge la o armonizare în acest sens. Înainte de a vă decide cum să aranjaţi camera, rețineți următoarea serie de sugestii:

  1. Selectarea elementelor de repaus: Mobilierul „corect” este cel care funcționează cel mai bine pentru familia dvs., indiferent de ce păreri veţi primi de la cei din jur. Unii oameni agreează ideea de canapele, întrucât acestea reprezintă obiecte mai intime, prin faptul că forțează oamenii să stea unul lângă celălalt, ca să nu mai vorbim de întindere şi relaxare. Acestea oferă, de asemenea, locuri flexibile, astfel încât pot să “aducă” mai multe persoane într-o încăpere. Fotoliile, scaunele şi alte asemenea piese secundare, vă permit totuşi un control mai bun asupra aşezării persoanelor la o masă, de exemplu. Scaunele vă pot ajuta să “rupeţi” sau să împărţiţi spațiul, fără prea mare efort. Cheia este aceea de a găsi un echilibru între canapele (este posibil să nu aveți loc pentru mai mult de două) și scaunele individuale, pe care nu este recomandat să le folosiţi în număr prea pentru a nu face din camera de zi un hol de hotel. Sunteţi puşi pe achiziţionat și nu sunteţi siguri dacă anumite piese de mobilier se vor potrivi în livingul vostru? Vă dezvăluim un truc de urmat: obțineţi dimensiunile pieselor de mobilier pe care doriţi să le cumpăraţi și înfăşuraţi un ziar în mărimea şi forma acestora. Așezați ziarul pe jos, pe podea şi veţi putea vedea cu ușurință dacă aveți suficient spațiu pentru a înconjura piesa respectivă fără a vă lovi de ea (probabil că veţi dori un spaţiu de trecere de 75 – 80 cm, sau poate chiar mai mult). Un aranjament de relaxare foarte simplu de manevrat și de utilizat este o canapea “apărată”, de o parte şi de alta, de două scaune tapisate foarte comode.
  1. Adăugaţi suprafeţe plane: Un spațiu confortabil nu este complet fără adăugarea unor mese. Dacă livingul este pentru ocazii particulare, neoficiale sau pentru activităţi de rutină, veți dori, probabil, să puneţi la dispoziţie suficiente suprafețe pentru ca membrii familiei să poată plasa anumite obiecte, fie chiar şi un pahar cu apă sau o cană cu lapte. Regula generală este de a plasa măsuţa de cafea la aproximativ 35 – 45 cm de canapea, dar cele secundare pot sta chiar mai aproape. Câte suprafeţe plane doriţi să aveţi într-o încăpere de acest gen depinde numai de voi. Încercați să vă aşezaţi pe fiecare scaun şi să-i luaţi “pulsul”, imaginându-vă că puneţi ceşcuţa cu cafea sau revista pe masa din faţa dvs. pentru a determina cu exactitate distanţa ideală. Dacă spațiul nu este suficient de încăpător, ci necesită mai multe astfel de suprafeţe, încercaţi să formaţi “cuiburi” de mese, care pot fi mutate oriunde atunci când aveți mai multe persoane în cameră. Păstrați conversațiile neîntrerupte prin gruparea a trei – patru scaune într-un mod cât mai plăcut şi confortabil.
  1. Obțineţi mărimile exacte ale “întregului”: Cea mai importantă regulă de reținut atunci când plănuiţi să organizaţi o cameră de zi este echilibrul. Camere mari pot “înghiţi” piese mari de mobilier, dar nu fiecare piesă trebuie să fie neapărat mare. Camerele mici pot opune rezistenţă unei canapele mari, întrucât canapelele ample atrag după ele măsuţe voluminoase de cafea, obiecte cu care veţi umple camera cât aţi clipi. Utilizați trucul cu ziarul (menționat mai sus) pentru a muta “mobilierul” de jur împrejur, şi astfel vă veţi putea decide asupra dimensiunilor înainte de achiziţionarea propriu-zisă. Odată ce ați stabilit dimensiunile canapelei şi ale fotoliilor sau scaunelor, aţi descoperit şi cea mai bună orientare în privinţa mărimilor „corespunzătoare” ale mesei. Măsuţa de cafea ar trebui să măsoare, de exemplu, jumătate sau chiar două treimi din dimensiunea canapelei. Mesele din spatele canapelei (de tip consolă) nu trebuie să fie mai înalte decât spătarul canapelei, dar poate fi apropiată de lungimea acesteia (lăsaţi totuşi cel puțin 15 cm la fiecare capăt al canapelei). Dimesiunile măsuțelor laterale, pe care