Japonia a declarat război Germaniei pe 23 august 1914 și a ocupat rapid concesiunile germane din China, din Provincia Shandong că și insulele Mariana, Caroline și Marshall din Pacific.
Context
Războiul pentru reîmpărţirea lumii desfășurat între marile puteri a izbucnit la 23 iulie 1914, prin atacul Austro-Ungariei împotriva Serbiei. Războiul a fost, în special din punct de vedere militar, o „afacere europeană”, cel puţin în faza de început. Imperiul nipon era afectat mai mult de războiul cu Rusia din 1904-1905, decât de cel în care s-au înfruntat zeci de state, inclusiv toate marile puteri, izbucnit în 1914. Pe teatrele de operaţiuni din Europa erau angajate masiv forţele militare ale marilor puteri, exceptând Statele Unite, cu interese în Asia Orientală şi Zona Pacificului. Controlul şi puterea lor de influenţare asupra stării de lucruri din acest Orient Îndepărtat erau minime.
La izbucnirea războiului, guvernul japonez a dat un comunicat în care îşi exprima speranţa că acesta se va localiza, iar Japonia va rămâne neutră. Preciza, însă: „Dacă Anglia va fi implicată, Japonia ar putea lua măsurile necesare pentru a se conforma termenilor tratatului de alianţă anglo -japonez, dar guvernul speră că această eventualitate nu se va ivi”. Anglia a intrând în război alături de Franţa şi Rusia, împotriva Germaniei. Alianţa anglo-japoneză se limita la problemele Extremului Orient, iar conflictul în care s-a angajat aliata Japoniei nu constituia un casus foederis (clauză prevăzută în tratatele de alianță prin care un stat este obligat să intre în război alături de aliatul său, atunci când acesta este atacat de o altă putere). Ocazia era însă bună pentru Japonia penttru a reglementa problemele cu China şi de a lua în stăpânire posesiunile unuia dintre beligeranţi, care profitase în alte împrejurări de slăbiciunea Japoniei, adică Germania.
Totodată, un manifest al Societăţii naţionaliste japoneze ”Dragonul negru” avertiza autorităţile că sosise „momentul cel mai propice pentru a rezolva chestiunea chineză” şi că o asemenea ocazie „atât de favorabilă nu se va mai prezenta poate de acum într-o mie de ani”. La 6 august 1914, guvernul chinez a proclamat neutralitatea Chinei. Era firesc ca toate celelalte state să respecte această neutralitate. Cei care se confruntau în Europa au fost nevoiţi s-o respecte. Nu o face şi Japonia însă, deşi China nu putea constitui un adversar periculos pentru ea. Diplomaţii şi militarii de la Tokyo leagă însă China de războiul european, ,,dând iluzia că vin în sprijinul aliaţilor”.
La 8 august 1914, guvernul japonez invită Anglia la „o acţiune comună” în Extremul Orient, ofertă care nu îi încântă deloc pe britanici, care nu vedeau utilitatea acesteia. Cum însă guvernul ţarist s-a declarat de acord cu intrarea Japoniei în război alături de Antantă, pentru „a nu avea griji in Extremul Orient”, Anglia a trebuit să aprobe oferta venită de la Tokyo, de a participa la un „război respectabil”, adică pregătit şi început de alţii.Cu acordul tacit al Londrei, guvernul japonez adresează, la 15 august 1914, un ultimatum Germaniei, document caracteristic acţiunilor diplomatice puse în slujba planurilor de reîmpărţire a lumii.
Motivând că e nevoie să se elimine cauzele,,care ar putea tulbura pacea şi pentru a salvgarda interesul general” în Extremul Orient, guvernul nipon făcea următoarele solicitări către cel german:
- să retragă fără întârziere din apele japoneze şi chineze, vasele de război germane şi navele înarmate de orice fel, şi să dezarmeze imediat pe cele care nu vor fi retrase.
- să predea autorităţilor imperiale japoneze – cel mai târziu până la 15 septembrie 1914, fără condiţii şi fără despăgubiri – întregul teritoriu Kiaotcheao, în vederea unei eventuale restituiri a acestui teritoriu către China”.
Guvernului german i se cerea acceptarea fără condiţii a propunerilor, până la 23 august 1914. În caz contrar, guvernul japonez se vedea ,,obligat să ia măsurile pe care situaţia i le va impune drept necesare”.
În lipsa unui răspuns german, care să însemne ,,acceptarea fără condiţii a propunerilor de mai sus” prin proclamaţia împăratului Yoshihito, s-a declarat, la 23 august 1914, în stare de război cu Germania, alăturându-se, cel puţin prin aceasta, taberei Antantei. Obiectivul imediat pe care şi l-au propus conducătorii niponi a fost cucerirea posesiunilor germane din China-Kiaotcheao, în peninsula Shandong şi în Pacific insulele Mariane, Caroline, Marshall, Samoa, Yap etc. La 27 august, escadra japoneză, de sub comanda amiralului Kato Sadaichi, a blocat portul Kiaotcheao, unde, la 2 septembrie, au debarcat trupe japoneze (o divizie şi jumătate) şi un detaşament britanic de 1 360 soldaţi. Supus atacurilor de pe uscat şi de pe mare, îndeosebi prin bombardamente, Kiaotcheao a cedat la 7 noiembrie 1914, guvernatorul german Meyer-Waldeck capitulând împreună cu 222 ofiţeri şi 4 426 soldaţi.
La 11 noiembrie 1914, Kiaocheao era ocupat de forţele japoneze şi engleze. Forțele navale japoneze au atacat şi ocupat arhipelagurile germane aflate în Pacific, la nord de Ecuator: Caroline şi Marshall, Mariane, insulele Samoa, Yahuit, Yap, operaţiuni în care forţele japoneze au pierdut 1 700 oameni şi crucişătorul „Takachiko”. Cu aceasta, participarea efectivă a Japoniei la operaţiile militare propriu-zise s-a încheiat.
Autor: Alexandru Balaci
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.britannica.com/event/World-War-I
https://www.britannica.com/place/Japan/The-emergence-of-imperial-Japan
https://historia.ro/sectiune/general/razboiul-din-pacific-primul-razboi-modern-pentru-580745.html
