Acum 139 de ani, respectiv la 18 iulie 1884, se consideră că a luat fiinţă Serviciul Meteorologic al României. Ştefan Hepites (1851-1922), organizatorul reţelei meteorologice din România, a înfiinţat atunci prima staţie de acest fel din Bucureşti, cu sediul central în Herăstrău (în 1878 înfiinţase, la Brăila, prima staţie meteorologică din ţară). România este membru fondator al Organizaţiei Meteorologice Mondiale, create la 11.X.1947 (la rândul său, Organizația Meteorologică Mondială şi-a început activitatea ca agenţie specializată a Naţiunilor Unite în 1951, cu sediul la Geneva).
Consemnări istorice ale climei
În anii 9-17 d. H. poetul roman Ovidiu, în opera ”TRISTAE”, descrie unele ierni aspre din Dobrogea și înghețarea mării la țărmul Pontului Euxin.
” Mă înconjoară sarmaţii, neam de oameni sălbatici, besii şi geţii,
nume atît de nedemne de a fi pomenite de talentul meu.
Cîtă vreme suflă un vînt mai cald, Istrul care ne desparte, ne apără de ei;
cînd curge, respinge cu apa lui năvala acelora.
Cînd însă trista iarnă îşi arată hîda ei faţă
şi pămîntul s-a făcut alb de gerul ca marmura,
cînd se dezlănţuie şi Boreas şi se aşterne zăpada sub Ursă,
populaţiile acestea par strivite de axa polului care tremură.
Peste tot e zăpadă; nici soarele, nici ploile nu o pot topi pe cea care a căzut;
Boreas o întăreşte şi o face să dăinuiască veşnic.
Încă nu s-a topit una, cade alta
şi de obicei, în multe locuri, zăpada rămîne de la an la an.
Şi puterea crivăţului, cînd e dezlănţuit, este atît de mare,
încît face una cu pămîntul turnurile şi duce departe acoperişurile pe care le smulge.
Oamenii se feresc de gerurile grele îmbrăcînd piei de animale şi pantaloni cusuţi;
numai faţa li se vede din tot trupul.
Deseori auzi sunînd firele de păr cînd sînt mişcate din pricina gheţii ce atîrnă de ele
şi barba cea albă le străluceşte din pricina gerului care a pătruns-o.
Vinul păstrează forma vasului şi rămîne solid atunci cînd îl scoţi din el;
aici nu este băut ca vin curat, ci în bucăţele pe care şi le trec unii altora.
Ce să mai spun? Cum se întăresc rîurile cînd frigul le uneşte ţărmurile, îngheţîndu-le apele,
şi cum din lac, cînd spargi gheaţa, iese deasupra apa în bucăţi?” (Ovidiu – ”Tristele”
1420-1845. În CRONICELE BRAȘOVULUI se fac referiri la unele fenomene meteorologice deosebite.
În 1640, Grigore Ureche publica LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI, în care face referiri la apele mari din anul 1504 : „peste vară au fost ploi grele și puhoaie de apă cât s-au facut multă înecare” și la seceta din anul 1585 : „mare secetă s-au făcut în țară, cât au secat toate izvoarele, văile, bălțile și unde prindeau mai înainte pesce, acolo arai cu plugul”.
În 1716, Dimitrie Cantemir scrie în DESCRIPTIO MOLDAVIAE, „Despre așezarea Moldovei, despre hotarele ei cele mai vechi și cele noi și despre climă” precum și „Despre apele Moldovei”. În 1788, apare, la Neapole, lucrarea ”OBSERVAZIONI STORICHE NATURALI E POLITICHE INTORNI LA VALACHIA E MOLDOVIA”, cu multe referiri meteorologice și climatice. În 1840, la Școala Vasiliană din Iași se preda meteorologia ca știință, folosindu-se un manuscris în limba greacă, luat din biblioteca Mitropoliei.
Sunt consemnate observații meteorologice – mai mult sau mai puțin sistematice – la Iași (încă din 1770), la București (începând cu 1773), la Sibiu (din 1789), la Cluj (înceâpnd cu 1833), la Sulina (începând cu 1857), la Giurgiu (din 1863), la Timișoara (din 1874), la Galați și la Brăila (din 1878).
Cine a fost Ștefan Hepites?
