Vasile Manta: “George Constantin – a fost un om cu totul deosebit, ataşat Radioului şi Teatrului radiofonic.”
De-a lungul timpului, la microfonul Radioului s-au perindat cei mai de seamă actori ai țării. Pentru că activitatea la teatru începea la ora 10.00, toți actorii care aveau de interpretat un rol la Teatrul Radiofonic erau prezenți în Foaier la ora 8.00. Toți marii actori ai Teatrului românesc au dat dovadă de punctalitate, de seriozitate. Toți “maeștrii teatrului” au jucat cu plăcere la Radio, cu sentimentul că iau parte la actul de creație, spre deosebire de cinematografie unde filmările durau mult timp, cu pauze mari între secvențe. Aceste amănunte inginerul de sunet Vasile Manta le-a aflat de la marii actori care au jucat în Teatrul radiofonic. A fost impresionat de seriozitatea și dăruirea pentru teatru de care a dat dovadă marele actor George Constantin:
„O perioadă împlinită din punct de vedere artistic pentru mine, ca angajat al Redacţiei de teatru înainte de 1989, a fost perioada anilor ’80-’90. De ce? Pentru că a fost perioada aceea destul de delicată când la televizor nu erau decât două ore de program. Se redusese mult programul la TV şi din cauza aceasta Teatrul Radiofonic care avea ore şi zile fixe îşi păstrase oarecum un anumit statut. În perioada aia, nu eram redacţie, eram Secţia de Teatru Radiofonic care aparţinea de Redacţia Teatru TV – Radio cu sediul la Televiziune, deci şefii noştri erau la Televiziune, aici era un şef de secţie şi eram uşor privilegiaţi. De ce? Pentru că nu prea ne băgau în seamă şi atunci în repertoriu reuşeam să introducem o serie întreagă de lucruri pe care altfel n-am fi putut să le realizăm. Să vă dau un exemplu. În perioada asta a anilor ’80-’90 am făcut încă o dată Integrala Shakespeare. Toate piesele lui William Shakespeare le-am reînregistrat cu generaţia de actori a anilor ’80-’90, adică actori foarte cunoscuţi începând cu Ion Caramitru, Victor Rebengiuc, George Constantin…. Fac o paranteză: George Constantin a fost un monument de artă interpretativă la microfon. Venea cu o plăcere la Radio cum nu vă puteţi imagina şi le explica celor din jurul lui de ce vine cu atâta bucurie la radio. Unu la mână: pentru că i se părea că este o prestaţie artistică mult mai valoroasă decât cea de la film. Şi ne povestea: “Păi, eu la film mă duc și pierd o zi întreagă în care fac patru duble, o secvenţă în care eu zic două vorbe pe care mi le dau ăia înainte. Habar n-am câteodată ce-am spus acolo! Rar mi se întâmplă să văd şi eu filmul de la cap la coadă la sfârşit, peste luni şi luni de zile şi să-mi dau seama ce am interpretat. În timpul filmărilor nu prea îţi dai seama, ca actor, se face totul pe secvenţe…. Si eu aveam de spus trei rânduri. În schimb la Radio ai o bucurie extraordinară! Eşti ca un actor împlinit, vezi rolul de la cap la coadă, ai timp să-l citeşti acasă, să-l aprofundezi dacă eşti profesionist.” În sfârşit, avea o admiraţie extraordinară pentru oamenii de la Radio, pentru cei care veneau la Radio în fiecare zi, iar el era de o conştiinciozitate ieşită din comun. La Radio la ora 8 începeam să înregistrăm – după ce se făcuseră două – trei zile de lectură înainte – pentru că ei, majoritatea actorilor, la ora 10 aveau repetiţie la teatru. Deci la 10 fără 5, 10 fără 10 toţi actorii dispăreau. Se mai întâmpla să mai putem înregistra şi la prânz, când terminau repetiţiile la teatru, după ora 2. În general între 8 și 10 erau orele de înregistrare la Radio. Ei, maestrul George Constantin se prezenta la Radio la șapte şi jumătate, când nu erau decât femeile de serviciu pe culoare. Toată lumea îl ştia, îl ştiau şi cei de la intrare. Stătea pe banchetă cu textul în mână şi-l repeta şi îl citea şi ne aştepta pe toţi care veneam pe la 8 fără un sfert, 8 fără 10.
George Constantin a fost un om cu totul şi cu totul deosebit! Afară de faptul că era un actor talentat, avea o dicţie clară și era receptiv la ce îi spuneai. Nu se supăra niciodată, nu ţipa la regizor, îl întreba câteodată: “Şi zici că aici am fost cam prea insinuant?” “Da.” “Şi cum să zic?” Îi spunea regizorul cum să zică, făcea întocmai. Era de o docilitate!… Avea un gen de naivitate în a percepe indicaţiile regizorului că te impresiona pur şi simplu! Puţini oameni au fost ca George Constantin: un mare actor şi la insistenţele noastre, atunci când s-a prăpădit, unul dintre studiourile noastre de teatru îi poartă numele. Studioul nr. 2 poartă numele George Constantin – un om cu totul şi cu totul deosebit, ataşat Radioului şi Teatrului radiofonic”.
[Interviu realizat de Octavian Silivestru, 2012]
