Presa internațională monitorizează în continuare evoluțiile conflictului din Ucraina. Propaganda rusă anunță, pe de o parte, pregătirea de noi arme pentru front și, pe de altă parte, trâmbițează eșecul contraofensivei ucrainene. Nezavisimaia Gazeta scrie că Rusia desfășoară rachete hipersonice pe o nouă clasă de submarine cu propulsie nucleară, clasa Yasen. Aceste submarine vor fi echipate cu rachete de croazieră hipersonice Zircon, care nu au mai fost folosite până acum în conflictul cu vecinul de la vest. Adăugarea de rachete hipersonice – cu o viteză de croazieră de cinci ori mai mare decât viteza sunetului sau chir mai mult – reprezintă o amenințare mai mare pentru aliații occidentali în domeniul maritim, precizează publicația americană de profil The Hill. Aceeași publicație reamintește că SUA sunt într-o cursă accelerată pentru a ajunge din urmă Rusia și China în domeniul rachetelor hipersonice. Rusia și-a modernizat flota de submarine în ultimii ani și acum se laudă cu 11 submarine cu propulsie nucleară, potrivit Centrului pentru Controlul Armelor și Neproliferare, citat de The Hill. „Resursele militare ale Kievului sunt cvasi – epuizate”, a declarat Serghei Şoigu la o conferinţă la Moscova, aflăm din La Libre Belgique. Ministrul rus al apărării a dat asigurări că Ucraina „nu obţine rezultate”, în ciuda „sprijinului total” al Occidentului. Șoigu a mai afirmat că ofensiva militară lansată în Ucraina acum aproape un an şi jumătate s-a dovedit o „încercare serioasă” pentru armata rusă, dar a subliniat că Rusia a reuşit să-şi sporească semnificativ producţia de arme și mai ales de blindate. Oficialul rus a reluat teza denazificării enunțată de Kremlin la începutul războiului, care pretinde că ofensiva în Ucraina urmăreşte să răstoarne un regim neonazist, mai precizează La Libre Belgique.
Într-un amplu editorial intitulat „Putin, De Gaulle și grandoarea națională”, Financial Times conturează destinele contrastante ale celor doi lideri mânați de ambiții similare. „Dilemele cu care s-au confruntat Putin și De Gaulle au fost întrucâtva asemănătoare: francezul era pornit să reconstruiască grandoarea națională după înfrângerea și ocupația umilitoare din al doilea război mondial, iar Putin a considerat destrămarea URSS în 1991 drept o umilință pentru Rusia și o „tragedie geopolitică” care trebuie reparate. Spre deosebire de Putin, credința în grandoare națională a lui De Gaulle nu era dependentă de subordonarea vreunui vecin: a pus capăt războiului Franței din Algeria și i-a recunoscut acesteia independența în 1962. În antiteză, după 30 de ani de independență ucraineană, Putin nu a fost capabil să accepte dreptul Ucrainei de a-și făuri propriul destin și a invadat-o. Rusia chiar avea nevoie de un De Gaulle al ei. S-a ales în schimb cu o imitație palidă a lui Ivan cel Groaznic.
Presa bulgară se arată preocupată de ultimele incidente din Marea Neagră. Cotidianul sofiot Dnevnik scrie despre explozia unei mine în apropierea țărmului românesc și despre preocupările statelor riverane legate de pericolul din mare. „Echipele militare de scufundări române, bulgare și turcești dezamorsează minele ajunse în apele lor, puse atât de ruși, cât și de ucraineni. Prezența minelor plutitoare pune în pericol transportul cerealelor, al petrolului și produselor petroliere.
Un fost ministru bulgar reamintește, pentru publicația 24Chasa, că în Marea Neagră sunt două tipuri de mine, cele mici, fluviale, care pot fi periculoase pentru înotători, și cele mari, marine, care nu afectează decât navele și bărcile. Atât militarii români, cât și cei bulgari trebuie să patruleze cu o atenție sporită și să găsească dispozitivele ucigașe. ”O mină poate exploda și dacă un val o lovește de țărm, așa cum s-a întâmplat la Costinești, unde din fericire a atins digul pe care nu se afla nimeni în acel moment”.
„Minele din Marea Neagră – următoarea armă a lui Putin”, sună titlul articolului publicat de un alt cotidian bulgar, Kapital, care sesizează riscurile de escaladare în zonă după retragerea Moscovei din acordul cerealelor. „Explozia minei marine lângă plaja de la Costinești îngrijorează atât România, cât și Bulgaria, fiind prima detonare necontrolată a unui astfel de dispozitiv în apele unui stat membru NATO. Minele marine sunt o armă tăcută, pasivă și insidioasă, relativ ieftină și ușor de utilizat, dar în același timp cu o eficiență ridicată”. Dar, după cum subliniază Kapital, există și un alt efect alt minelor, în afară de cel distrugător prin explozie: „Nici măcar nu e nevoie ca minele să arunce în aer un vas pentru a-și atinge scopul. Prima de asigurare pentru transportul de mărfuri în Marea Neagră urmează să crească la cifre astronomice, astfel încât exporturile ucrainene de aici nici să nu mai aibă vreun sens. Chiar dacă blocada navală rusă se va dovedi ineficientă, căci navele comerciale o pot ocoli prin apele teritoriale ale statelor membre NATO Bulgaria, România sau Turcia, navigația în Marea Neagră minată se va dovedi a fi o activitate prea costisitoare pentru toți cei care nu știu exact unde sunt amplasate minele.
Argentina revine în atenția presei internaționale printr-o posibilă schimbare de paradigmă politică înaintea prezidențialelor din octombrie. ”Înainte de alegerile prezidențiale, ultraliberalul Javier Milei bulversează peisajul politic al țării” este titlul sub care Le Monde analizează ascensiunea economistului ultraliberal și antisistem, în vârstă de 52 de ani, care a câștigat primarele prezidențiale organizate duminică, 13 august. Fără a avea un aparat politic în spate, strângând în jurul său personalități cu notorietate din varii domenii, Milei se declară „anarho-capitalist”, climatosceptic și afin cu foștii președinți Donald Trump și Jair Bolsonaro.
WALL STREET JOURNAL pune victoria lui Milei pe seama revoltei clasei de mijloc din Argentina, sătulă de scăderea continuă a veniturilor sale ca urmare a inflației, situată în acest moment la 115%. „N-ar fi trebuit să fie vreo mare surpriză faptul că argentinienii i-au acordat duminică cele mai multe voturi candidatului care vrea să desființeze banca centrală și să înlocuiască moneda națională, peso, cu dolarul. Cotidianul financiar reamintește că Argentina, odinioară prosperă, dar decăzută din cauza socialismului peronist, se pregătește pentru o nouă criză monetară și datorează Fondului Monetar Internațional 44 de miliarde de dolari.
„Cu rezervele internaționale situate în zona net negativă, viitorul președinte va moșteni o degringoladă economică”, avertizează la rândul său publicația braziliană Folha Online, care crede că succesul viitorului președinte va depinde de modul în care va realiza și va gestiona alianțele politice cu care să aibă puterea politică de a duce reformele promise la bun sfârșit.
(Ruxandra Lambru, Agenția de Presă RADOR)
