Vasile Manta: “Emisiunile pentru copii se lucrau atent.”
De-a lungul anilor, conducerea Radioului a acordat o mare atenție emisiunilor pentru copii. Considerate educative, pentru acestor emisiuni s-au alocat spații generoase în grila de programe. Datorită echipelor care au lucrat la aceste emisiuni – redactori, scenariști, regizori, operatori, copii și actori profesioniști – ele au avut constant o mare audiență. La popularitatea lor în rândul tinerilor ascultători a contribuit și faptul că aceste emisiuni au fost difuzate pe Programul I, deci au fost recepționate în întreaga țară. Personajele din aceste piese au fost interpretate atât de copii talentați, atent selecționați, cât și de actori profesioniști care puteau să imite glasurile de copii. Câțiva copii care au interpretat roluri în aceste piese au rămas legați toată viața de teatru – Vasile Manta (inginer de sunet și regizor), Eugen Cristea (actor), Gheorghe Enache (realizator la Radio România). Despre emisiunile pentru copii care au fost difuzate la Radio la începutul anilor ‘60 și-a adus aminte cu nostalgie Vasile Manta într-un interviu care se păstrează în Arhiva de istorie orală.
„Emisiunile pentu copii se lucrau atent. Înainte de înregistrare se primeau indicații de la regizor, se făceau repetiții. Erau emisiuni diverse. Pe vremea aceea emisiunile pentru copii erau la mare preţ la Radio România. Majoritatea se dădeau pe Programul I. Programul I, actualul România Actualităţi, se prindea în toată ţara, era perioada aceea când în orice difuzor, în orice cătun se asculta Programul I. Astfel oamenii din toate colţurile ţării puteau să asculte Programul I în condiţii foarte bune. Pe Programul I se difuzau foarte multe emisiuni pentru copii. Emisiunile erau în general educative. Dau câteva exemple care îmi vin acum în minte: “Roza Vânturilor”, “Vreau să ştiu”, “Prietenii lui Do Re Mi”, “Înşir-te mărgărite”, “O sută una legende româneşti.” Apoi era “Teatrul pentru Copii”. Erau o groază de emisiuni, ca să nu mai zic de “Clubul Voioşiei” şi de alte emisiuni de divertisment care se transmiteau duminica. Duminica de la ora 9 la 10 era un spaţiu sfânt: era “Teatrul pentru Copii”. “Teatrul pentru Copii” a fost unul dintre brandurile emisiunilor de teatru pentru că avea vechime şi o extraordinară constanţă în audienţa ascultătorilor. S-a păstrat de-a lungul anilor şi se păstrează şi azi, cu mici modificări. Vreau să vă spun că acest audiență se datorează acestor oameni care timp de peste șaizeci de ani au lucrat la această emisiune și datorită calității scenariilor şi felul în care erau lucrate aceste emisiuni pentru copii. Ele au fost foarte atrăgătoare şi au avut audiență. Nu mai spun că era o emisiune care se dădea în fiecare dimineaţă la șapte fără un sfert – îi zicea “Salut voios de pionier” – unde existau colaboratori permanenţi care scriau câte o pagină-două, un fel de editorial al emisiunii pentru anumite personaje, Tic Pitic, Tică şi Rică, tot felul de personaje inventate pe vremea aceea. Eu am fost unul dintre personaje care am intrat într-un serial care se numea “Aventurile lui Prichindel” Și acest serial a avut un mare succes.
