Autor: Alexandru Balaci
Context
Flavius Romulus Augustulus (463 – după 476) a fost ultimul împărat (475-476) al Imperiului Roman de Apus. La 31 octombrie 475, patricianul Orestes îl proclamă împărat pe fiul său, Romulus Augustulus, autoritatea împăratului limitându-se la sudul Galiei și la Italia. La 28 august 476, Romulus Augustulus este îndepărtat de la tron de către Odoacru, căpetenia herulilor (neam germanic din uniunea de triburi a goților). Abdicarea sa e considerată sfârșitul Imperiului Roman de Apus.
Un împărat fără strălucire
Tatăl lui Romulus, Orestes, era un cetățean roman, originar din Pannonia, care a servit ca secretar și diplomat pentru Attila Hunul, iar mai târziu a evoluat în armata romană. Fiul său a primit numele Romulus, după bunicul din partea mamei. E de notat o coincidență în faptul că ultimul împărat apusean a purtat atât numele de Romulus, fondatorul legendar și primul rege al Romei, dar și Augustus, primul împărat roman. Orestes a fost numit Magister militum de Julius Nepos în 475. La scurt timp după numirea sa, Orestes a lansat o rebeliune, capturând Ravenna, capitala Imperiului Roman de Apus, pe 28 august 475. Nepos a fugit în Dalmația. Orestes, a refuzat să devină împărat, „din motive secrete”, în conformitate cu istoricul Edward Gibbon În schimb, l-a instalat pe fiul său pe tron pe 31 octombrie 475.
Imperiul Roman de Apus moștenit de Augustulus decade accelerat în ultimii 80 de ani. Autoritatea imperială s-a redus la frontierele italiene și părți din sudul Galiei: Italia și Galia Narbonensis. Imperiul Roman de Răsărit își trata omologul său vestic ca pe un stat clientelar. Împăratul răsăritean Leon, care a murit în 474, a numit împărații occidentali Anthemius și Julius Nepos, Constantinopol nerecunoscând niciodată pe noul împărat. Nici Zenon, nici Basiliscus, cei doi generali care luptau pentru tronul de est, la momentul aderării lui Romulus, nu l-au acceptat în calitate de conducător.
La câteva luni după ce a preluat puterea Orestes, o coaliție de heruli, sciri și mercenari turcilingi a solicitat ca el să cedeze o treime din terenul din Italia. Oreste a refuzat, iar triburile s-au revoltat sub conducerea lui Odoacru, conducătorul scirilor. Orestes a fost capturat în apropiere de Piacenza pe 28 august 476 și executat rapid. Odoacru a ajuns la Ravenna, capturând orașul și pe tânărul împărat. Romulus a fost obligat să abdice pe 28 august (4 septembrie) 476. Acest act este considerat sfârșitul Imperiului Roman de Apus. Roma a pierdut hegemonia asupra provinciilor sale, germanicii dominând armata romană și generalii germanici asemenea lui Odoacru deveniseră de mult timp adevărații conducători din spatele tronului. În secolul următor, împăratul răsăritean Iustinian I a recucerit provincia Italia.
Soarta finală a lui Romulus este necunoscută. Valesianus Anonymus a scris că Odoacru, având milă de tinerețea lui, i-a cruțat viața lui Romulus și i-a acordat o pensie anuală de 6.000 solidi, înainte de a trimite-l să locuiască cu rudele din Campania. lordanes și Marcellinus Comes spun că Odoacru l-a exilat pe Romulus în Campania, dar nu menționează nici o recompensă de la regele germanic. Este cert că Romulus și-a stabilit reședința în Vila Lucullan, un vechi castel construit inițial de către Lucullus în Campania.
Cassiodorus, un secretar al lui Theodoric cel Mare, a scris o scrisoare către „Romulus” prin care confirma o pensie în anul 507. Thomas Hodgkin, un traducător de lucrări ale lui Cassiodorus, scria în 1886 că a fost cu siguranță Romulus, aceeași persoană ca și ultimul împărat vestic. Scrisoarea se va potrivi cu descrierea loviturii de stat a lui Odoacru din Valesianus Anonymus, și Romulus ar fi putut fi în viață în secolul al VI-lea devreme.
După abdicarea lui Romulus, Senatul roman, în numele lui Odoacru, a trimis reprezentanți la împăratul roman răsăritean Zenon, prin care a cerut să reunească în mod oficial cele două jumătăți ale imperiului: „vestul…nu mai este necesar un împărat propriu: un monarh suficient pentru o lume”. El l-a întrebat, de asemenea, dacă îl numește pe Odoacru patrician, și administrator al Italiei în numele lui Zeno. Zeno a subliniat faptul că Senatul ar fi trebuit să-i mai acorde un Julius Nepos încă o dată tronul, dar nimeni nu a fost de acord cu acestea. Odoacru s-a hotărât apoi să domnească în Italia în numele lui Zeno.
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.britannica.com/biography/Romulus-Augustulus
Sursa foto : Wikipedia
