Vineri, 8 septembrie, marcăm împlinirea unui an de când Regina Elisabeta a II-a, şeful Casei de Windsor, Casa Regală a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi regina a cincisprezece state suverane, cunoscute sub numele de Commonwealth, a părăsit această lume, la vârsta de 96 de ani.
Regina Elisabeta a II-a era cel mai vârstnic monarh din lume şi suveranul cu cea mai îndelungată domnie din istoria Marii Britanii, şi al doilea din istoria documentată a lumii, după Ludovic al XIV-lea al Franței – „regele Soare”, care a devenit rege la vârsta de 4 ani şi a domnit 72 de ani și 110 zile, între anii 1643 și 1715.
* * * * *
Elizabeth Alexandra Mary de Winsdor s-a născut la 21 aprilie 1926, pe strada Bruton nr. 17 din la Londra, fiind fiica prinţului Albert, duce de York, viitorul rege George al VI-lea şi a Elisabetei Bowes-Lion, ducesă de York.
În 17 iulie 1917, Regele George al V-lea a schimbat, printr-o proclamaţie regală, numele german al dinastiei Saxa-Coburg şi Gotha cu cel de Windsor, în contextul Primului Război Mondial.
Prinţesa Elisabeta, la fel ca sora sa mai mică, prinţesa Margareta (1930-2002), au studiat acasă, sub supravegherea Reginei Mamă (1900-2002) şi a guvernantei, printre materiile studiate aflându-se limba franceză, matematica, istoria, noţiuni de dans, muzică şi artă, echitaţie. Viitoarea regină Elisabeta nu a fost niciodată la şcoală.
În anul 1936, după moartea suveranului George al V-lea, bunicul său, şi după abdicarea fratelui său, Eduard al VIII-lea, ducele Albert de York a fost proclamat rege, sub numele de George al VI-lea. După ce tatăl său a urcat pe tron, prinţesa Elisabeta a devenit moştenitoare a tronului, având titlul de Alteţa Sa Regală Prinţesa Elisabeta.
În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, cele două prinţese au fost trimise la Castelul Windsor, de unde viitoarea regină va susţine primul său discurs, difuzat radiofonic, cu un mesaj de încurajare pentru copiii britanici.
A fost numită colonel, şef al Gărzii de Grenadieri, iar în 1942 avea prima apariţie publică oficială, inspectând trupele.
La vârsta de 18 ani, în 1944, Elisabeta primit în dar primul câine corgi, pe nume Susan. Susan a murit pe 26 ianuarie 1959. Impresionată de această rasă, regina a avut peste 30 de căţei Corgi de-a lungul anilor.
În anul 1945, prinţesa Elisabeta s-a alăturat Serviciului voluntar Teritorial Auxiliar, învăţând să devină un bun şofer şi mecanic.
S-a aflat apoi alături de populaţia care sărbătorea Ziua Victoriei (8 mai 1945), care a marcat încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.
A urmat întâlnirea cu Philip Mountbatten, fiul prinţului Andrew al Greciei şi stră-strănepot al reginei Victoria, cei doi devenind, mai târziu, îndrăgostiţi.
La 20 noiembrie 1947, avea loc căsătoria cu prinţul Philip Mountbatten, devenit, de aici înainte, duce de Edinburgh.
Tortul de nuntă a uimit prin dimeniunile sale neaşteptate: patru etaje și o înălțime de 2,74 de metri.
Cuplul va avea patru copii: prinţul Charles de Wales, moştenitorul tronului (14 noiembrie 1948), prinţesa Anne (1950), prinţul Andrew (1960) şi prinţul Edward (1964).
Elisabeta a aflat că va deveni regină pe când se afla într‑un copac, un arbore spectaculos, un smochin uriaș din Kenya, în jurul căruia a fost amenajat Treetops Lodge, nu departe de reședința de la Sagana Lodge, în care era cazată prințesa moștenitoare când a fost informată de decesul tatălui ei, în dimineața zilei de 6 februarie 1952.
Premierul britanic de la acea vreme, Winston Churchill a declarat, în Parlament, despre ceremonia înmormântării, că: „Nu ar fi potrivit ca întreaga ceremonie să fie televizată. Nu ar trebui să fie prezentată întregii lumi ca și cum ar fi o piesă de teatru”.
După moartea Regelui George al VI-lea, Elisabeta este proclamată suverană a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, sub numele de Elisabeta a II-a.
În discursul de acceptare, rostit la 8 februarie 1952, în fața membrilor Consiliului privat întrunit la Palatul St. James, suverana spunea: „Inima mea este atât de plină de emoții, încât nu vă pot spune altceva în acest moment decât că voi munci fără răgaz, așa cum a făcut tatăl meu de‑a lungul domniei sale, să susțin un sistem constituțional de guvernare și să contribui la creșterea fericirii și bunăstării popoarelor mele, răspândite în aproape toată lumea. Știu că, în determinarea mea de a urma luminosul său exemplu de slujire și devotament, voi găsi inspirație în loialitatea și afecțiunea tuturor celor cărora am fost chemată să le devin regină, precum și în sfaturile parlamentarilor lor aleși. Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute să mă achit cu demnitate de această grea sarcină care îmi revine atât de timpuriu în viața mea.”
La 2 iunie 1953, avea loc încoronarea oficială, la Westminster Abbey, întreaga ceremonie fiind difuzată la radio şi TV.
Cuplul regal îşi va stabili reşedinţa principală la Palatul Buckingham din Londra.
Între anii 1950 şi 1960, unele posesiuni ale Regatului şi-au declarat independenţa, Imperiul Britanic devenind Commonwealth.
În anul 1953, Regina şi soţul său au plecat într-un turneu care a durat şase luni, în care au vizitat 13 ţări, fiind primul monarh care a vizitat Australia şi Noua Zeelandă. În anul 1957, a urmat o vizită de stat în SUA, în cadrul căreia s-a adresat Adunării Generale a ONU, în numele Commonwealth-ului, apoi Elisabeta a devenit primul monarh care a deschis o sesiune parlamentară, anume cea a Parlamentului canadian.
Una dintre cele mai mari tragedii care a avut loc în cele șapte decenii de domnie a Reginei Elisabeta a fost „dezastrul de la Aberfan”, din Țara Galilor, în 21 octombrie 1966. Atunci, 144 de persoane, 116 copii și 28 de adulți, au murit după ce o avalanșă de cărbune care se desprinsese de pe un munte îmbibat de ploaie a acoperit o parte din orașul galez. Regina a fost criticată pentru că a a vizitat localitatea abia după opt zile, o decizie despre care a spus ulterior că o regretă.
În anul 1973, a participat la Conferinţa Commonwealth-ului de la Ottawa, Canada, în 1976, a călătorit în Statele Unite ale Americii şi a deschis Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal.
În timpul domniei sale, Marea Britanie a avut pentru prima oară în funcția de premier o femeie, am numit-o aici pe „Doamna de Fier”, Margaret Thatcher, aflată în această demnitate între 4 mai 1979 şi 28 noiembrie 1990.
În anul 1979, suverana a călătorit în Kuweit, Bahrain, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite şi Oman – o vizită care a atras atenţia şi respectul la nivel internaţional.
În anul 1977, a avut loc Jubileul de Argint, 25 de ani de la ascensiunea sa pe tron, în 2002 a fost aniversat Jubileul de Aur şi în 2012, Jubileul de Diamant, marcând 60 de ani de domnie.
A existat cel puţin un moment în domnia reginei Elisabeta II-a, în care aceasta a făcut o greşeală aparent de neiertat: în anul 1997, când mult iubita prinţesă Diana, despărţită de prinţul Charles, dar legal încă soţia lui, şi-a pierdut viaţa într-un tragic accident de maşină. În vreme ce în Marea Britanie domina o tristeţe profundă, nemaiîntâlnită la britanici, regina a a refuzat să se întoarcă din Balmoral, Scoţia, locul de vacanţă în care se afla, un gest considerat de popor profund imoral şi rece. Abia la insistenţele premierului de atunci, Tony Blair, regina a acceptat să coboare steagul în bernă la Palatul Buckingham şi a revenit la reşedinţa regală din Londra. Britanicii vor fi însă toleranţi cu suverana lor, iertându-i în timp această atitudine.
La 9 septembrie 2015, Elisabeta a II-a devenea monarhul britanic cu cea mai îndelungată domnie, depăşind-o pe cea a reginei Victoria (1837-1901).
Regina Elisabeta a II-a şi-a serbat Nunta de Argint în anul 1972, Nunta de Aur în 1997, Nunta de Diamant în 2007 şi Nunta de Platină în 2017.
În anul 2011, a efectuat o vizită istorică în Irlanda, fiind prima vizită a unui monarh britanic din 1911.
În anul 2012, a primit flacăra olimpică la Castelul Windsor, pe 10 iulie.
În anii domniei, Elisabeta a II-a s-a confruntat cu numeroase provocări, de la criza Suezului, la războiul pentru Insulele Falkland, la inflaţie, greve, apartenenţa şi apoi retragerea din Uniunea Europeană, recesiune, terorism, divorţurile din familia regală, Războiul Rece, căderea comunismului în centrul şi estul Europei, războaiele din Vietnam, Afganistan sau Irak.
Regina Elisabeta a II-a, avea, pe lângă îndatoririle regale şi numeroase activităţi filantropice, programe cu scop educativ sau social, punând însă în centrul preocupărilor sale identitatea naţională, unitatea şi stabilitatea Regatului Unit.
În anul 2016, cu prilejul aniversării a 90 de ani de la naşterea reginei, au fost organizate expoziţii axate pe piese din garderoba impresionantă a suveranei britanice, cu care a impresionat lumea la fiecare apariţie publică.
Despre vestimentaţia suveranei, se spunea că fustele ei aveau un tiv construit cu foarte mare atenție tocmai pentru ca acestea să nu se ridice în timpul unei rafale de vânt. De asemenea, manșetele sunt generos tăiate pentru a facilita renumitul său gest pe care îl face cu mâna atunci când trece printr-o mulțime.
În 2017, cu ocazia aniversării zilei sale de naştere, regina Elisabeta a II-a a decorat o serie de personalităţi britanice, printre care Sir Paul McCartney, scriitoarea JK Rowling, comicul scoţian Billy Connolly, cântăreţul Ed Sheeran.
La 20 noiembrie 2017, împlinirea a 70 de ani de la căsătoria reginei Elisabeta a II-a cu prinţul Philip, primul cuplu din istoria monarhiei din Marea Britanie care îşi celebra nunta de platină, a fost marcată de clopotele catedralei Westminster, care au bătut timp de peste trei ore. Suverana britanică a sărbătorit, totodată, şi jubileul de safir, respectiv împlinirea a 65 de ani de domnie.
La începutul anului 2018, suverana Marii Britanii a avut o apariţie surpriză la Săptămâna Modei de la Londra, unde a urmărit din primul rând o prezentare a designerului Richard Quinn.
La 9 aprilie 2021, soţul său, prinţul consort Philip a încetat din viaţă la vârsta de 99 de ani. Regina a decretat opt zile de doliu naţional iar funeraliile au avut loc la 17 aprilie, ducele de Edinburgh fiind înmormântat la Capela St. George de la Castelul Windsor.
În februarie 2022, suverana britanică a fost testată pozitiv cu noul coronavirus şi a prezentat doar simptome uşoare, asemănătoare unei răceli. Suverana s-a însănătoşit la scurt timp şi a putut să îl primească în audienţă pe prim-ministrul Canadei, Justin Trudeau.
La 29 martie 2022, regina Elisabeta a II-a a apărut în public, prima dată de la moartea celui care i-a fost alături timp de 73 de ani, când a participat la ceremonia religioasă organizată în memoria soţului ei, prinţul Philip.
În aceeaşi perioadă, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a declarat că viaţa ei va rămâne pentru totdeauna dedicată serviciului public, într-un mesaj care marcha Ziua Commonwealth, după ce suverana de 95 de ani a fost nevoită să îşi anuleze participarea la o slujbă religioasă ce marcha această sărbătoare.
În mai 2022, Regina Elisabeta a II-a a fost absentă de la discursul tronului în Parlament, ceremonie solemnă în democraţia britanică, şi a fost înlocuită de prinţul Charles, după ce a invocat „probleme de mobilitate”. Era pentru prima oară în ultimii 60 de ani când regina, în vârstă de 96 de ani, nu a citit discursul tronului, scris de guvern pentru a-şi prezenta priorităţile. Era, de asemenea, pentru prima oară când prinţul Charles, moştenitorul coroanei, a înlocuit-o pe suverană.
Ultima apariție a Reginei Elisabeta a II-a a fost la 6 septembrie 2022, la Castelul Balmoral din Scoția, la întâlnirea cu Liz Truss, pentru numirea acesteia în funcția de prim-ministru al Guvernului Regatului Unit.
Regina era cea mai celebră dintre cei „fără acte”, ea neavând niciun act de identitate. Era și singura persoană din regat autorizată să conducă fără permis, conducând adesea prea repede, dar cu mare plăcere, pe drumurile forestiere scoțiene, la volanul unui Land Rover, în vreme ce limuzina ei Bentley din 2002 nu depășește 14 km/h viteza de paradă. Elisabeta a II-a a făcut mai bine de 1000 de vizite oficiale în peste 100 de țări, iar în 2014, când Majestatea Sa și‑a deschis propriul cont de Twitter, a înregistrat aproape instantaneu 2 milioane de urmăritori.
De-a lungul domniei sale, ea a fost reprezentată de 15 prim-miniştri, iar la conducerea Statelor Unite ale Americii s-au succedat 14 preşedinţi, suverana britanică întâlnindu-i pe toţi, cu excepţia lui Lyndon Johnson.
Regele Mihai I al României a fost văr de gradul al treilea cu Regina Elisabeta a II-a Marii Britanii, iar cei doi s-au afişat împreună în public ori de câte ori au avut ocazia, inclusiv la aniversarea a 60 de ani de la urcarea pe tron a suveranei, când fotografia de grup îl înfăţişa pe Regele Mihai aşezat imediat alături de regină.
Una dintre marile pasiuni ale Reginei Elisabeta era echitația, un sport pe care îl practica de fiecare dată când avea ocazia.
Extraordinara viață a reginei Elisabeta a II-a, de la copila prințesă la simbol al monarhiei, este înfățișată prin filmări de arhivă și interviuri cu experți, în documentarul „Viața maiestuoasă a reginei Elisabeta a II-a”, o producţie Netflix, 2013, cu o durată de 1 oră şi 34 de minute.
După ce a doborât recordul de longevitate al bunicii sale regina Victoria, în 2015, regina Elizabeta a II-a Marii Britanii l-a depăşit pe 13 iunie 2022 pe regele Thailandei, Rama IX, care a domnit din 1946 până în 2016, timp de 70 de ani, 4 luni şi 4 zile.
Regina deschidea sesiunile Parlamentului Britanic, era comandantul suprem al forţelor armate, îl desemna pe primul ministru, pe ceilalţi miniştri, pe arhiepiscopi şi episcopi. În realitate însă, aproape toate atribuţiile formale ale monarhiei britanice sunt transferate guvernului şi parlamentului. Începând cu Magna Charta Libertatum – primul document care stabilea principiile funcţionării regatului inclusiv ale guvernării – , de la semnarea căreia s-au împlinit mai bine de 800 de ani, monarhul britanic a avut tot mai puţine atribuţii.
Suverana britanică a avut în ultimul an o stare de sănătate care a stârnit tot mai multe îngrijorări în ultimele luni.
Joi, 8 septembrie 2022, Palatul Buckingham a anunţat – într-un comunicat neobişnuit pentru Casa Regală britanică – faptul că Regina Elisabeta a II-a se află sub supraveghere medicală la Balmoral, după ce medicii au devenit îngrijorați pentru sănătatea ei.
Prinții Charles, William şi Harry se întreaptă spre Balmoral, pentru a fi alături de Regină, la fel ca ceilalţi copii ai Elisabetei – Anne, Andrew şi Edward.
Premierul Liz Truss a declarat că gândurile sale și ale oamenilor din întreaga Marea Britanie sunt alături de Majestatea Sa și de familia ei în aceste momente.
Arhiepiscopul de Canterbury a spus că „rugăciunile naţiunii” sunt pentru regină: „Rugăciunile mele şi rugăciunile oamenilor din (Biserica Angliei) şi din întreaga naţiune sunt alături de Majestatea Sa Regina astăzi. Fie ca prezenţa lui Dumnezeu să o întărească şi să o mângâie pe Majestatea Sa, familia ei şi pe cei care au grijă de ea la Balmoral”, a spus acesta.
Mai târziu, în aceeaşi zi era anunţat decesul suveranei britanice, la vârsta de 96 de ani.
La 10 septembrie 2022, la ora 11:00, 21 de salve de tun trase la Turnul Londrei, Castelul Cardiff, Castelul Edinburgh, Castelul Cornet, Gibraltar și bazele și stațiile navale de pe mare au marcat proclamarea ascensiunii pe tron a regelui Charles al III-lea, iar după ceremonia de proclamare, regele a salutat mulțimile în afara Palatului Buckingham.
În 19 septembrie 2022, aveau loc funeraliile de stat ale Reginei, la Westminster Abbey. Era pentru prima dată când slujba de înmormântare a unui monarh se ținea la Westminster Abbey de la regele George al II-lea în 1760, și prima înmormântare de stat în Marea Britanie de la cea a lui Winston Churchill în 1965.