Din cauza asta am avut un fel de statut special: în fiecare dimineaţă, la șapte fără un sfert aveam un mic editorial scris special pentru mine de Călin Gruia. Călin Gruia era un autor angajat al Radioului, stătea într-un birou la etajul șase şi mi-aduc aminte că mă duceam cu mare plăcere la el. Călin Gruia ţinea la mine foarte mult. El scria acest editorial pentru mine, și după ce discutam eu îl citeam la microfon a doua zi dimineaţă. (…) Animatorii emisiunilor pentru copii aveau atunci obsesia să folosească în emisiunile pentru copii interpreţi copii la microfon. Existau și actori profesionişti – cum era Silvia Chicoş, Luiza Derderian Marcoci, Genoveva Preda și Alexandrina Halic care a venit mai târziu – care interpretau roluri de copii. În perioada aceea era o obsesie ca Radioul să aibă o trupă de copii bine formată care, cu uşurinţă, să poată interpreta orice fel de rol în faţa microfonului. Eu am făcut parte din această trupă din anii ’60. Lucrul acesta a durat destul de mult timp, vreo cinci – șase ani. Mulți dintre copiii de atunci sunt astăzi personalităţi în domeniul teatrului: Gelu Colceag, Eugen Cristea, George Enache care face o emisiune pe România Actualităţi. Eram șapte – opt copii, vreo patru – cinci băieţi şi vreo trei – patru fete. Dintre fete erau câteva care n-au făcut carieră în domeniul teatrului, dar erau extraordinare în faţa microfonului. (…) Prestația noastră era urmărită de marii regizori de teatru din Radio și eram invitaţi frecvent pentru roluri de copii şi în emisiuni de “teatru pentru adulți”. Spre exemplu, eu am jucat în zeci şi zeci de scenarii serioase “pentru adulţi”, cum le ziceam noi atunci.
A fost o experiență care m-a marcat profund, pentru că am cunoscut în studio actori pe care unii dintre noi astăzi nici măcar nu-şi aduc aminte că au existat: Ionescu Gion, George Măruţă, Ludovic Antal, Alexandru Critico… nu mai spun de cei care erau foarte cunoscuţi – George Vraca, George Calboreanu, Ion Manolescu – toată “floarea cea vestită” a actorimii române. În perioada aceea aceste vârfuri veneau la Radio cu o mare dragoste şi plăcere pentru că repertoriile se făceau extraordinar de riguros, redacţia era extrem de atentă la alegerea textelor. Se lucrau şi se puneau în undă scenarii din dramaturgia românească clasică şi contemporană, dar şi foarte multe piese din dramaturgia clasică contemporană universală. Copii fiind, ne-am obişnuit cu viaţa de actor. Am intrat în contact cu toţi oamenii de teatru. Emisiunile la Radio erau aproape zilnice, aproape zilnic la ora 8 eram aici. Săptămânal se făcea emisiunea “Vreau să ştiu” cu Tudorel Popa în rolul profesorului Paganel.
Tudorel Popa a fost pentru mine o revelaţie actoricească, pentru că era un tip care ştia atât de multe lucruri, făcuse şi un an de Politehnică – la Chimie industrială. Era o enciclopedie! Corecta în timpul înregistrării textul pe care îl scria cineva de specialitate şi ne dădea indicaţii nouă, copiilor, cum să pronunţăm anumite nume sau când vedea o greşeală … pentru că erau emisiuni educative în care se povestea despre Newton, despre alţi savanţi sau despre călătorii geografice. Şi el făcea corecturi şi tot timpul ne atrăgea atenţia: “Atenţie! Copii aici nu e bine. Magellan n-a luat-o pe aici, a luat-o pe partea ailaltă.” Toate emisiunile au fost înregistrate. Emisiuini pentru copii în direct nu existau pe vremea aceea decât foarte-foarte puţine. (…)
Sigur, Teatrul Radiofonic a fost totdeauna o emisiune înregistrată, cum îi zicem noi “conservă”. Piesele în care am fost eu, s-au jucat mai ales la sediu. Nu prea s-au făcut turnee cu aceste piese în ţară. Mi-aduc aminte că piesa “Cezar şi Cleopatra” în care jucam dublură cu Gelu Colceag a fost în multe turnee. Este singurul spectacol cu care eu am fost prin ţară. Era un autobus cu care circulau actorii, o dată am fost cu trenul, plecam dimineaţa şi maxim o zi stăteam undeva şi ne întorceam repede în Bucureşti. Deci nu erau turnee lungi… Pe Alexandru Giugaru l-am prins aici când eram copil şi am jucat în foarte multe scenete alături de el la “Ora Veselă”, la Divertisment. Am chiar o înregistrare cu Nicolae Stroe pe care mi l-a păstrat săracul nenea [Ion] Vova. Ion Vova a fost unul dintre mentorii mei în ale Teatrului pentru Copii. (….)”
[Interviu realizat de Octavian Silivestru, 2012]
