«Băieți ! să fiți viteji, să înaintați bărbăteşte. Ni s-a încredințat aceasta de a deschide lupta, să fim vrednici de aceasta, să arătăm că suntem români şi că nu ne temem de vrăjmaşi. Şi dacă mă veți vedea pe mine murind, nu vă pierdeți cu firea, mergeți înainte cu căpitanii. Şi de-oi muri şi ei, aveți locotenenții. . . aveJi sergenții. » (Florian Tucă, Monumentele Neatârnării. Itinerar eroic 1877 – 1878, Editura Militară, Bucureşti, 1 977).
Context
Nu de puține ori, atingerea unor deziderate naționale a necesitat sacrificii umane.
Ca să-şi recâştige independenţa de stat şi să facă din Dobrogea, din nou, pământ românesc, România a trebuit să intre în războiul ruso-turc din anul 1877. Conflagraţia izbucnise la 24 aprilie 1877, fiind penultima din lungul şir de confruntări armate între imperiile Rus şi Otoman. Alături de aliaţii de la Răsărit, ţara noastră a înregistrat victorii răsunătoare, plătite, însă, cu sânge. În total, România a trimis 38.000 oşteni pe frontul de la sud de Dunăre, în nordul Bulgariei. Comparativ, Imperiul Otoman avea 200.000 soldaţi pe câmpul de bătălie, aproape la fel cu forţele ruseşti. Miza era extrem de importantă: trupele aliate ruso-române trebuia să cucerească Plevna, astfel că atacarea redutelor din jur – Griviţa şi Rahova – au pregătit terenul pentru marele asalt ce a durat din iulie până în decembrie 1877.
Pe tot timpul campaniei dunărene din 1877, Regele Carol I a condus oştirea română de la faţa locului. Monarhul s-a instalat în tabăra de război de la Pordim (sau Poradim), o aşezare din nordul Bulgariei, unde se instalase cartierul general ruso-român comandat de Ţarul Alexandru al II-lea, aflat, de asemenea, la Pordim.
Povestea lui George Șonțu este una despre onoare, curaj și eroism. În calitate de maior, a comandat Batalionul 1 al Regimentului 10 Dorobanți și a luat parte la primele acțiuni militare pentru ocuparea redutelor de la Grivița. Din nefericire, aceste poziții erau foarte bine apărate de soldații otomani, fapt ce a dus la numeroase pierderi pentru tabăra ruso-română. În timpul acestor încleștări a căzut la datorie și bunul maior George Șonțu. Ziarul ,,Dorobanțul” a scris că: ,,Maiorul Șonțu stropi cu sângele său pământul roditor al gloriei. Memoria lui va fi scumpă tuturor celor care iubesc libertatea, dreptatea și curajul.” Maiorul-erou Gheorghe Şonţu a căzut la asaltul asupra redutei Griviţa din zilele de 30 august-11 septembrie 1877. Gheorghe Șonțu s-a născut la 5 octombrie 1841 în oraşul Focşani. Anii de şcoală i-a făcut în oraşul natal. La 18 ani intră în Şcoala Militară de ofiţeri din Bucureşti. După absolvire, sublocotenentul George Şonţu este repartizat în Regimentul 5 infanterie aflat cu subunităţile sale la Brăila şi Galaţi.
La 24 ianuarie 1864 este înaintat la gradul de locotenent, la 2 octombrie 1867 la cel de căpitan, iar la 15 ianuarie 1874 – la gradul de maior. Odată cu avansarea, este transferat la Regimentul 8 linie care se afla la Galaţi. Ulterior, în anul 1875 maiorul George Şonţu este mutat la Regimentul 6 Dorobanţi Focşani, unde îndeplinea funcţia de comandant de batalion. Conform ordinului nr. 2.981 din 3 septembrie 1877, batalionul I din Regimentul 10 Dorobanţi comandat de maiorul George Şonţu şi batalionul II din acelaşi regiment au început pregătirile pentru participarea la război.
Se urmărea cucerirea redutei Griviţa şi deschiderea drumului către Plevna (Bulgaria). Astfel, în strategia convenită de părţile române şi ruse, la 29 august/10 septembrie 1877, la Poradim, armatei române îi revenea sarcina de a cuceri reduta Griviţa, considerată elementul de rezistenţă al aliniamentului de la Plevna.
În ziua de 30 august / 11 septembrie 1877, maiorul George Şonţu se afla în fruntea batalionului său din Divizia 3 ce a deschis atacul asupra redutei Griviţa
La ora 15.00 începea ofensiva. Lipsa hartilor si a referințelor privitoare la structura sistemului defensiv otoman din fața Plevnei a îngreunat misiunea trupelor romane. Situația din teren arăta cu totul diferit față de informațiile existente, Divizia 3 infanterie acționând impotriva unei alte redute, despre existența căreia nu se știa si care va fi numită ulterior Grivița 2. Combatanții s-au deplasat spre baza văii largi de mai bine de 500 m, sub focul continuu al soldaților otomani și in conditii meteo nefavorabile. Și Divizia4 urma aceeași țintă, dar înainta dintr-o direcție diferită. Atacul acesteia se va indrepta către reduta Grivița, numită ulterior Grivița 1.
Trupele române au avut 3 nereușite asupra redutei, soldate cu pierderi importante și cu retragerea pe poziții mai sigure. Abia un al patrulea asalt, prin invăluire și din două părți, care a beneficiat și de sprijin rusesc, a reușit să-i alunge pe turci din dispozitiv și să-sș adjudece victoria. Rămășițele garnizoanei otomane s-au îndreptat către Grivita 2, abandonând în mâinile armatei române echipamente militare, 2 tunuri care au fost aduse la București, răniți și hrană. Printre cei căzuţi la datorie pe câmpul de onoare în acele lupte crâncene s-a numărat și bravul ofiţer român, care se aflase în permanenţă în linia întâi a frontului.
Eroismul ostaşilor români în această luptă a fost pe larg oglindit atât în presa internă, cât şi în cea internaţională. Astfel, ziarul „Dorobanţul“ sublinia „maiorul Şonţu stropi cu sângele său pământul roditor al gloriei. Memoria lui va fi scumpă tuturor celor care iubesc libertatea, dreptatea şi curajul“. De asemenea, „România Liberă“ din 3 septembrie 1877 nota: „S-au luptat ca nişte lei copiii Carpaţilor! (…) Au murit mulţi, dar au murit ca eroi, au murit jertfindu-se pentru o patrie adevărată, pentru dreptatea trecutului glorios al României“.
La Grivița a fost o prima victorie pentru obținerea independenței de stat de sub suzeranitatea otomană.Vor mai urma și cele de la Rahova, Smârdan, Opanez, Plevna și Vidin, care au dus la înfrângerea finală a turcilor. Romania va reuși să-și obțină independența, platită cu sânge și consfințită internațional la Congresul de pace de la Berlin, din anul următor.
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.armataromaniei.ro/content/maiorul-george-%C5%9Fon%C5%A3u?fbclid=IwAR1rGbkvLA1iDu7WzTExmEZywVtdanrkWQptTUyZ_hMiGSbrwbgthqtXaVE
Autor:Alexandru Balaci
Sursa foto :Radio România Actualităţi
