Duminică, 16 iulie, se împlinesc 90 de ani de la naşterea actorului de teatru şi film Gheorghe Cozorici.
S-a născut la 16 iulie 1933, în localitatea Arbore, judeţul Suceava.
A urmat cursurile primare si secundare pe meleagul natal, iar la începutul anilor 1950, era muncitor la Uzinele Vulcan din București când a dat admiterea la IATC, Facultatea de Teatru, secția Actorie. A fost descoperit de Ștefan Ciubotărașu, care se ocupa de trupa de teatru amator a tinerilor de la Vulcan şi el a fost cel care l-a îndemnat să dea admitere la Institut, iar Cozorici a devenit studentul Aurei Buzescu.
În 1956, a absolvit Institutul de Artă Dramatică din Bucureşti, în ”promoţia de aur”, alături de alţi mari actori: George Constantin, Amza Pellea, Victor Rebengiuc, Mircea Albulescu, Marin Moraru, Sanda Toma, Silvia Popovici, Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu, Draga Olteanu, Constantin Rauţchi, Silviu Stănculescu şi alţii.
După absolvire, grupul de actori alcătuit din Gheorghe Cozorici, Amza Pellea, Silvia Popovici, Constantin Rauţki, Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu şi Sanda Toma a mers la Teatrul Naţional din Craiova, însoţindu-l aici pe regizorul Vlad Mugur.
Pe această scenă, Cozorici a jucat, între altele, în spectacolul ”Bărbierul din Sevilla” de Pierre Beaumarchais şi tot aici, la vârsta de 24 de ani, a interpretat dificilul rol al lui Hamlet.
Din anul 1959, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, vreme de peste trei decenii, Gheorghe Cozorici a putut fi admirat pentru felul lui unic de a îmbrăca profunzimile rolului, cu eleganţă şi sobrietate, cu o voce de neuitat, în numeroase spectacole. A jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în piese precum: ”Tragedia optimistă” de Vsevolod Visnevski, ”Surorile Boga” de Horia Lovinescu, ”Nora sau Casa cu păpuşi” de Henrik Ibsen, ”Domnişoara Nastasia” de G.M.Zamfirescu, ”Apus de soare” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, ”Romeo şi Julieta” de William Shakespeare, ”Becket” de Jean Anouilh, ”Regele Lear” de William Shakespeare, ”Danton” de Camil Petrescu, ”Medeea” de Seneca, ”Generoasa fundaţie” de Antonio Buero Vallejo, ”A treia ţeapă” de Marin Sorescu, ”Caligula” de Albert Camus, ”Tinereţea lui Moromete” de Marin Preda, ”Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Ken Kesey, ”Despot Vodă” de Vasile Alecsandri, ”Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, ”Moştenirea” de Titus Popovici, ”Avram Iancu” de Lucian Blaga. Ultimele roluri au fost în ”Cabinierul” de Ronald Harwood, ”Livada de vişini” de A.P. Cehov şi ”Familia lui John” de Simon Gray.
Gheorghe Cozorici a interpretat, de asemenea, roluri în numeroase filme, între care se regăsesc: ”Mândrie” (regia Marius Teodorescu, 1960), ”Partea ta de vină” (regia Francisc Munteanu, 1962), ”Pădurea spânzuraţilor” (regia Liviu Ciulei, 1964), ”Gioconda fără surâs” (regia Malvina Urşianu, 1967), ”Prea mic pentru un război atât de mare” (regia Radu Gabrea, 1969), ”Ciprian Porumbescu” (regia Gheorghe Vitanidis, 1972), ”Ştefan cel Mare – Vaslui 1475” şi ”Fraţii Jderi” (regia Mircea Drăgan, 1974), ”Patima” (regia George Cornea, 1975), ”Instanţa amână pronunţarea” (regia Dinu Cocea, 1976), ”Aurel Vlaicu” (regia Mircea Drăgan, 1977), ”Urgia” (regia Andrei Blaier, Iosif Demian, 1977), ”Clipa” (regia Gheorghe Vitanidis, 1979), ”Ancheta” (regia Constantin Vaeni, 1980), ”Vânătoare de vulpi” (regia Mircea Daneliuc, 1980), ”Capcana mercenarilor” (regia Sergiu Nicolaescu, 1981), ”Omul şi umbra” (regia Iulian Mihu, 1981), ”Comoara” (regia Iulian Mihu, 1981),”Stele de iarnă” (regia Cristiana Nicolae, 1981), ”Un echipaj pentru Singapore” (regia Nicu Stan, 1981), ”Dragostea şi revoluţia” (regia Gheorghe Vitanidis, 1983), ”Imposibila iubire” (regia Constantin Vaeni, 1983), ”Ciuleandra” (regia Sergiu Nicolaescu, 1984), ”Zbor periculos” (regia Francisc Munteanu, 1984), ”Din prea multă dragoste” (regia Lucian Mardare, 1985), ”Furtună în Pacific” (regia Nicu Stan, 1985), ”Trenul de aur” (regia Bohdan Poreba,1986), ”Moartea unui artist” (regia Horea Popescu, 1989), potrivit volumului ”1234 cineaşti români” (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996). A primit Premiul ACIN 1979 pentru filmul ”Clipa”.
Cozorici recita, totodată, poezii, şi în mod special versuri de Mihai Eminescu, într-un stil inconfundabil.
Gheorghe Cozorici a fost şi un consecvent colaborator al Teatrului Naţional Radiofonic, printre spectacolele în care a jucat aflându-se “Pana Lesnea Rusalin” de Victor Eftimiu, “Memento mori” de Mihai Eminescu, “Lumina nordului” de A.J.Cronin, “Vine gheţarul” de Eugene O’Neill, “În lumea dreptăţii” de I. Al. Brătescu – Voineşti, “Ospataria La regina Pedauque” de Anatole France sau “Mercier şi Camier” de Samuel Beckett.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice” și clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”, iar în 1979 i s-a decernat Premiul ACIN pentru rolul din filmul ”Clipa”.
Gheorghe Cozorici a murit la 18 decembrie 1993 la Bucureşti şi a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.
În iulie 2003, Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România (UARF) a marcat, la Cimitirul Bellu, 70 de ani de la naşterea actorului Gheorghe Cozorici şi zece ani de la moartea acestuia. Cu acest prilej, UARF a instalat la mormântul actorului o placă comemorativă din marmură.
La 3 aprilie 2015, în cadrul ciclului ”O Seară de Poveste”, a avut loc manifestarea intitulată ”Un prinţ al scenei – Gheorghe Cozorici”, organizată de Fundaţia Geo Barton, în colaborare cu Teatrul Naţional din Bucureşti. Cu acest prilej, personalităţi ale scenei româneşti au evocat amintiri legate de actorul, colegul, prietenul Gheorghe Cozorici.
