Autor:Alexandru Balaci
Cu 104 ani în urmă (1919), la Cluj-Napoca, a fost înființată Universitatea ”Regele Ferdinand I”. Vasile Pârvan, membru al Academiei Române din 1913, a inaugurat, în data 3 noiembrie 1919, cursurile universității, iar la 1 februarie 1920, regele Ferdinand al României a proclamat în mod solemn constituirea acestei universități. Primul rector al noii instituții românești a fost Sextil Pușcariu.
Începuturi
La 12 octombrie 1872, Francisc Iosif I, în acea vreme împărat al Imperiului Austro-Ungar și rege al Ungariei, a ratificat legile XIX şi XX, prin care a întemeiat Universitatea Regală Maghiară de la Cluj. Instituția și-a deschis porțile cu patru facultăţi: Facultatea de Drept şi Ştiinţe de Stat (12 catedre), Facultatea de Medicină (11 catedre), Facultatea de Filosofie, Litere şi Istorie (10 catedre) şi Facultatea de Matematică şi Ştiinţe Naturale (7 catedre). Pentru formarea viitorilor dascăli de gimnaziu, a fost înființat, totodată, un institut pedagogic. Primul rector al universităţii clujene a fost Áron Berde , anterior director al Academiei de Drept de la Cluj. Până în 1918, la sfârşitul Primului Război Mondial, au fost ridicate 63 de clădiri în care s-a desfăşurat activitatea academică. Cele mai importante:
Clădirea centrală a universității a fost construită în trei etape, în perioada 1893-1902. Cu o arhitectură în stil neo-renascentist și o suprafață de 4 226 m2, ea cuprinde până în prezent atât spaţii didactice, cât şi încăperi cu funcții ceremoniale (de ex. Aula Magna). Clădirea Bibliotecii Universitare , construită între 1906 și 1909, după modelul bibliotecii Universităţii din Basel (Elveția). Complexul de clădiri al clinicilor universitare, care a însumat un total de 10 049 metri pătrați de construcții, finalizate în anul 1903.
Universitatea maghiară a început cu 40 de persoane pentru cele 40 de catedre, dar până în 1919 numărul catedrelor s-a mărit la 61, ele fiind deservite de 150 de profesori universitari, alături de un numeros personal didactic de grad inferior și personal auxiliar și administrativ.
Multe cadre didactice au avut performanțe științifice deosebite, recunoscute pe plan internațional: matematicienii Lipót Fejér, Alfréd Haar şi Frigyes Riesz; geograful Jenö Cholnoky; polihistorul Sámuel Brassai; arheologul Bélá Pósta; fizicienii Lájos Martin și Gyula Farkas etc.
Studenții aparțineau tuturor naționalităților ce trăiau în Transilvania (maghiari, români, germani, evrei, armeni etc.), precum și tuturor confesiunilor religioase (protestanți, catolici, ortodocși, greco-catolici, iudaici). Din 1895, li s-a permis și femeilor să se înscrie la universitatea clujeană. Între 1872 și 1918, la universitatea maghiară din Cluj au studiat peste 40 000 de studenți și s-au acordat diplome de absolvire pentru circa 12 000. Peste 2 600 dintre studenți au fost români, printre ei remarcându-se următoarele personalități: Iuliu Maniu (student la Drept), Iuliu Hațieganu (Medicină), George Coșbuc (Filosofie), Vasile Meruțiu (Ştiinţe Naturale) şi alţii.
Constituirea Universității românești ”Ferdinand I”
La sfârșitul Primului Război Mondial, după unirea Transilvaniei cu România și crearea României Mari, prin Decretul nr. 4 090 din 12 septembrie 1919, semnat de regele Ferdinand I, s-a consfinţit „transformarea Universității Regale Maghiare Francisc Iosif, din 1 octombrie 1919, în universitate românească”. Noua instituţie academică avea în componenţă patru facultăţi: Drept, Medicină, Ştiinţe, Litere şi Filozofie. Proaspăta comunitate academică a ales şi profesorii care urmau să o conducă în primul an: Sextil Pușcariu – rector , Nicolae Drăganu – prorector, Gheorghe Bogdan-Duică – decan la Litere, Dimitrie Călugăreanu – decan la Ştiinţe, Iuliu Hațieganu – decan la Medicină şi Vasile Dimitriu – decan la Drept.
În semestrul întâi, universitatea românească a avut 1871 de studenţi, iar în semestrul al doilea 2182 de studenți. Lecția inaugurală, intitulată sugestiv ”Datoria vieţii noastre”, a fost rostită la 3 noiembrie 1919 de renumitul arheolog şi istoric Vasile Pârvan, în faţa unui auditoriu format din profesori, studenţi, dar şi din alţi reprezentanţi ai elitei româneşti transilvănene.
Între 31 ianuarie și 2 februarie 1920 au avut loc serbările oficiale de inaugurare ale Universităţii româneşti din Cluj, în prezenţa Regelui Ferdinand I, a Reginei Maria, precum și a numeroase personalităţi științifice și politice româneşti şi străine. Cu această ocazie, Regele Ferdinand I a donat suma de 400.000 lei din propria avere pentru înfiinţarea Institutului de Istorie Naţională.
În anul 1924 este adoptată și publicată în Monitorul Oficial legea prin care universitatea clujeană este recunoscută oficial ca ,,persoană juridică de drept public”. Primii zece ani ai instituției de învățământ superior româneşti au fost marcați de efortul de constituire a unei comunităţi didactice şi ştiinţifice performante. Până în 1932, principiile de funcţionare ale corpului academic şi ale autorităţilor universitare au fost uşor diferite de cele puse în practică la universitățile din Bucureşti şi Iaşi, Clujul bucurându-se de o mai mare autonomie şi flexibilitate. Pe plan ştiinţific şi didactic, perioada 1919-1932 se remarcă prin diversificarea disciplinelor studiate, precum şi prin crearea unui număr important de institute, laboratoare, catedre şi seminarii, care au contribuit decisiv la prestigiul noii universităţi româneşti. Acum au fost create: Institutul de Speologie (condus de Emil Racoviță), Grădina Botanică (director Alexandru Borza), Observatorul Astronomic, Institutul de Istorie Națională (directori: Alexandru Lapedatu și Ioan Lupaș), Muzeul Limbii Române (coordonat de Sextil Pușcariu), Institutul de Psihologie Experimentală, Comparată şi Aplicată (înființat de Florian Ștefănescu-Goangă), primul Institut antirabic din Transilvania, Seminarul de matematică (condus de Petre Sergescu) și cel de istoria artei, catedrele de jurnalism și de politică socială etc.
În octombrie 1927, în semn de omagiu, universitatea clujeană a adoptat oficial numele primului rege al României Mari, devenind astfel cunoscută drept „Universitatea Regele Ferdinand I”, nume pe care îl va purta până în 1948. În 1932-1940 se uniformizează funcționarea administrative a universităţilor din România, la Cluj-Napoca fiind organizată instituţia de învăţământ la fel ca şi universităţile din Bucureşti şi Iaşi. În acest interval sunt finalizate câteva mari proiecte de infrastructură academică: Colegiul Academic (inaugurat în 1937), precum şi Parcul Sportiv (fondat din iniţiativa lui Iuliu Haţieganu).
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în septembrie 1940, profesorii şi studenţii Universităţii româneşti au fost siliţi să părăsească Cluj-Napoca, precizează www.ubbcluj.ro. După discutarea mai multor variante, s-a hotărât scindarea universităţii clujene: Facultăţile de Litere şi Filosofie, de Medicină şi de Drept s-au mutat la Sibiu, iar Facultatea de Ştiinţe la Timişoara.
Universitatea a funcţionat în aceste condiţii fără întrerupere pe toata durata celui de-Al Doilea Război Mondial. La Cluj-Napoca a reînceput să funcţioneze Universitatea „Francisc Iosif”, cu predare în limba maghiară, revenită de la Seghedin, având în componenţă cinci facultăţi: Facultatea de Ştiinţe Juridice şi de Stat (Drept), Facultatea de Matematică şi Ştiinţe Naturale, Facultatea de Arte, Limbi şi Ştiinţe Istorice (Filologie), Facultatea de Medicină, Facultatea de Ştiinţe Economice.
În anul 1945, Universitatea „Regele Ferdinand I” s-a reîntors la Cluj-Napoca, după perioada de refugiu de la Sibiu şi Timişoara. Anii 1946-1947 au fost marcaţi de epurarea masivă a corpului profesoral al universităţii, din raţiuni politico-ideologice, notează site-ul instituţiei de învăţământ clujene. În paralel, prin decretul regal nr. 407 din 29 mai 1945, s-a înfiinţat oficial „Universitatea cu limba de predare maghiară” din Cluj-Napoca. Structura noii instituţii cuprindea Facultatea de Drept şi Ştiinţe Economice, Facultatea de Matematică şi Ştiinţele Naturii, Facultatea de Litere şi Istorie. Pentru scurt timp, a funcţionat şi o Facultate de Medicină, mutată ulterior la Târgu-Mureş. În decembrie 1945, universitatea maghiară din Cluj a primit numele de „Universitatea Bolyai”, drept omagiu adus celor doi matematicieni ardeleni, tată şi fiu, Farkas şi János Bolyai.
Din luna mai 1948, Universitatea ,”Regele Ferdinand I” şi-a schimbat oficial numele în „Universitatea Victor Babeş”. În urma reformei învăţământului din august 1948, atât structura Universităţii „Victor Babeş”, cât şi cea a Universităţii „Bolyai” au fost profund transformate. Astfel, Facultăţile de Medicină au fost desprinse din componenţa universităţilor, devenind instituţii de sine stătătoare. De asemenea, din toamna anului 1948 au fost înfiinţate catedrele de Materialism dialectic şi istoric, Baze ale marxism-leninismului şi Economie politică. În 1957 au fost create, pe facultăţi şi secţii, cursurile învăţământului cu frecvenţă redusă (seral) şi a celui fără frecvenţă.
În Universitatea „Victor Babeş” au funcţionat: Facultatea de Matematici şi Fizică, Facultatea de Ştiinţe Naturale, Facultatea de Chimie, Facultatea de Geologie-Geografie, Facultatea de Pedagogie şi Psihologie, Facultatea de Filologie, Facultatea de Filosofie şi Facultatea de Istorie (care s-au unit într-o singură facultate în 1954). A existat, de asemenea, o Facultate de Ştiinţe Juridico-Administrative, cu durata de studii de trei ani, care pentru o scurtă perioadă (1951-1953), a funcţionat în comun cu Facultatea de Drept de la Universitatea „Bolyai”.
În aceeaşi perioadă, Universitatea „Bolyai” a avut în componenţă: Facultatea de Ştiinţe Economice, Drept şi Administraţie Publică, Facultatea de Ştiinţe ale Naturii, Facultatea de Matematică şi Fizică, Facultatea de Chimie, Facultatea de Istorie, Facultatea de Filosofie, Facultatea de Pedagogie şi Psihologie. În perioada martie-iulie 1959 are loc procesul de creare a unei singure universităţi de stat la Cluj-Napoca, prin unificarea universităţii româneşti cu cea maghiară. Universitatea poartă din anul 1959 numele bacteriologului român Victor Babeş şi pe cel al matematicianului maghiar János Bolyai.
Noua instituţie avea la momentul creării sale şase facultăţi: Facultatea de Matematică şi Fizică, Facultatea de Chimie, Facultatea de Ştiinţe Naturale-Geografie, Facultatea de Filologie, Facultatea de Ştiinţe Juridice, Facultatea de Istorie şi Filosofie. Primul rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” (UBB) a fost profesorul Constantin Daicoviciu. La înfiinţare, UBB a însumat 702 posturi didactice, faţă de 782 înainte de unificare. În anul şcolar 1959/1960, numărul studenţilor de la UBB a fost de 4.502, din care 3.159 români, 1.285 maghiari, 36 germani şi 22 de alte naţionalităţi.
În 1961 s-a înfiinţat Facultatea de Ştiinţe Economice. Treptat, s-a ajuns la o structură academică în care universitatea, împreună cu Institutul Pedagogic care i se asociase, avea 16 facultăţi, cu 37 de secţii la cursurile de zi, 11 secţii la cursurile serale şi 20 de secţii la învăţământul fără frecvenţă. Totodată, va fi construit campusul de cămine studenţeşti Hasdeu, precum şi Casa de Cultură a Studenţilor.
În anul universitar 1970/1971, s-a înregistrat cel mai mare număr de studenţi înmatriculaţi până atunci: 14.438 persoane şi cel mai mare număr de cadre didactice, respectiv 841 persoane. În 1989, Universitatea „Babeş-Bolyai” avea 5.619 studenţi, corpul didactic fiind compus din 470 de profesori români, 81 de maghiari, 6 germani, 10 de la alte minorităţi. În 22 decembrie 1989 este publicată „Declaraţia pentru o nouă Universitate a Daciei superioare”, care vorbea despre voinţa de a reorganiza universitatea clujeană pe baze moderne, asemănătoare cu cele din perioada interbelică, ca urmare a dispariţiei regimului comunist.
După 1990, UBB a cunoscut o transformare profundă.În prezent, Universitatea Babeș – Bolyai este una dintre cele mai prestiogioase instituții de învățământ din Europa.
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.ubbcluj.ro/ro/despre/prezentare/istoric
Sursa Foto : Wikipedia
