În adâncurile cele mai întunecate din România, se creează un vast parc național care să rivalizeze cu cel mai mare din lume
Fulgerele brăzdează tot ținutul Bunea. Deloc impresionat, un urs se plimbă în sălbăticie, prin pădure. Blana sa maronie e umedă și își explorează iar jucăuș lumea cu o naivitate pe care merită să o urmărești. Scormonește la rădăcini, își ridică nările umede ca să descopere noi mirosuri, iar când o gaiță nevinovată aterizează prin apropiere, ursul se ițește, părând exagerat de surprins.
Mă aflu în Munții Făgăraș din România, care se înscriu în lanțul sudic al Carpaților, un adevărat paradis pentru urși, considerat drept rivalul european al Parcului Național Yellowstone. Această apreciere se datorează urșilor mari din zonă și nicidecum gheizerelor – în afara urșilor-vedetă, mai există și bizoni, readuși de curând în țară după ce dispăruseră din România cu un secol în urmă, apoi lupi, râși și castori.
Faptul că o asemenea comparație poate fi făcută se datorează eforturilor de admirat ale unui ONG românesc, Fundația Conservation Carpathia (FCC), înființată de un bavarez și finanțată de un miliardar elvețian și care ar avea misiunea de a transforma cele peste 26000 de hectare pe care îi deține într-unul dintre cele mai mari și mai sălbatice parcuri naționale din Europa.
Organizația a pus capăt trofeelor de vânătoare cu urși și lupi și a reîmpădurit zonele afectate de tăierile devastatoare de copaci, reabilitând fauna zonei și plantând milioane de puieți în plantații proprii. Se speră ca, în cele din urmă, cele peste 200000 de hectare – cel puțin egale cu suprafața Ținutului Lacurilor din Marea Britanie – să fie protejate.
“Potențialul imens al Parcului Național Făgăraș este uimitor”, afirmă Duncan Grossart, fondator al agenției Journeys with Purpose (Călătorii cu misiune), care organizează acolo vacanțe având drept obiectiv conservarea. “România găzduiește cel mai mare număr de carnivore din Europa, iar un parc ar asigura protecția lupilor, urșilor și râșilor – toate aceste specii fiind amenințate”.
Pornesc la drum din București spre Făgăraș prin Brașov, traversând câmpurile agricole din Transilvania și ajungând să îmi petrec noaptea la Ferma de Biodiversitate din Cobor – prima din cele cinci nopți pe care ar urma să le petrec pe diverse proprietăți destinate ecoturismului și înființate de FCC.
“Această fermă ecologică reintroduce vitele cenușii, cu coarne lungi, dispărute din România pe vremea regimului Ceuașescu, când ele erau considerate neproductive. Dar promovăm mai ales biodiversitatea”, declară Ioana Toma, care administrează cele opt camere ale fermei, cu pardoseală de cărămidă, pe sistem B&B (Bed & Breakfast – cazare și mic dejun, n. red.).
Este absolut fermecător. Vacile pasc pe niște câmpuri întinse și unduite care nu ar părea nelalocul lor într-o pictură a lui Constable. Cele 250 de vite din turmă, cu viței zburdalnici, se zbenguie pe pajiștile bogate cu trifoi și ciulini violeți, ridicând un nor de fluturi și urmărite fiind de păsări gălăgioase, cocoțate în peri sălbatici.
De aici, ghizii mei, Radu Micu și Răzvan Dumitrache, mă poartă prin Făgăraș. Trecem de Castelul Bran, unde mulțimi de turiști gustă legenda lui Dracula. De acolo mai sus, întâlnim puține suflete – dăm peste păstorii care își duc vitele spre pășunile de vară și peste țăranii de pe marginea drumului, care își vând cașcavalul lor afumat.
De la Richita, străbatem prin ploaia deasă pădurile de pe Valea Dâmboviței spre tabăra de la Poiana Tamas.Trecem de veverițele roșcate care se acund prin brazi și, în cele din urmă, ajungem într-o poiană, unde a ieșit soarele, făcând ciocârliile să scoată niște triluri vesele, cu o exuberanță demnă de Maria von Trapp (personaj din musicalul ‘Sunetul muzicii’, n. red.).
Pajiștea plină de flori e înconjurată de o pădure de conifere. Iepurii mișună și ei în jurul corturilor noastre. Un cămin din coliba renovată a unui păstor ne usucă hainele în timp ce, în semn de bun-venit, gustăm un pahar de palincă – o băutură alcoolică din fructe, omniprezentă în Transilvania, iar a noastră este din coacăze.
În dimineața următoare, ne întremăm cu un mic dejun tradițional cu zacuscă – o pastă de legume din vinete și ardei, cu sare – și cu dulceață, un fel de gem gros, cu aromă intensă de afine.
Popasul Comisu, accesibil și cu mașina pentru cei mai puțini doritori să urce la deal, oferă o mare răsplată pentru efortul din cursul zilei – o cabană mică cu patru paturi, o bucătărie și cu patru ferestre mari cu vedere spre munți. Radu (gazda) ne așteaptă cu beri răcite în apă de ploaie și ne anunță că o turmă de bizoni tocmai a trecut pe-acolo.
Totuși, nu e momentul să ne văităm de vremea rea. O ursoaică apare ca o ‘lele’ (în română, în text), cu doi pui după ea. Îi privim uimiți, la nici 6 metri de noi.
Mai târziu, sub cerul înstelat, pe acoperișul cabanei, printr-un cameră foto, vedem un urs care mănâncă zmeură. Ne simțim bine, mâncând ciulama cu mămăligă și bând Fetească Neagră, un vin roșu românesc excelent. Dorm tun până la 4 dimineața, când mă trezește ghiersul de zeci de decibeli al unui cuc./…/
Pe un tărâm plin de mituri și de folclor, în Carpați se naște un adevărat basm al sălbăticiei. Asta mă face să cred că, într-o zi, s-ar putea ca despre toată această sălbăticie să se vorbească la fel ca despre Yellowstone.
Articol de Mark Stratton, reporter The Telegraph, invitat al Agenției Journeys with Purpose
https://www.telegraph.co.uk/travel/destinations/europe/romania/europe-yellowstone-national-park-romania-wild-bears-dracula/
THE TELEGRAPH (Marea Britanie), 5 august 2023
Traducerea: Alexandru Danga
