În secolul al IV-lea, în timpul unui pelerinaj în Ţara Sfântă, mama Împăratului Constantin cel Mare, Elena, a descoperit Sfânta Cruce a Răstignirii lui Iisus și în acel loc a dorit ridicarea unei biserici, sfințită într-o zi de 13 septembrie, unde fost așezat Lemnul Sfintei Cruci. Luată ca pradă de război de perşi, în secolul al VII-lea, Sfânta Cruce a fost redobândită şi readusă la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt, ajungând peste veacuri în custodia cavalerilor templieri, care au purtat-o în cruciade spre a le aduce victoria, fiind apoi ascunsă sau parţial pierdută. Cele mai cunoscute destinații de pelerinaj spre închinare la Lemnul Sfintei Cruci sunt Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, Mănăstirea Sfântului Marcu tot din Ierusalim, Bazilica Sfântului Petru de la Vatican, Santa Croce di Gerusalemme din Roma, Mănăstirea Xiropotamu de la Muntele Athos, Mănăstirea Panaghia Soumela din Veria, Mănăstirea Panaghia Ikosifinissa din Drama, Catedrala Notre-Dame din Reims, Capela La Vraie-Croix din Morbihan, Mănăstirea franciscană Santo Toribio de Liébana din Cantabria, Bazilica Real Alcázar de la Vera Cruz, din Caravaca de la Cruz, Mănăstirea cisterciană de secol XII de la Heiligenkreuz, Austria, Abaţia Wiblingen din Germania, Catedrala Sfântului Mihail şi a Sfintei Gudula din Bruxelles sau cripta Bisericii gotice de secol XV din Bruges, Jeruzalemkapel, gândită a configura o reconstrucţie a mormântului lui Hristos.
Din Lemnul Sfântei Cruci au fost răspândite fragmente în multe locuri, de-a lungul timpului, mai ales în Evul Mediu, unele fragmente fiind ulterior autentificate, altele nefiind autentificate, dar păstrate în numeroase biserici şi comunităţi religioase, unele îndepărtate, către care, pe 14 septembrie, se îndreaptă numeroși credincioși, an de an. Filipine este singurul loc din Asia unde se găseşte un fragment al Sfintei Cruci, adăpostit la Monasterio de Tarlac, ridicată în anii 2000, la San Jose, pe Muntele Învierii, străjuit de o imensă statuie a lui Iisus înviat, de circa 9 metri înălţime, asemenea celor de la Lisabona şi de la Rio de Janeiro, cu braţele deschise pentru a-i primi pe toţi cei care rătăcesc prin aceste locuri. Fragmentul venerat într-un relicvar de aur, în capela baroc cu ziduri de un alb strălucitor a așezământului monahal, a fost adus aici în 2005 și așezat în altar în 2007, fiind dăruit comunităţii monastice filipineze de către monseniorul german Volker Bauer de Essen, care era custodele relicvei la Koln. Pe 19 ianuarie se celebrează aducerea sa în lăcaş şi, de asemenea, pe 14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci.
Una dintre cele mai vechi forme de creştinism din lume, Biserica Ortodoxă Etiopiană Täwahedo are cinstea de a adăposti o părticică din Sfântă Cruce la Gishen Mariam, biserică ridicată în secolul al XIII-lea de împăratul Yekuno Almak, fondator al dinastiei solomonice, şi sărbătoreşte anual descoperirea Crucii de către împărăteasa Elena, după calendarul etiopian, în ziua 17 a lunii meskerem, corespunzând în calendarul gregorian zilei de 27 septembrie. În acelaşi timp, sărbătoarea numită Meskel aminteşte de evenimentele de pe Muntele Gishen, de la complexul monastic. Potrivit tradiţiilor etiopiene, fragmentul din Sfânta Cruce ar fi fost adus în comunitate cândva prin secolul al IV-lea, când s-a introdus creştinismul în regiunea al cărei trecut se pierde în legende amintind de regele Solomon şi de regina din Saaba. Însă, nu se ştie de ce, aceia care veneau să i se închine erau arşi de vii, iar autorităţile au decis să îngroape Sfânta Cruce la mănăstire. O altă versiune privind proveniența relicvei, potrivit manuscriselor Bisericii Ortodoxe Etiopiene, ar fi că, la jumătatea secolului al XV-lea, marele împărat filozof, Zara Yaqob, care a domnit cu numele de Kwestantinos I, ar fi fost cel care ar fi găsit, în urma unei revelații, părticica din Cruce adusă din Egipt, înaintea sa, de împăratul Dawit, și ar fi îngropat-o la mănăstirea fondată în secolul al V-lea de regele Kaleb, cu hramul Celor Nouă Sfinți, reprezentându-i pe misionarii veniți din Siria, Constantinopol, Anatolia și Roma, care au avut o importantă contribuție în propovăduirea creștinistului în arealul definit azi ca Etiopia. În fiecare an, la 17 meskerem, preoţii însoţiţi de credincioşi poartă o cruce de lemn pe care o aşază în mijlocul poporului, apoi ard într-un foc ritualic această cruce, pentru a aminti de evenimentele din secolul al IV-lea, de revelația Împărătesei Elena, în care i s-a arătat că trebuie să facă un foc al cărui fum avea să îi arate unde a fost îngropată Crucea cea Adevărată. Ceremonii au loc și în Piața Meskel, numită după sărbătoare, în capitala Addis Abeba, unde liderii religioși și civili și personalități publice țin discursuri cu referiri la teme biblice.
Cristina Zaharia
