Context
Proiectat de arhitectul neoclasic Giuseppe Piermarini, Teatrul Scala se deschidea într-o zi de 3 august (1778), cu spectacolul ”L’Europa riconosciuta”, semna Antonio Salieri.Teatrul a fost construit între 1776 și 1778, sub patronajul Mariei Tereza, împărăteasa Austriei, în perioada în care nordul Italiei se afla sub stăpânirea dinastiei de Habsburg. S-a numit initial Nuovo Regio Ducale Teatro alla Scala și a fost construit pe locul în care se afla Biserica Santa Maria della Scala, demolată de autorităţile vremii.
Dimensiuni
Teatrul a avut 3.000 de locuri şi a devenit în scurt timp locul de întâlnire a nobilimii milaneze. Construcţia a fost amortizată din vânzarea unor palchi (loje private) către doritori. După ce acestea s-au vândut, edificiul a devenit și mai frumos, pentru că proprietarii lojelor se întreceau în a angaja artişti de clasă, care să picteze pereţii şi să le amenajeze. Teatrul era luminat cu 84 de lămpi cu gaz în zona palcoscenico (scena) şi alte 1.000 în restul sălii. Pentru a se evita riscul unui incendiu, câteva camere erau în permanenţă pline cu găleţi cu apă. Abia în 1883 s-a introdus iluminatul electric.Odată cu preluarea conducerii artistice de către Arturo Toscanini, la sfârşitul anilor 1800, a avut loc o reorganizare importantă a teatrului. Toscanini, unul dintre cei mai mari dirijori ai tuturor timpurilor, a introdus tradiţia reinterpretării marilor spectacole şi a adus pe scena teatrului La Scala operele lui Richard Wagner. De asemenea, Toscanini a extins repertoriul orchestral pentru a include şi muzica simfonică, se arată pe site-ul oficial al instituţiei.
Au fost momente grele în istoria sa. Prima reconstrucţie a teatrului a avut loc în 1907. Apoi, în 1943, bombardamentele din cel de-Al Doilea Război Mondial au distrus o parte a clădirii, care a fost, recladită. Pe 11 mai 1946, Scala din Milano a fost redeschisă marelui public, iar concertul a fost susţinut de soprana Renata Tebaldi, sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini.
Odată cu apariţia operelor lui Rossini pe scena teatrului, în 1812, La Scala a devenit principalul centru de promovare a operelor italiene. De asemenea, o contribuţie foarte importantă în acest sens au avut-o şi coregrafii Salvatore Vigano şi Carlo Blasis, care au lărgit sfera artistică, incluzând şi baletul. Perioada care a urmat a fost marcată de spectacole excepţionale ale unor mari nume care au rămas în istorie, precum Gaetano Donizetti, Vincenzo Bellini, Giuseppe Verdi.
De altfel, de numele Scala din Milano se leagă, indisolubi, viaţa şi opera marelui compozitor italian Giuseppe Verdi. După ce teatrul a intrat în proprietatea oraşului Milano (în 1872), Verdi a încercat să îi unească într-un mod cultural pe italienii care luptau pentru independenţa de sub dominaţia austriacă. De altfel, încă din 1861, Verdi a luat parte la activitatea politică din Italia, mai ales că numele său devenise simbolul mişcării de eliberare a nordului Italiei de sub dominaţia austriacă. Multe dintre întâlnirile italienilor care luptau pentru independenţă aveau loc la Scala. În 1948, după cel de-al Doilea Război Mondial, au evoluat pe scena teatrului nume mari ale artei spectacolului muzical, printre care Maria Callas, Renata Tebaldi, Giuseppe Di Stefano, Mario Del Monaco și au fost puse în scenă spectacole de balet care au scris istoria operei.
În 1986, dirijorul Riccardo Muti a fost numit director muzical, iar din 1989 până în 1998, a reintrodus în repertoriu cele mai îndrăgite spectacole (”Rigoletto”, ”La Traviata”, ”Macbeth”) și multe altele (Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/scala-din-milano-stiati-ca/). În 2004 a avut loc o nouă renovare, al cărei scop declarat a fost acela de a se perfecţiona acustica sălii de spectacole. În prezent, Scala se numără printre teatrele cu cea mai performantă tehnică de scenă din lume.Pe scena Teatrului Scala s-au afirmat, de-al lungul timpului, cei mai buni artiști lirici ai lumii, printre care se numără și o serie de artiști români de mare valoare.
Astfel, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial au cântat aici soprana Maria Cebotari, Viorica Ursulescu, iar după 1950, basul Emil Marinescu. De asemenea, pe celebra scenă s-au mai afirmat sopranele Angela Gheorghiu, Virginia Zeani, Nelly Miricioiu, Eugenia Moldoveanu, Irina Iordăchescu, Anita Hartig, Valentina Naforniță, Letiția Nicoleta Vițelaru, tenorul Ștefan Pop sau basul Adrian Sâmpetrean. Actualmente, Scala a intrat în era digitală lansând, în februarie 2023, propriul canal de televiziune care transmite în direct spectacole de operă, balet şi concerte şi care permite, de asemenea, ca spectacole vechi să fie revăzute din confortul propriei locuinţe. Parteneriatul cu RAI a fost, totodată, menținut.
De sute de ani, sezonul muzicii de operă începe la Scala la 7 decembrie, de ziua Sfântului Ambrozie, patronul spiritual al oraşului Milano. O altă tradiţie ce se păstrează cu sfinţenie, indiferent de consecinţele sale, este aceea ca toate spectacolele să se termine înainte de miezul nopţii. Nu contează că o reprezentaţie durează trei ore şi alta,
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.tvl.ro/milano/obiective-turistice/scala-din-milano.html
https://www.britannica.com/topic/La-Scala
RADOR – Alexandru Balaci
