Context
Între 1 și 14 august 1953, la București, pe Stadionul Național, a fost organizat Festivalul Internațional al Tineretului, care promova tema păcii și prosperității pentru viitor. Acest festival a reprezentat un prim contact al populației din București cu țări din Vest, reprezentate prin sportivi. Ideea din spatele festivalului, care s-a dorit a fi transmisă, a fost de a prezenta utilitatea și avantajele regimurilor comuniste din Europa de Est.
Către un conflict înghețat
Pe 16 aprilie 1947, omul de afaceri și consilierul prezidențial SUA, Bernard Baruch, a utilizat pentru prima data termenul de „Cold War” (Război Rece), pentru a descrie încordarea de forțe dintre marile puteri. Baruch și tot mediul internațional au crezut că Războiul Rece, la acel moment, reprezintă un preambul pentru reînceperea ostilităților, întrucât era cunoscut, în marile cancelarii, că Europa a fost divizată ca orientare, între Uniunea Sovietică și Statele Unite. Persoanele aflate în exil însă au sperat până în ultimul moment că ostilitățile vor reîncepe iar țările din Est nu vor ajunge regimuri comuniste. Românii, care au avut norocul să plece până la instalarea definitivă la 30 decembrie 1947 a regimului comunist, au asistat la felul în care „vechea administrație” interbelică a fost înlăturată și condamnată la ani grei de detenție. În jurnalul său, Ion Rațiu descrie cum în București au fost organizate mese și petreceri în cinstea armatei sovietice, din 1945 până în 1947. Mircea Eliade a explicat același lucru, iar Mircea Malița spunea că România s-a aflat sub ocupație sovietică, încercând să explice atitudinea lui Gheorghiu-Dej. Monica Lovinescu, o altă personalitate a exilului, s-a detașat de realitățile existente, inclusiv de speranța că armata americană va negocia cu Uniunea Sovietică, pentru a elibera România.
Ulterior, prin anii 60, ambasadorul Statelor Unite a dezvăluit unui omolog de-al său român, că Statele Unite nu și-au dorit ”comunistoizarea” României, ci acest lucru a fost „opera” britanicilor și nimeni altcineva nu a fost interesat de acest aspect.
De-stalinizare?
Până în 1969, Europa tatoneză un acord pentru reducerea armamentului strategic, întrucât nu exista, practic, o înțelegere scrisă reciprocă pentru diminuarea treptată. Cum nici sovieticii și nici americanii nu doreau un război atomic, lupta ideologică s-au mutat la nivel de propagandă, unde cele două blocuri au încercat să-și impună punctul de vedere. Obiectul a fost de a influența opinia publică a țărilor pentru a pune presiune pe mediul politic. Cum în partea de Est acest lucru nu era posibil, s-a căutat o penetrare a sistemului, prin diferite instrumente (propagandă radio, spionaj, contactarea exilului și organizații culturale). Alături de discuțiile privind armamentul balistic, negocierile privind împărțirea Germaniei erau în toi. Practic, se dorea includerea Germaniei de Vest în NATO, lucru care se va întâmpla abia în 1955. Sovieticii nici nu voiau să audă de acest lucru, întrucât acest el presupunea mutarea liniei de demarcație mai aproape de Est, pentru a opri înaintarea strategică a sovieticilor.
Diferitele planuri întocmite de sovietici au fost puse la cale prin Comintern și prin organizații internaționale. Un exemplu reprezintă WPC (World Peace Council), care a fost sprijinit de Comintern și de mulți intelectuali de stânga. Practic, în timpul congreselor organizate de această formațiune, mesajul era îndreptat împotriva Vestului, care era descris fiind compus țări care „nu doresc pacea, în timp ce comunismul aduce pacea”. Întrucât negocierile erau în toi, Moscova a venit cu ideea de a fi organizat câte un festival al tineretului, unde să fie invitate deopotrivă, țări socialiste și țări capitaliste, pentru a vedea progresul comunismului. Au fost organizate ediții și în U.R.S.S și Budapesta, însă una dintre cele mai interesante este cea din România, din august 1953, la scurt timp după decesul lui Stalin.
