Războiul din Ucraina, scandalul de corupție din jurul familiei Biden și lovitura de stat din Niger se numără printre principalele teme dezbătute de presa internațională în acest weekend.
O „ploaie de rachete și drone ucrainene asupra podului Kerci care leagă Ucraina de Crimeea”, semnala sâmbătă Euronews. „Podul are o semnificație puternică pentru Moscova, atât din punct de vedere logistic cât și simbolic: este un viaduct fundamental pentru aprovizionările militare și civile și un simbol al controlului exercitat de Kremlin asupra peninsulei, anexată ilegal în 2014.” Agenția Reuters transmite despre o navă de război a Rusiei care „a tras duminică focuri de avertisment în direcția unui vas de transport în sud-vestul Mării Negre. E prima dată când Rusia trage înspre o navă comercială din afara Ucrainei, după ce a părăsit luna trecută acordul istoric mediat de ONU privind cerealele”. Agenția se întreabă dacă „Marea Neagră [a devenit] zonă de război” și apreciază că incidentul „va amplifica îngrijorările oricum acute ale armatorilor, companiilor de asigurare și comercianților legate de pericolul potențial al capcanelor din Marea Neagră – ruta principală a exporturilor agricole din Ucraina și Rusia deopotrivă.” Corriere Della Sera reține că numărul copiilor uciși în Ucraina de forțele ruse de la începutul invaziei a ajuns la 500, iar al răniților se apropie de 1.100, conform Kievului. Săptămânalul britanic The Economist subliniază în schimb că „Ucraina își tratează prizonierii de război mult mai bine decât Rusia”, deși chiar și acest tratament e „departe de a fi perfect”. Portalul european Politico remarcă decapitarea centrelor regionale de recrutare de către președintele Zelenski, comandanții acestora, considerați corupți, urmând a fi înlocuiți cu soldați care au luptat în prima linie ori care au fost răniți. Le Monde abordează unghiul diplomatic, analizând „Jocul Rusiei între Iran și Emiratele Arabe Unite în conflictul cu Ucraina”. „Kremlinul, pentru a-și continua agresiunea împotriva Ucrainei, trebuie să-și menajeze cei doi parteneri esențiali, Iranul, pentru livrările cu drone, și Emiratele Arabe Unite, pentru eludarea sancțiunilor economice.” Totuși, britanicul The Guardian se îndoiește serios de competența conducătorului rus: „Trebuie să fie greu să fii dictator când toate dictatele îți sunt ignorate, dejucate și persiflate. Vladimir Putin e un trist studiu de caz. El a ordonat glorioasa reintegrare a Ucrainei în imperiul său rus imaginar. Cu s-a ales [în schimb] e o criză existențială pe care nu o poate controla.”
Scandalul de corupție din jurul familiei Biden ia amploare în SUA. CNN explică: „Ridicarea de vineri a lui David Weiss, procurorul care-l cercetează pe fiul președintelui Joe Biden, la statut de anchetator special e la fel de importantă din motive simbolice și politice pe cât este și din perspectivă judiciară.” El capătă puteri sporite pentru a-și lărgi investigațiile, ceea ce face probabil ca „problemele legale ale lui Hunter Biden să persiste mai multe luni, afectându-i tatălui său campania de realegere”. Editorialul din The Washington Post apreciază măsura drept una „corectă”, arătându-le americanilor că procedura va fi una independentă și transparentă și, în consecință, mai echitabilă. Statutul special îi conferă procurorului și independență formală în raport cu guvernul. The New York Times remarcă aspectul paradoxal că mulți republicani ceruseră numirea unui procuror special, însă acum se opun măsurii. Se opun mai exact numirii aceluiași procuror în noua calitate, întrucât acest a condus până acum o anchetă suspectată de interferențe politice. În Europa, cotidianul irlandez Irish Times titrează: „Trump nu e singurul care face echilibristică pe frânghia etică – Hunter Biden e ocupat cu mânjirea campaniei electorale a tatălui său”. Ziarul elvețian Tribune de Genève comentează că „odată cu numirea unui procuror special însărcinat să-i ancheteze presupusele infracțiuni, oaia neagră a familiei prezidențiale n-a terminat încă să-și facă tatăl de rușine”. Iar Frankfurter Allgemeine Zeitung e convins că ancheta privindu-l pe Hunter Biden va fi „hotărâtoare pentru campania electorală” prezidențială. „Va putea Trump acum să facă campanie împotriva unui «Joe corupt»?” se întreabă retoric FAZ. În fine, conservatorul The Wall Street Journal conchide în editorialul său că numirea procurorului special „poate fi înțeleasă cel mai bine ca o operațiune de limitare a daunelor politice după ce acordul de recunoaștere a vinovăției acordat pe sprânceană de Procurorul General lui Hunter Biden a explodat sub examinarea judiciară. Rezultatul ar putea fi mai rău pentru fiul președintelui, dar mai bun pentru campania de realegere a lui Joe Biden.”
„De ce nu vorbește toată lumea despre Niger?”, se întreabă The Financial Times, speculând că „indiferența față de un puci cu o posibilă relevanță globală denotă o intelectualitate preocupată doar de propria-i ogradă” geografică. Agenția ANSA totuși relatează că: „Summit-ul șefilor de stat și de guvern ai țărilor din Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS) privind criza din Niger, care ar fi trebuit să se desfăşoare sâmbătă la Accra, capitala Ghanei, a fost amânat pe termen nelimitat. Organizația a anunţat că la baza acestei decizii se află «motive de ordin tehnic», în timp ce la Niamey, capitala Nigerului, mii de pro-pucişti au manifestat în faţa ambasadei Franţei strigând «Jos Franţa! Jos Ecowas!»” ANSA explică și că „în acest moment pare să nu existe loc de negociere, și din cauza faptului că junta militară nu este dispusă să aibă contacte directe cu ECOWAS”. Cu toate acestea, BBC transmite că „membrii unei delegaţii nigeriene de clerici au declarat că autorii loviturii militare de stat din Niger doresc să rezolve criza prin dialog, nu recurgând la forţă. Clericii aflaţi în vizită în capitala Nigerului au spus că liderul guvernului militar este receptiv la eforturile diplomatice de rezolvare a actualei dispute cu ECOWAS. Junta militară din Niger a transmis că doreşte ridicarea «sancţiunilor nedrepte şi inumane»”. The New York Times scrie că, deși nu pare că Rusia ar fi orchestrat puciul din Niger, totuși, „dacă țara ta se destramă, Grupul Wagner va fi pe fază”. Astfel, Prigojin „s-a grăbit” să-și ofere sprijinul conducătorului noii junte, în vreme ce un membru al acesteia s-a deplasat în Mali pentru a discuta direct cu angajați ai Grupului Wagner, care „asigură securitatea juntei de acolo”. Revista Foreign Policy consideră că desemnarea de către ECOWAS a unei „forțe standby” gata să intervină militar în Niger are potențialul de a face valuri cel puțin regionale. Însă „ce va presupune mai exact acea forță e încă neclar. Nu s-au avansat nici un orar ori alte detalii”. (Andrei Suba, RADOR)/asuba/dsirbu
14 august 2023
