Context
Se împlinesc 135 de ani (1888) de când americanca Edith Eleanor McLean, născută la 7 septembrie şi cântărind puţin peste un kilogram, a fost primul nou-născut introdus într-un incubator. Un medic pe nume Martin Coney a inventat incubatorul și, în cele din urmă, l-a adus în Statele Unite pentru a trata bebelușii din New York, unde s-a născut și Edith.
Istoria
Provenită din parinți imigranți din Scoția, micuța Edith a venit pe lume mai devreme cu două luni. Avea puțin peste 1 kilogram. Edith și mama ei au fost tratate spitalul construit pentru imigranți pe Insula Ward din East River cu aproximativ douăzeci de ani mai devreme. Spitalul se numea Spitalul de Stat pentru Emigranți – se pare că s-a simțit că noii sosiți, deși în mod evident emigranți din țările lor natale, nu erau încă oficial imigranți în S.U.A.
În orice caz, guvernul era extrem de mândru de noua facilitate și anunțase că noua clădire va prezenta toate „marile îmbunătățiri ale științei practice sanitare, cum ar fi aerul proaspăt, expunerea la lumină, rezerve de apă, canalizare și igienă. Medicul de gardă, dr. William Champion Deming, a fost primul medic american care a încercat metoda creată și îmbunătățită de francezi cu aproximativ 30 de ani mai devreme, respectiv incubatorul. Medicii francezi erau disperați să salveze bebelușii prematuri, deoarece rata natalității în Franța a scăzut brusc după războaiele napoleoniene. Dr. Deming pare să fi fost conștient de munca lor și a construit un incubator pentru micuța Edith, încălzit cu un rezervor de 15 galoane de apă caldă.
Dispozitivul era o cutie de 92 cm2, înaltă de 1,2m, numită „leagăn de incubaţie”
La acea vreme, incubatoarele nu erau ieftine şi spitalele aveau reţineri în a investi în ele – parţial şi pentru că medicii nu erau obişnuiţi să petreacă prea mult timp încercând să ajute pe cei care erau cunoscuţi sub numele de „copii slabi”. Dar câţiva medici francezi au venit cu ideea de a taxa publicul care venea să se uite la aceşti copii din incubatoare, ideea fiind promovată ca „Uimitoarea mamă mecanică”.
Apoi, un medic german numit Martin Couney a mers un pas mai departe şi a creat o expoziţie de prematuri la Expoziţia de la Berlin din 1896. Unii l-au atacat pe Couney acuzându-l că exploata copiii prezentându-i pe aceşti mici copii în ceea ce criticii numeau un fel de spectacol. Dar Couney a simţit că ceea ce făcea nu doar îi oferea oportunitatea de a arăta că noua tehnologie ar putea ajuta copiii prematuri, dar era şi singurul mod în care se putea asigura că li se dă o şansă la viaţă. Şi publicul s-a aşezat la coadă zi de zi pentru a-i vedea pe micuţi. Inspiraţi de ideea lui Couney, organizatorii Târgului Mondial din 1904 au organizat propria lor expoziţie de prematuri. Dar spre deosebire de expoziţia de la Berlin, nici un geam nu a separat prematurii de cei care îi priveau. Şi jumătate din copii au decedat.
Ulterior, Couney, care s-a mutat în America, a aranjat să creeze o expoziţie de prematuri la Coney Island. Atracţia semăna cu o secţie normală de spital, cu prematuri şi asistente care ofereau îngrijiri specializate şi medicul care supraveghea totul. Oamenii au plătit ca să poată privi prin sticlă prematurii. Cei mai sănătoşi şi mai măricei au fost puşi în incubatoare pe un hol deschis în timp ce o balustradă ţinea publicul deoparte. În ultimii 40 de ani mulţi dintre cei născuți prematuri în New York au fost trimişi a Coney Island aunde au fost trataţi fără ca părinţii lor să trebuiască să plătească – taxa de intrare pentru spectatori acoperea costurile. Peste 8000 de prematuri, inclusiv fiica lui Couney, au fost îngrijiţi acolo şi 6700 au supravieţuit.
Spre anul 1940, majoritatea spitalelor au început să aibă propriile lor incubatoare şi expoziţia de la Coney Island s-a închis. Îngrozitoare și incredibilă pentru zilele noastre, se pare că a ajutat la îmbunătăţirea îngrijirii prematurilor. La începutul secolului 20, doar 15% din prematuri supravieţuiau. Azi, peste 85% supravieţuiesc.
Bibliografie
Calendar Rador
Autor:Alexandru Balaci
