Autor: Alexandru Balaci
Context
Pe data de 26 iulie 1775, sistemul poștal din Statele Unite a fost creat în cadrul celui de-al doilea Congres Continental. Primul președinte al acestei instituții a fost Benjamin Franklin, cel care a și impus anumite reforme vizibile până în zilele noastre.
Instituția poștei
După apariția instituției în 1775, până în 1789 au fost deschise 75 de oficii poștale pe teritoriul statelor, iar la 40 de ani diferență existau peste 8.000. Bugetul de funcționare al poștei a fost 37.935 dolari în 1790 și ulterior, această sumă a fost ridicată la 1.707.000 de dolari, în 1829. Expansiunea sistemului poștal a influențat inclusiv creșterea economică în Statele Unite, însă problemele întâmpinate au fost cauzate de bugetul instituției, întrucât expansiunea sediilor necesita investiții ridicate, anual. La finalul secolului al XIX-lea, bugetul depăsea 5.000.000 de dolari.
În urma expansiunii, numărul sediilor poștale a rămas 76,945 pentru multă vreme, întrucât costul de administrare crescuse și bugetul nu putea să acopere deschiderea unor noi sedii și noi angajări. Rowland Hill a publicat la începutul secolului al XIX-lea o lucrare care tratează dezvoltarea sistemului poștal, inspirată de la toate țările cu serviciu poștal stabil. Pentru a reduce probleme referitoare la expansiuni, principiile lui Hill au fost aplicate treptat, din pricina opoziției întâmpinate. Deși Hill a impus reforma în Marea Britanie, Statele Unite au aplicat aceleași principii, inclusiv introducerea unei uniforme în 1863, iar timbrele au fost introduse în 1847. În 1863 a fost instituit un serviciu gratuit, cu acoperire a 49 de orașe și 440 de angajați. La 1900, acest serviciu a fost extins la 796 de sedii și 15.322 de trăsuri poștale. Serviciul de livrări, de asemenea, în mediul rural a fost introdus în 1896.
Serviciul de transmitere a sumelor de bani prin intermediul poștei a fost introdus în 1864, iar internațional – în 1867. Serviciul de livrare special a fost introdus abia în 1885, iar serviciul de asigurări, abia în 1913.
Serviciul poștal a fost împărțit în patru tipuri; primul presupunea scrisori folosite de publicul larg, al doilea tip era serviciul de expediere a ziarelor și revistelor, al treilea presupunea expedierea reclamelor sub un 1 kg. Ultimul tip era expedierea reclamelor și premiilor, cu colete peste un 1 kg.
Transportul coletelor
Primul tip transport a fost Pony Express, urmat de trăsurile tip poștă portabilă. Ulterior a fost introdusă poșta prin mașini și avioane. Poșta pe șine a fost a fost introdusă în 1862, însă scăderea numărului de călători cu trenul, până în 1932, a determinat apariția transportului pe șosea, în 1941. Și acest tip de transport a scăzut ca amploare, între 1950 și 1960. O altă reformă a avut loc în 1970, când serviciul poștal s-a redenumit în United States Postal Services. Congresul nu a mai avut puterea legislativă să fixeze tarifele pentru livrare, alături de numărul de angajați și salariile acestora. Suportul financiar al guvernului pentru poștă a scăzut, treptat, din 1982, iar poșta a ajuns să suporte singură costurile prin sumele primite de la persoanele care trimiteau scrisori și colete. În 1977 a fost introdus Express Mail, care a adăuga transportul și noaptea.
Codul Poștal a fost introdus ca sistem pentru identificarea mai ușoară a adreselor. Astăzi, codul poștal este folosit de toate țările din lume.
Bibliografie
https://www.britannica.com/topic/postal-system/National-postal-systems
https://www.history.com/this-day-in-history/u-s-postal-system-established
https://www.nationalgeographic.com/history/article/tumultuous-history-united-states-postal-service-constant-fight-survival
https://constitutioncenter.org/blog/a-big-day-in-the-history-of-the-united-states-postal-service
