Una dintre cele mai frecvente afecțiuni ORL în sezonul cald este otita externă. Dr. Irina Gabriela Ioniță, medic primar ORL, doctor în științe și asistent universitar, explică ce reprezintă otita externă, care sunt cauzele apariției acesteia și în ce constă tratamentul.
Dr. Irina Gabriela Ioniță: Otita externă reprezintă o afecțiune a conductului auditiv extern de cauză infecțioasă(cel mai frecvent bacteriană sau fungică) care se manifestă prin inflamația conductului auditiv extern însoțită de durere, prurit (mâncărime), secreții și senzație de ureche înfundată. În cazurile neglijate poate să apară stenoza(îngustarea) conductului auditiv extern și semne de inflamație în vecinătate.
Reporter: Care sunt factorii favorizanți ai otitei externe?
Dr. Irina Gabriela Ioniță: Structura anatomică a conductului auditiv extern favorizează apariția otitei externe, mai ales în condițiile în care există o leziune la nivelul acestuia. Lezarea conductului auditiv extern se poate produce prin utilizarea bețișoarelor de urechi sau chiar a unghiilor în încercarea de a îndepărta cerumenul în exces sau de a ameliora pruritul(mâncărimea) auricular atât de frecvent întâlnit. În sezonul cald, pătrunderea apei (piscină/mare) într-o ureche în care există leziuni de grataj (abraziuni/zgârieturi determinate de manipularea bețelor de urechi în special) favorizează apariția otitei externe prin modificarea pH-ului de la nivelul conductului auditiv extern care permite multiplicarea bacteriilor și infectarea tegumentului rănit. Cel mai frecvent, otita externă este determinată de Psudomonas aeruginosa, Staphylococcus aures, Proteus vulgaris.
Reporter: Cum se manifestă otita externă?
Dr. Irina Gabriela Ioniță: Manifestările otitei externe sunt variate și depind de agentul etiologic care determină afecțiunea. Simptomatologia otitei externe se caracterizează prin prurit (mâncărime) la nivelul conductului auditiv extern, otalgie(durere), senzația de plenitudine auriculară, hipoacuzie (scăderea auzului) prin acumularea secrețiilor la nivelul conductului auditiv extern și stenozarea (îngustarea acestuia din cauza inflamației). În cazul apariției stenozei conductului auditiv extern, durerea la nivelul urechii este extrem de importantă; simpla atingere (palpare/tracționare a tragusului și a pavilionului auricular) provocând un disconfort marcat. De cele mai multe ori durerea cedează greu la analgezicele obișnuite.
Reporter: Care sunt metodele de diagnostic ale otitei externe?
Dr. Irina Gabriela Ioniță: Diagnosticul otitei externe se stabilește pe baza: anamnezei, examenului clinic ORL și a examinării otomicroscopice sau endoscopice a urechii externe. Anamneza reprezintă discuția dintre pacient și medic în care pacientul relatează simptomele (Ce îl supără? Ce l-a determinat să vină la medicul otorinolaringolog?), modul de apariție al acestora(brusc sau insidios), durata de timp de la momentul apariției simptomelor până la momentul prezentării la medic, evoluția simptomelor în intervalul de timp mai sus menționat și dacă pacientul a urmat tratament pentru simptomele relatate. Examenul clinic ORL reprezintă totalitatea manevrelor realizate de medicul ORL în vederea examinării organelor din sfera cap și gât. Examinarea otomicroscopică presupune utilizarea microscopului în vederea evaluării urechii externe și a realizării unor manevre terapeutice(aspirarea/curățarea secrețiilor de la nivelul conductului auditiv, aplicarea diverselor tipuri de picături). Examinarea endoscopică permite evaluarea urechii externe cu ajutorul endoscopului (tijă optică măritoare).
Reporter: În ce consta tratamentul afecțiunii?
Dr. Irina Gabriela Ioniță: Tratamenul otitei externe începe din momentul stabilirii diagnosticului. Există situații care impun aspirarea (curățarea) secrețiilor din conductul auditiv extern și aplicarea anumitor picături în ureche. În funcție de etiologia otitei externe se pot utiliza picături cu antibiotic, antiinflamator (inclusiv steroidian), antimicotic sau diverse combinații. În majoritatea cazurilor tratamentul local este suficient pentru remiterea simptomatologiei. Dacă există stenoza conductului auditiv extern este necesară administrarea unui antibiootic sistemic (cel mai frecvent pe cale orală), aplicarea unei meșe cu antibiotic/antiinflamator la nivelul conductului auditiv extern. În aceste situații sunt necesare mai multe vizite la medicul ORL pentru a controla/ghida tratamentul.
Interviu realizat de Emilia Radu
Informațiile prezentate în această rubrică au caracter orientativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate
