Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, Ioan, are mai multe zile de prăznuire, între acestea numărându-se ziua martiriului său prin tăierea capului, pe 29 august. Predicatorul ascet care a săvârșit Botezul lui Iisus în râul Iordan, decapitat la ordinul regelui Irod Antipa, la cererea Salomeei, fiica Irodiadei, este descris de artiști îmbrăcat fie într-o haină din păr de cămilă, uneori asociată cu o mantie roșie, culoare aleasă pentru a simboliza martiriul său, fie purtând numai mantia roșie, acest accesoriu fiind folosit și în imaginile decapitării. În lucrarea ‘Martiriul Sfântului Ioan Botezătorul’, datând din primul sfert al secolului al XV-lea, constituind unul dintre cele zece panouri ale polipticului dedicat inițial bisericii Carmine din Pisa, ajunse de-a lungul timpului în mai multe muzee, artistul italian Tommaso di Ser Giovanni di Simone Cassai, sau Masaccio, descrie decapitarea sfântului într-o compoziție alertă, marcată de diagonale și de contraste cromatice intense, pentru a sugera violența călăilor și dramatismul scenei. Gestul călăului care ridică sabia este evidențiat, în afară de poziția personajului, de veșmântul său, care flutură însoțind mișcarea. Botezătorul, îngenuncheat pe o treaptă, aplecat într-o poziție lipsită de apărare, se pregătește rugându-se cu mâinile împreunate, în fața coșului în care urmează să îi cadă capul. Aflată la Muzeul Prado din Madrid, opera ‘Salomé’, de la jumătatea secolului al XVI-lea, a venețianului Tiziano Vecellio, sau Tițian, pare să prezinte, potrivit unora dintre cercetători, un autoportret al artistului, un demers plastic reluat mai tîrziu de Caravaggio. Ținând capul Botezătorului, Salomeea descrisă de Tițian este singura protagonistă a tabloului ce a ajuns, la un moment dat, în colecția regelui Carol al II-lea al Spaniei, zis Cel Vrăjit, El Hechizado. Compoziția este echilibrată de liniile verticale ale capului și brațului stâng al tinerei, în timp ce își concentrează atenția asupra privitorului. ‘Salomeea ținând capul Botezătorului’, operă de început de secol XVI a lui Sebastiano del Piombo, conservată la National Gallery din Londra, este înfățișată pe jumătate, din profil, cu capul întors spre privitor, ocupând jumătate din scenă, pe fundalul unui zid întunecat, în timp ce cealaltă jumătate se deschide spre un peisajul în amurg, unde se zăresc câțiva copaci răzleți. Precursor al barocului italian, Caravaggio, numit așa după oraşul său natal de lângă Milano, a pictat un număr mare de lucrări dedicate Sfântului Ioan, cuprinzând scene cu el în tinerețe, dar și cu execuția sa. ‘Decapitarea Sfântului Ioan Botezătorul’ a fost lucrată la început de secol XVII, la comanda Cavalerilor de Malta, pentru un altar din Co-Catedrala Sfântului Ioan din La Valletta, locul unde artistul însuși a fost înnobilat cavaler. În alte două lucrări cu titlul ‘Salomeea ținând capul tăiat al Sfântului Ioan Botezătorul’, una aflată la Madrid și una la Londra, Caravaggio prezintă momentul în Salomeea poartă tava cu capul Botezătorului, un impact puternic având în ambele opere efectele scenografice de iluminare dramatică și veridicitatea tipologiilor umane descrise. S-a presupus chiar că trăsăturile chipului Botezătorului ar putea fi un autoportret al pictorului. Tabloul aflat la Palatul Regal din Madrid, cu o mai bogată cromatică decât versiunea de la Londra, a fost adus în Spania de regele Carol al III-lea, la jumătatea secolului al XVIII-lea. Într-o primă reprezentare a scenei cu Salomeea ținând capul Sfântului Ioan Botezătorul, expusă la Muzeul Național de Artă Veche din Lisabona, renascentistul german Lucas Cranach cel