Context
Pe 24 iulie 1911 era descoperit orașul Machu Picchu, „orașul pierdut al incașilor“.
Machu Picchu este un oraş-templu din secolul al XV-lea d.Hr., situat pe teritoriul regiunii Cuzco (Cusco sau Qosqo) din Peru, America de Sud. Ruinele sale au fost descoperite în 1911 de către arheologul Hiram Bingham, fiind unele dintre cele mai frumoase şi enigmatice locuri străvechi din lume. În anul 1983, UNESCO a desemnat Machu Picchu drept sit al patrimoniului mondial, descriindu-l ca „o capodoperă absolută de arhitectură şi un testimoniu unic al civilizaţiei incaşe”.
Sanctuarul istoric se află la 2.430 metri deasupra nivelului mării, în mijlocul unei păduri tropicale muntoase. A fost, probabil, cea mai uimitoare creaţie urbană a Imperiului Inca, cel mai mare din America precolumbiană, cu zidurile sale gigantice, terasele şi rampele de acces realizate parcă în mod natural din piatră. Cadrul natural, pe versanţii estici ai Anzilor, cuprinde bazinul superior al fluviului Amazon cu o bogată diversitate de floră şi faună.
Machu Picchu acoperă 32.592 de hectare de pante montane, vârfuri muntoase şi văi care înconjoară „inima” sa, spectaculosul monument arheologic din „La Ciudadela” („Cetatea”). Construit în secolul al XV-lea, Machu Picchu a fost abandonat în momentul în care Imperiul Inca a fost cucerit de spanioli în secolul al XVI-lea. Abia în 1911, odată cu redescoperirea sa, complexul arheologic a fost redat lumii exterioare. Construcțiile cele mai marcante sunt Torreon, observatorul astronomic în formă de semicerc, folosit pentru determinarea datelor importante ale calendarului și Intihuatana, sau cadranul solar.
Istorie și mit
Localnicii știau de secole despre uriașele ruine incașe din vârful muntelui, dar Hiram Bingham a intrat în istorie drept descoperitorul Machu Picchu și omul care a prezentat lumii aceste vestigii neprețuite. Născut la 19 noiembrie 1875 în Hawaii, Hiram Bingham a fost explorator, profesor universitar și istoric al Americii de Sud. Mai târziu a devenit politician și a ajuns guvernator în Connecticut și senator al Statelor Unite.
Bingham s-a interesat pentru prima oară de ruinele incașilor în timpul unei călătorii pe care a făcut-o în Chile pentru a participa la Primul Congres Științific Panamerican. La întoarcere, trecând prin Peru, a fost încurajat de un localnic să viziteze ruinele precolumbiene din Choquequirao. Această vizită, care a avut loc în 1908, i-a plăcut atât de mult pe Bingham, încât a descris-o în cartea „De-a lungul Americii de Sud” (1911), unde relatează despre călătoria lui de la Buenos Aires la Lima.
La întoarcerea la Yale, Bingham a convins universitatea să înceapă o expediție cu autoritățile peruane la siturile incașe din regiunea Cusco. Expediția a și început în 1911, cu Bingham ca explorator principal. Perspectiva căutării Orașului Pierdut al Incașilor era deosebit de interesantă pentru Hiram Bingham.
După ce a ajuns în orașul Cusco, Bingham s-a întâlnit cu Albert Giesecke, rectorul Universității Naționale San Antonio Abad. Giesecke a menționat că a întâlnit un țăran din partea locului, Melchor Arteaga, care menționa ceva despre niște ruine de mari dimensiuni situate pe o creastă înaltă, undeva lângă casa lui din Valea Urubamba. La 19 iulie 1911, expediția lui Bingham a plecat din Cusco spre Valea Sacră, trecând pe la siturile megalitice Urubamba și Ollantaytambo, în căutarea ruinelor incașe din Vitcos. Conform cronicilor vechi, Orașul Pierdut al Incașilor se afla lângă Vilcabamba, la distanță de două zile de mers de Vitcos. Pe 23 iulie, au ajuns la ferma lui Melchor Arteaga, iar a doua zi localnicul l-a condus pe Bingham la Machu Picchu.