de cele mai multe ori se află veioze sau elemente decorative, vor depinde în mare măsură de numărul de obiecte pe care doriţi să le plasaţi pe suprafațele lor, şi chiar de cât spaţiu dispuneţi de fapt, în încăpere. Amplasaţi-le de obicei la capătele canapelei sau de-a lungul laturilor unui scaun, pentru a permite traversarea camerei. Înălțimea lor nu ar trebui să depăşească înălțimea brațului piesei tapisate, dar nici să fie mai mică decât înălțimea şezutului unui scaun. Asigurați-vă doar că o persoană poate aşeza cu ușurință ceva pe marginea acestei mese, fără prea mare dificultate. Dacă este posibil, postați câte o măsuţă (sau un alt obiect care să ţină loc de una) aproape de fiecare scaun, pentru aşezarea băuturilor răcoritoare, ochelarilor de citit, cărţilor, revistelor, și așa mai departe. Dacă aveți nevoie de spaţii de depozitare în această cameră, alegeţi piese cu uşi pentru păstrarea unui aspect curat şi îngrijit. Dacă doriți totuşi să vă etalaţi noul set de porţelan, atunci găsiți o formulă care să vă ajute să scăpaţi de praful supărător, adică o piesă de depozitare cu geamuri sau uşi din sticlă. Pentru a crea un sentiment mai puternic de unitate, locul mobilierului ar trebuie să fie în paralel cu pereţii. Dar dacă vă doriţi emoţie şi contrast, mobilierul poate fi plasat pe diagonală, stil denumit uneori şi “diagonală dinamică”. Experimentaţi, lăsând un perete liber (mai ales în cazul în care peretele respectiv flanchează un spaţiu de trecere sau un coridor).
  1. Adăugaţi covoare: Dacă există nevoia de a selecta o zonă în care s-ar potrivi de minune un covor, regula generală este de a plasa covorul în centrul camerei şi de a opta fie pentru aşezarea mobilei (canapea, fotolii, măsuţă) pe covor, fie în afara ariei acestuia. Un covor mare va face zona de living să arate mai spaţioasă, întrucât prin adăugarea lui aţi extins vizual punctul central al încăperii. Puteţi opta de asemenea pentru utilizarea a două sau mai multe covoare în diferite zone, indicate fiind unghiurile camerei, mai ales dacă preferați un aspect mai eclectic. În general, covoarele nu ar trebui să fie la o distanţă mai mică de 15 cm de la perete. Dacă aveți un spațiu mare în care nu se poate folosi un covor de dimensiuni standard, puteţi achiziționa o carpetă mai lungă şi mai îngustă. Interesaţi-vă la magazinele de specialitate sau la unii furnizori dacă aveţi posibilitatea de a face un covor la comandă pentru a vă putea crea dimensiunea exactă de care aveți nevoie și de a “lega” marginile camerei pentru un aspect finit cât mai echilibrat.
  1. Lumină, lumină şi iar lumină: Iluminatul corespunzător al unei camere de zi înseamnă a avea lumină provenită din surse şi poziţii diferite. Sursa principală de lumină din tavan, lămpile de masă, corpurile cu led-uri și lampadarele nu numai că vor oferi un echilibru, dar vă vor permite să schimbați foarte repede ambianţa unei camere. Asigurați-vă şi de faptul că sursele de lumină răspund nevoilor specifice ale camerei. Dacă există un loc preferat de lectură, atunci asigurați-vă că o lampă de podea sau o lampă de masă se află în apropiere. Dacă există zone de relaxare, setați variatoarele pentru a crea o lumină măgulitoare. Atenție: mai multe corpuri de iluminat pot însemna mai multe cabluri pe care trebuie să le evitaţi, deci luați în considerare utilizarea unei benzi dublu adezive, detașabile pentru a ascunde cablurile în spatele pieselor de mobilier.
