Context
Acum 1917 ani (106 d.H) o diplomă militară romană (descoperită la Porolissum, azi Moigrad, jud. Sălaj) atesta încheierea celui de-al doilea război dacic (început în anul 105 d.H.) şi amintea prima dată provincia romană Dacia.
După primul război daco-roman (101 – 102d.H), Traian dispune construirea podului de la Drobeta.
Inițial, Decebal acceptase pacea și condițiile puse: să dea înapoi armele, mașinile de război și specialiștii romani, să predea dezertorii, să arate unde sunt cetățile și să se retragă din teritoriul cucerit de romani, urmând întocmai politica externă romană, să nu mai primească fugari, să nu mai accepte militari romani pe post de instructori. Este reconfirmat rege clientelar și pierde teritorii imense în favoarea romanilor – practic, tot ce era la sud de Carpații Meridionali, cu trupe de ocupație la Sarmizegetusa și probabil în colțul sud-estic al Transilvaniei. Probabil că regele dac a fost nevoit să își mute centrul de putere în altă fortificație.
Treptat însă, Decebal începe să încalce condițiile păcii, se reînarmează, își reconstruiește cetățile, trimite solie la neamurile barbare din jur și chiar la parți și îi atacă pe iazigi. În 4 iunie 105, Traian pleacă din nou din Roma spre Dacia, să rezolve chestiunea și este întâmpinat în Dacia și de civili daci binevoitori, după cum arată Columna. Decebal cere iar pace, care este însă respinsă, fiindcă, scrie Dio Cassius, mulți daci trecuseră de partea lui Traian, „și încă din alte pricini”. Decebal încearcă să-l asasineze pe împărat prin dezertori, dar eșuează. Îl capturează pe Longinus, comandantul unei legiuni, iar în schimbul eliberării lui cere bani și retragerea romanilor. Longinus se sinucide însă și războiul continuă. Este foarte sigur că ostilitățile începuseră deja în Dacia înainte de venirea lui Traian, măcar în zona capitalei Sarmizegetusa, de unde a fost alungată garnizoana romană.
După cum scrie Dio Cassius, Traian duce războiul „mai mult cu chibzuială decât cu înfocare, biruindu-i pe daci după îndelungi și grele strădanii”. Scenele de pe Columnă ilustrează asalturi ale romanilor, daci prizonieri și uciși, fortificații căzând. Dacii nu mai aveau nimic de pierdut și atunci organizau ambuscade în păduri, bușteni, bolovani și căruțe cu materiale incendiare aruncate asupra asediatorilor pe versanții munților în flăcări, dar totul în zadar. Armata romană era de neoprit. Dacii își incendiază așezările și se retrag. O scenă de pe Columnă arată daci executând alți daci, iar alți daci se sinucid. Decebal fuge alături de garda lui călare, dar e urmărit, aproape capturat și se sinucide. Capul și mâna dreaptă îi sunt tăiate și duse lui Traian.
Dio Cassius mai scrie că romanii capturează acea parte din tezaurul dac, despre care știa un apropiat al lui Decebal, Bicilis, luat prizonier și care astfel probabil că își salvează viața sau libertatea divulgând ascunzișurile. Tezaurul era estimate de istoricul Jérôme Carcopino la 165 500 kg de aur și 331 000 kg de argint. Romanii îl aclamă pe Traian Imperator și serbează victoria. Partea cea mai grea a războiului se încheiase.
Dacia romană a fost abandonată de către Imperiul Roman, în anul 271, din rațiuni strategice și militare. Evenimentul de la 271 este cunoscut ca „Retragerea aureliană”. Cu toate că armata romană și administrația s-au retras la sud de Dunăre, acest fapt nu înseamnă că populația rămasă acolo nu fusese romanizată,iar retragerea romană nu a însemnat și dispariția latinității la nord de Dunăre.
Bibliografie
Calendar Rador
https://historia.ro/sectiune/general/cele-doua-expeditii-ale-ultimului-razboi-567304.html