Aflat în timpul luptei pentru putere, Gheorghiu-Dej acceptă oferta, dorind să intre mai mult în grațiile sovieticilor și să ceară, treptat, retragerea armatei de ocupație de pe teritoriul României. În realitate, acest eveniment nu a fost doar un festival, ci un teatru de comunicări între Est și Vest, prin intermediul serviciilor speciale. În documentele declasificate ale Central Intelligence Agency și MI6 a fost catalogat acest festival ca un loc facil pentru culegerea de informații, alături de schimbul de informații.
Cu toate acestea, Gheorghiu-Dej a dat ordin trupelor de securitate să stea în alertă, pentru a nu permite vreunui sportiv și încerce să fugă. În același timp, Dej avea nevoie să refacă unele contacte cu Vestul, întrucât dependența de sovietici nu-i consolida puterea în România.
Deschiderea Festivalului
Festivalul s-a deschis pe Stadionul Național, cu un scurt moment dedicat păcii mondiale și tineretului. Toate mesajele prezente au sprijinit această propagandă. Anumiți cercetători consideră că acest festival reprezintă primul moment de-stalinizare a României, dar, dintr-un punct de vedere, acest festival nu a slăbit presiunea, ci a facilitat dorința regimului de a relua relațiile bilaterale cu Vestul, mascate sub diverse forme. Din documentele de informare întocmite de serviciile speciale reies descrieri ale populației, care încerca să intre în contact cu țările din Vest, prin intermediul delegațiilor de sportivi. Pentru mulți cetățeni români, comunismul reprezenta ceva de neînțeles atunci și, prin urmare, au încercat să discute despre evadarea către Occident. Întrucât lumea de atunci nu era atât de deschisă ca în zilele noastre, fuga spre Occident era fără rezultat dacă nu exista și un azil politic.
Festivalul a adunat 30.000 de participanți, din 111 țări, majoritatea cu puternice înclinații de stânga sau partide comuniste. Festivalul trebuia să fie organizat în Polonia, însă situația politică și socială nu a permis acest lucru, astfel că sovieticii știau că în România totul este sigur. Ca un gest de bunăvoință, regimul a admis inclusiv jurnaliști străini, care au scris despre acest festival și au intrat în contact cu omologii loc români. În cadrul festivalului au existat probe sportive, precum atletism, alergare și aruncarea greutăților, alături de ateliere de familiarizare a sportivilor. Securitatea românească a operat printre organizatorii și supraveghetorii delegației românești, unde a avut și contacte cu alte servicii similare. Fiecare delegație a vizitat edificiile din București, iar în 1953, comunizarea era în floare, în București.
La finalul acestui festival, pe lângă mesajele de propagandă anti-război și importanței socialismului, reușita a constat în schimburi de informații între servicii și comunicare prin canale alternative. Pe 24 februarie 1956, Nikita Sergheevici Hruṣciov a transmis raportul secret, iar regimul Dej a continuat politica de eliminare a influenței Armatei Roșii. Între 1954-1955, România începe convorbirile cu Franța, care vor fi concretizate în negocieri pentru încheierea unui acord cultural.
Încetul cu încetul, a existat o direcție și în ceea ce privește influențele străine, astfel încât, din 1953 începe să se lucreze la „deschiderea către Vest” în măsura în care, simultan, apărea și o relaxare între Statele Unite și Uniunea Sovietică.
Autor: Alexandru Balaci
Bibliografie
Documente
Central Intelligence Agency
https://www.cia.gov/readingroom/document/cia-rdp80-00810a002000520006-6
https://www.cia.gov/readingroom/document/cia-rdp80-00810a001600890007-0
https://www.cia.gov/readingroom/docs/CIA-RDP80-00810A002000350010-0.pdf
North Atlantic Treaty Organization
https://archives.nato.int/world-youth-festival-in-bucharest-august-1954
https://archives.nato.int/world-youth-congress-and-youth-festival-in-bucharest
Lucrări Științifice
Koivunen, Pia, Performing Peace and Friendship, Berlin, De Gruyter, 2023.
RADOR – 2 august