Bingham la Machu Picchu
Bingham nu a fost convins încă că Machu Picchu fusese cu adevărat ultimul refugiu al incașilor, întrucât nu se potrivea cu descrierea localităților Vitcos și Vilcabamba. Prin urmare, a mers împreună cu echipa mai departe, continuând pe Valea Râului Vilcabamba, unde a ajuns la o stâncă sculptată, dar neterminată, la Rosapata. Bingham și colegii săi au recunoscut imediat situl ca fiind altarul incaș Nusta Ispana sau Chuquipalpa. Puțin mai departe, cocoțat pe un deal, se afla Vitcos.
Astăzi, atât Nusta Ispana, cât și Piatra Albă (cum e cunoscută stânca) și Vitcos se vizitează călare, fiind incluse în tururile organizate ale multor ghizi locali. Expediția a continuat spre nord-est. În satul Pampaconas membrii echipei au întâlnit un localnic care i-a dus la ruine într-un loc numit Espiritu Pampa. După ce a explorat situl câteva zile, Bingham a ajuns la concluzia că acesta nu avea cum să fie locul de odihnă final al incașilor, deoarece arhitectura era prea rudimentară. Astfel, exploratorul a realizat că Machu Picchu era Orașul Pierdut al Incașilor. Cu sprijin de la Universitatea Yale și de la National Geographic a revenit la Machu Picchu de trei ori, în 1912, 1914 și 1915, excavând și explorând situl. În această perioadă, aproximativ 40.000 de artefacte – mumii, oase și ceramică – au fost recuperate din șantier. În 2007, după dezbateri aprinse, multe dintre acestea au fost returnate guvernului peruan.
Oraşul incaş Machu Picchu ar fi fost planificat şi construit în jurul anului 1400 d.Hr. La ridicarea sa au contribuit mai mulţi specialişti în arhitectură, inginerie şi astronomie, pe lângă o mulţime impresionantă de muncitori. Mai mult de 50% din efortul necesar în construcţia sa a fost utilizat la pregătirea terenului, fundaţiilor şi sistemului de drenaj. Construcţia corespundea nevoii statului incaş de a avea un centru religios, politic şi administrativ într-un spaţiu sacru considerat legătura intrinsecă dintre munţii Anzi şi fluviul Amazon. Oraşul a fost abandonat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea; totuşi, acesta nu s-a pierdut niciodată, fiind vizitat şi locuit ocazional.
Știrea marii descoperiri a înconjurat imediat întreaga planetă. De asemenea, reputația lui Bingham ca explorator – și, de acum, descoperitor al lui Machu Picchu – a crescut enorm.În prezent, drumul alternativ care poartă turiștii cu autobuzul către orașul antic este numit Autostrada Hiram Bingham, și tot după marele explorator este numit și trenul de lux care duce din Cusco spre Aguas Calientes (orașul din care se ajunge la Machu Picchu). Cetatea a fost considerată una din cele şapte noi minuni ale lumii în 2007 și este și acum cea mai mare atracţie turistică din Peru şi cel mai vizitat sit istoric din America de Sud, atrăgând sute de mii de oameni annual. Creşterea accentuată a turismului, dezvoltarea localităţilor din vecinătate şi degradarea mediului natural afectează cetatea.
În consecinţă, guvernul peruan a adoptat o serie de măsuri, pentru a proteja ruinele arheologice şi a preveni eroziunea muntelui, limitând şi numărul de turişti.
Bibliografie
Calendar Rador
https://whc.unesco.org
www.machupicchu.gob.pe
https://www.britannica.com/place/Machu-Picchu
RADOR – Alexandru Balaci
