Vineri, 1 septembrie, se împlinesc 60 de ani de la moartea actorului de teatru şi film Jules Cazaban.
Jules (Iuliu) Cazaban s-a născut la 16 martie 1903, la Fălticeni, fiind fiul inginerului francez Ludovic Cazaban și al austriecei Aneta Checais. Jules Cazaban a avut un frate, scriitorul Theodor Cazaban.
În 1914 a fost înscris în clasa I la Gimnaziul “Alecu Donici” din Fălticeni, apoi a urmat și liceul tot la Fălticeni. A fost pasionat, încă din copilărie, de muzică, ajungând violoncelistul orchestrei Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, condusă de prof. Aurel Mihăilescu.
Tot în perioada liceului, devenea limpede că vocația lui principală era cea de actor, fiind prezent în piesele puse în scenă la Liceul „Nicu Gane”.
Va juca apoi în echipe de amatori din oraşul Focşani, sub directa îndrumare a actorului Alexandru Marinescu, vărul tatălui său.
În anul 1924, după absolvirea Bacalaureatului, s-a înscris la Conservatorul de artă dramatică din Iași.
Va debuta pe scena Teatrului Național din Iași, în piesa „Cafeneaua cea mică” de Tristan Bernard și a jucat, la Teatrul Național din Cernăuți, în „Azilul de noapte” de Maxim Gorki (rolul Alioșa), „Volpone” de Ben Jonson, „Poveste de iarnă” de William Shakespeare, „Învierea” după Lev Tolstoi, „Crimă și pedeapsă” după Fiodor Dostoievski, „Viforul” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, „Răzvan și Vidra” de Bogdan Petriceicu Hasdeu, în regia lui Victor Ion Popa.
În anul 1929, s-a mutat la București, unde a colaborat cu mai multe trupe teatrale independente, printre care compania Maria Ventura, teatrul Bulandra-Maximilian-Storin și trupele îndrumate de Sică Alexandrescu.
În anul 1941, a fost angajat la Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea.
După anul 1944 a jucat la Teatrul Municipal din București, condus de Lucia Sturdza-Bulandra, iar la 18 septembrie 1947 a devenit chiar director adjunct al teatrului.
A realizat interpretări de mare succes în: „Cum vă place” (în rolul bufonului Touchstone) și „A douăsprezecea noapte” (Malvoglio) de Shakespeare, „Vizita bătrânei doamne” de Dürrenmatt (rolul Alfred al III-lea), „Moartea unui comis voiajor” de Arthur Miller (Willy Loman), „Mamouret” de J. Sarment, „Nu se știe niciodată” de G. B. Shaw (chelnerul William), „Baia” de Maiakovski (Teribilov), „Take, Ianke și Cadâr” de V. I. Popa (rolul Ianke).
A avut o bogată activitate în cinematografie, fiind distribuit în producţii precum „Bulevardul Fluieră vântu” (1950), „Viața învinge” (1951), „Brigada lui Ionuț” (1954), „Bijuterii de familie” (1957), „Telegrame” (1960), „Băieții noștri” (1960), „Furtuna” (1960), „Darclée” (1960), „Setea” (1961), „Celebrul 702 (1962), „Vacanță la mare” (1963) sau „Corigența domnului profesor” (1966).
Jules Cazaban a avut o colaborare remarcabilă cu Teatrul Naţional Radiofonic, acesta apărând în peste 30 de piese produse pentru radiodifuzare, precum “Take, Ianke si Cadâr” de Victor Ion Popa, “Maşina de scris” de Jean Cocteau, “Jocul ielelor” de Camil Petrescu, “Tartuffe” de J.B. Moliere, “Ultima etapă” de Maria Erich Remarque, “Azilul de noapte” de Maxim Gorki, “Furtuna” de A. N. Ostrovski.
A avut o bogată prezenţă în spectacolele de televiziune şi a fost profesor la Institutul de a Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București.
În ultima parte a vieții a dorit să-și revadă fratele mai mic, Theodor, scriitorul, aflat în exil la Paris, iar autoritățile comuniste au acceptat să-i acorde pașaportul numai cu condiția de a nu se vedea la Paris cu nici un exilat român. În aceste condiții, Jules Cazaban a renunțat la pașaport și la călătorie.
A fost căsătorit cu actrița Irina Nădejde, fiica jurnalistului și cronicarului dramatic Iosif Nădejde şi a avut un fiu, compozitorul si muzicologul Costin Cazaban.
A fost distins cu titlul de laureat al Premiului de Stat și Artist Emerit (înainte de 1955) și apoi cu titlul de Artist al poporului (înainte de 1960).
Jules Cazaban a murit la 1 septembrie 1963, la București, la vârsta de 60 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.
România liberă, 3 septembrie 1963
În perioada 21-27 septembrie 2009, Teatrul Naţional Radiofonic a invitat publicul să-l reasculte pe marele actor Jules Cazaban în mai multe spectacole radiofonice difuzate la Radio România Cultural, în ciclul de emisiuni „Mari spectacole”.
La 15 mai 2017, asociația „Memorie și Speranță” l-a comemorat pe Jules Cazaban în Sala Media a Teatrului Național București.