Ștefan C. Hepites s-a născut la 17 februarie 1851 la Brăila. A fost fiu al farmacistului Constantin Hepites și al soției sale, Smaranda. După școala primară la Brăila. Ștefan Hepites a urmat cursurile liceului „Matei Basarab” din București (1861–1865). În anii 1865–1869 a fost elev al școlii militare de ofițeri din București, pe care a absolvit-o ca șef de promoție, cu gradul de sublocotenent de artilerie. Și-a continuat studiile la Școala Specială de Artilerie și Geniu din Bruxelles (1869–1873), urmând concomitent cursurile Facultății de Științe. În 1873 a obținut titlul de doctor în științe matematice și fizice, a demisionat din armată și s-a înscris la Școala Politehnică din Bruxelles, unde a obținut în 1875 diploma de inginer constructor.
După Războiul de Independență, la care a participat cu gradul de locotenent, a început activitatea de organizare și cercetare, pe care a continuat-o tot restul vieții. A fost inginer în portul Brăila, inginer la Ministerul Lucrărilor Publice, profesor de fizică la Școala de Artilerie, inginer la Căile Ferate Române, profesor la Școala de Silvicultură, inspector general al Domeniilor Statului.
În 1884 a fost numit director al Institutului Meteorologic al României, nou înființat la Herăstrău (București). A creat acolo prima stație meteorologică centrală din România, mutată în 1898 pe Dealul Filaret; a organizat apoi rețeaua meteorologică națională, care la sfârșitul anului 1893 avea în funcțiune 159 de stațiuni. În cadrul Institutului au fost create noi unități: serviciul de măsuri și greutăți, determinarea orei exacte, înregistrarea cutremurelor, măsurători geomagnetice. Rezultatele observațiilor și cercetărilor efectuate au fost publicate în Analele Institutului Meteorologic al României și prezentate la diverse reuniuni științifice internaționale. Volumul omagial care i-a fost dedicat la împlinirea vârstei de 50 de ani reflectă aprecierea de care s-a bucurat în țară și în comunitatea științifică internațională.
Ștefan C. Hepites a fost ales membru al Academiei Române în 1902. Începând din 1908, când a fost înființat Observatorul astronomic și meteorologic iar Institutul Meteorologic a fost desființat, și-a continuat activitatea în cadrul Academiei Române și în diverse organizații internaționale. În anii 1916–1919 a condus Biroul Internațional de Măsuri și Greutăți; în 1919 a fost delegat ca reprezentant al României la Uniunea Internațională de Geodezie și Geofizică, nou constituită. A decedat la Brăila, la 15 septembrie 1922.
Institutul Meteorologic al României
Prima stație meteorologică din România a fost instalată de Hepites în 1878, la Brăila. Cum nu dispunea de instrumente cu care să înregistreze, făcea singur observațiile din oră în oră, între orele 6.00 și 22.00, uneori și noaptea, iar rezultatele erau publicate în ziarele locale. Prima stație meteorologică centrală (de ordinul I) a creat-o în anul 1884, la Școala de Agricultură de la Herăstrău.În același an a luat ființă legală Serviciul Meteorologic al României, sub autoritatea Ministerului Agriculturii, iar Hepites a fost însărcinat cu „organizațiunea și direcțiunea Institutului Meteorologic al României” (în documentele vremii apar ambele denumiri: Serviciu și Institut). La cererea sa, România s-a înscris printre țările fondatoare ale Organizației Meteorologice Mondiale. Institutul urma să se ocupe cu organizarea de stațiuni meteorologice în amplasamentele importante, cu studiul detaliat al condițiilor climatice în anumite regiuni și cu prelucrarea, interpretarea și publicarea rezultatelor observațiilor, sub forma de studii științifice.
Cu toate dificultățile legate de prevederile bugetare foarte mici, în anul 1893 Institutul avea în funcțiune 159 de stațiuni. La început, buletinele atmosferice cu datele de la stațiunile principale erau publicate zilnic în Monitorul Oficial, ca și dările de seamă săptămânale asupra evoluției fenomenelor meteorologice din săptămâna precedentă. Începând din anul 1892, a fost publicat un Buletin lunar, ceea ce permitea urmărirea rezultatelor pe intervale de timp mai mari. Rezultatele concretizate în lucrări științifice erau publicate în Analele Institutului Meteorologic al României, care au apărut între anii 1885–1903, sau comunicate la reuniuni științifice internaționale. Pentru lucrările prezentate la Expoziția Universală de la Paris din 1889 (Régime pluviometrique de Roumanie, Carte du régime pluviométrique de Roumanie 1/1 000 000 și Album climatologique de Roumanie), Institutul a fost distins cu medalia de argint.
În anul 1908, când Serviciul Meteorologic al României a fost integrat în Observatorul Astronomic și Meteorologic, nou înființat sub autoritatea Ministerului Instrucțiunii Publice, afilierea lui Hepites la această instituție a încetat.
Bibliografie:
Calendar Rador
Wikipedia
RADOR – Alexandru Balaci