  1. Fiţi flexibili: Achiziţionarea unui mobilier multi-funcțional este cel mai bun mod de a amenaja cu succes o cameră de zi, indiferent de modul în care utilizați spațiul respectiv. Măsuţele de cafea, scaunele tapisate, canapelele mai mari sau mai mici sunt elemente suplimentare de relaxare. Mesele pot fi răspândite în întregul spațiu, acolo unde sunt necesare mai multe suprafețe plane. Un dulap poate servi drept masă de servire sau drept bar în timpul unei petreceri, de exemplu. Dacă aveți într-adevăr o cameră de zi cu multiple utilizări, găsiţi piese de mobilier care pot îndeplini mai multe funcţii. Ţineţi seama de traficul prin faţa televizorului şi, dacă este posibil, aranjaţi în aşa fel încât cei care urmăresc o emisiune interesantă să nu fie perturbaţi de o eventuală “întrerupere” a imaginilor. Profitaţi din plin de spațiu prin “construirea” unor piese de mobilier (rafturi de perete, cadre, etajere, corpuri de dulap, console). Singurul aspect negativ la o astfel de gamă de piese este faptul că nu le puteți muta, drept pentru care trebuie să fiţi foarte atenţi atunci când le amplasaţi. Şi apoi, acest aspect negativ nu este neapărat un lucru rău. Obiectele “întocmite” pe loc reduc vizual spaţiul și, prin urmare, trebuie să fie poziționate de-a lungul unor pereți goi și în anumite colțuri ale camerei. Creaţi un scut al camerei de zi, pentru mai multă intimitate, mai ales dacă ușa de la intrare în casă se deschide direct în camera de zi. Camerele mari poate părea distante. “Tăiați” o cameră prea mare până la dimensiunea la care vi se pare mai prietenoasă. Trataţi-o ca și cum ar fi mai multe spaţii mici prin crearea mai multor zone. În cazul în care camera de zi are două uși, sau acces la balcon, atunci amplasarea mobilierului nu ar trebui să intervină între voi și posibilitatea de a ajunge la acestea. Pentru un living mic puteţi folosi piese de mobilier, care, în anumite circumstanțe pot fi pliate sau chiar îndepărtate. Pentru toate apartamentele rezidenţiale este general valabil faptul că mobilierul nu trebuie să interfereze cu mișcarea în spațiul vital şi cu energia. Va trebui să renunțăm la obiecte prea voluminoase, care provoacă mai degrabă o tulburare a imaginii de ansamblu. Pentru a atinge armonia, se impune ca în prealabil să vă faceţi în minte toate scenariile posibile şi să creați toate condițiile “caroseriei”.
  1. Adăugaţi înălțime cu un decor de perete: Decorarea pereților este de obicei lăsată la urmă sau poate se şi evită, fiind aproape întotdeauna o luptă pentru unii dintre noi. Ar trebui să utilizăm oglinzi sau opere de artă? Şi dacă da, care ar fi cele mai indicate: mai multe tablouri mai mici sau unul foarte mare? Unde le amplasăm? Să aşezăm fotografii pe rafturi sau să le agăţăm pe pereţi? Decorarea pereților este importantă, deoarece poate crea un sentiment de înălțime și forțează la o călătorie vizuală în jurul camerei. Oglinzile, care reflectă lumina şi fac o cameră să pară mai mare, ar trebui să fie utilizate cu moderație, cu excepția cazului în care doriți să vă folosiţi de ele pentru a crea nişte piese de accent (de exemplu, să grupaţi două sau mai multe oglinzi similare şi să le plasaţi simetric asemenea unor “declaraţii” de eleganţă). Amintiți-vă că tablourile cu “feţe” din sticlă pot ajuta, de asemenea, la reflectarea luminii într-un spațiu. Piesele atârnate pe perete, indiferent de ceea ce reprezintă, ar trebui să fie, în general, amplasate astfel încât centrul să se afle exact la nivelul ochilor (adică la aproximativ 150 – 160 cm de podea). Permiteţi altor 15 – 20 de cm să-şi facă loc între spațiul dintre marginea piesei și marginea tavanului sau peretelui. Folosind trucul cu ziarul, puteți crea un șablon al operei voastre de artă pe care să-l suspendaţi pe perete pentru o stabilire cât mai corectă a distanţelor. Mutați șablonul din ziar până când sunteți mulțumit de aranjament.

Mai complicată sau nu decât geometria de clasa a VII-a, amenajarea armonioasă şi echilibrată a unei camere reprezintă un aspect foarte important, după cum aţi putut observa, întrucât îmbinarea armonioasă a tuturor pieselor şi elementelor se va răsfrânge în mod obligatoriu şi asupra noastră, într-o deplină desfătare.

Autor: Alina Andrei, RADOR

https://www.livingroomideas.eu/living-room-geometry-main-element/

https://www.apartmenttherapy.com/living-room-geometry-the-basics-of-a-wellbalanced-room-206780

https://www.homify.in/ideabooks/433152/the-geometry-of-a-well-balanced-room