Bătrân prezintă personajul feminin într-o rochie neagră cu mâneci albe, sub o haină largă de brocart împodobită cu blană, purtând pe cap o pălărie de blană, o ținută specifică luxului curtenesc, pe un fundal întunecat. Trăsăturile delicate și liniștea de pe figura Salomeei contrastează cu imaginea capului decapitat al sfântului, așezat pe o tavă, pe care femeia o ține în mâini. A doua variantă a temei, datând din prima jumătate a secolului al XVI-lea, prezintă o compoziție similară, diferită fiind rochia purtată de pesonaj, o rochie elaborată, în ton cu moda vremii, accesorizată cu un colier din pietre prețioase și o perlă. Uneori, scene precum dansul Salomeei au devenit un pretext pentru descrierea nu numai a martiriului Sfântului Ioan, ci și a vieții de la curtea lui Irod. O astfel de operă, ‘Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul și Banchetul lui Irod’, a pictorului baroc de secol XVII, originar din Silezia, Bartholomäus Strobel, se află la Muzeul Prado, fiind una dintre cele mai mari lucrări ale muzeului. Într-o scenă uriașă, reprezentând momentul martiriului și trupul fără cap al sfântului, Irod primește îngrozit capul lui Ioan așezat pe o tavă, în jur fiind descris banchetul regal, cu o mare aglomerare de personaje, în care pictorul a inserat portrete ale unor figuri istorice, ca regele Henric al IV-lea al Franței, Charles I al Angliei sau împăratul Ferdinand al II-lea al Sfântului Imperiu Roman. O compoziție preponderent pe orizontală, cu o expresivitate marcată a figurilor, se adaugă gustului pentru descrierea precisă a detaliilor și o vădită înclinație spre somptuozitate. Atribuită spaniolului Santiago Jerónimo Espinosa, lucrarea ‘Decapitarea Sfântului Ioan Botezătorul’, datând din prima jumătate a secolului al XVII-lea, înfrumusețează zidurile Capelei Sfântului Anton a Noii Catedrale din Salamanca, construită între secolele XVI-XVIII, la comanda regelui Ferdinand al II-lea de Aragon. În palatul lui Irod, Ioan, în prim plan, ocrotit de un înger aflat deasupra sa, îngenunchiază rugându-se, în timp ce călăul ridică sabia pentru a-i tăia capul. Aici, în locul obișnuitei sale haine din păr de cămilă, Ioan poartă doar mantia sa roșie. În stânga, într-un grup de pesronaje, apare Salomeea, parcă evitând să vadă teribila scenă. Artistul francez de secol XIX, Gustave Moreau, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului în pictură, a tratat scena Salomeei cu capul lui Ioan Botezătorul în 19 picturi, 6 acuarele și peste 150 de desene. Majoritatea acestor opere se concentrează pe apariția dramatică a capului sfântului în timpul dansului Salomeei, într-o scenografie impresionantă. Una dintre cele mai cunoscute versiuni este ‘Viziunea’, din 1876, aflată la Musée Gustave-Moreau. Personajul biblic este înfățișat dansând în fața lui Irod Antipa, având în timpul dansului o viziune cu capul tăiat al Botezătorului. Pe fundalul unui palat bogat decorat, inspirat probabil de palatul spaniol Alhambra, Salomeea apare înveșmântată în voaluri, cu bijuterii, având trupul îndreptat spre privitor și brațul stâng ridicat în aer, spre imaginea capului tăiat al Botezătorului, înscris într-un halou. Atmosfera mistică, presărată cu note de orientalism, evocată de opulența arhitecturii și a drapajelor, contrastează cu interpretările anterioare ale subiectului biblic, făcând din ‘Viziunea’ o lucrare cheie pentru mișcarea simbolistă. Interpretarea inovatoare a temei tradiționale a făcut ca ‘Viziunea’ lui Moreau să fie considerată excentrică și provocatoare, sfidând convențiile și devenind o sursă de inspirație pentru suprarealism.
(Cristina Zaharia – RADOR)
