Motto: „Femeia din popor pe lângă că de obicei munceşte avalma cu bărbatul, se mai pricepe încă la o mulţime de lucruri pe care bărbatul nu obişnuieşte a le face. (…) Pe lângă acestea în decursul veacurilor, ca mai slabă, a trebuit să capete şi să aibă o doză oarecare de şiretlic pentru a putea prin acesta de multe ori să se apere de forţa brutală a bărbatului“ (Sofia Nădejde în „Contemporanul“).
La 14 septembrie 1856 s-a născut Sofia Nădejde, cea care va deveni romancieră, autoare dramatică, traducătoare şi publicistă. A fost prima fată din România căreia i s-a permis să susţină bacalaureatul într-un liceu de băieţi; alături de soţul ei, a editat reviste culturale şi manuale şcolare, a susţinut campanii pentru recunoaşterea drepturilor femeilor, a tradus texte ştiinţifice şi literare. A scris proză (romanul „Patimi” este primul din literatura română scris de o femeie), poezie, teatru; soţia publicistului şi omului politic Ioan Nădejde, sora pictorului Octav Băncilă (m. 1946). Activitatea ei de peste 60 de ani a fost dedicată susținerii drepturilor femeilor, unde a semnat în 43 de publicații, fie cu numele ei, fie cu pseudonimele S.G., Elisabeta, Eva, Sonia, Sorina și Vanda D.
Articolele sale feministe culminează cu „Răspuns D-lui Maiorescu în chestia creierului la femei”, articol ce deschide etapa polemicilor Contemporanul – Junimea. Acest articol este un răspuns dat lui Titu Maiorescu, în urma conferinței sale „Darwin și progresul intelectual”, din mai 1882, ținută la Ateneul Român. Titu Maiorescu provoacă nemulțumire susținând inegalitatea biologică și, mai ales, intelectuală a femeii față de bărbat.
Context
În a doua jumătate a secolului XIX România încerca să se modernizeze. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza fuseseră câteva schimbări. Când Carol I a venit pe tron, umbla vorba prin popor că tot burghezimea ar fi avut de câştigat şi că idealurile de la 1848 erau date uitării. Paşoptiştii îmbrățișau doctrine ca socialismul, marxismul şi anarhismul. Jurnalismul, literatura, dar şi scrierile academice, au încercat să dea mai departe mesajul socialist: importanţa egalităţii.
Mai mult, în rândul tinerilor intelectuali se răspândise moda militantismului. Indiferent de cauza aleasă, acţiunile se făceau în numele socialismului. Ideile erau răspândite în cercuri restrânse de intelectuali, ca mai apoi, spre final de veac, să se organizeze cercuri socialiste cu studenţii din Bucureşti şi Iaşi. Ideile socialismului n-au ajuns prea târziu la Botoşani, unde au găsit oameni care doreau să-şi depăşească condiţia prin educaţie şi cunoaştere. Între ei, Sofia Băncilă-Gheorghiu şi Ioan Nădejde.
Viața și cariera
Sofia Nădejde este numele de căsătorie al Sofiei Băncilă. S-a născut la Botoșani, pe 14 septembrie 1856, într-o familie de răzeși, Profira și Vasile Băncilă. Părinții aveau proprietatea lor, o casă și ceva pământ, dar nu erau bogați. Sofia va merge la pension datorită tatălui ei, care a vrut ca ea să învețe carte. Cel care a sprijinit-o financiar pentru studii a fost unchiul ei, preotul Ioan Băncilă, iar Sofia Nădejde a studiat la Pensionul Glowanska, din Botoșani. L-a cunoscut pe cel care avea să-i devină soț, Ioan Nădejde (1859-1928), care urma cursurile Liceului Laurian din Botoșani. Cei doi își trimiteau scrisori, în limba italiană, în care vorbeau despre nedreptățile din sistemul politic românesc, dar și despre lecturile, ideile lor sau idealurile lor. Își unesc destinele în 1874, când se căsătoresc, iar în 1876 se naște prima lor fetiță, Sofia (Sonia), iar în 1878 – a doua, Victoria.
În 1879, Sofia Nădejde debutează în revista ”Femeea română”, publicație feministă condusă de Maria Flechtenmacher.
Recomandă această revistă chiar în articolul ”Către femei”, publicat în ”Contemporanul”, în care începuse să scrie o serie de articole despre societatea din acea vreme În acest timp aparea și jurnalul ”Femeia Română”, iar în 1879 se înființează publicația ”Basarabia”, care promova idei socialiste, iar în anul 1880 ieșenii socialiști pun bazele unei tipografii. Crește, totodată, promovarea ideilor de stânga, însă în 1881 are loc procesul, intentat de o comisie a Universității din Iași, împotriva fraților Ioan și Gheorghe Nădejde, acuzați de: „propagarea ateismului, explicarea mizeriei prin inegalitate de rang social, definirea proprietății ca furt, considerarea familiei burgheze drept o «prostituțiune», nesocotirea autorității paterne, propagarea socialismului în mediul școlar, participarea la întruniri muncitorești“. (Victor Vișinescu, „Sofia Nădejde. Scrieri,“ Junimea, 1978, p. XCIX (Studiu introductiv).
În acele vremuri, critica la adresa societății și, implicit, a burgheziei, era considerată o ofensă. Ioan Nădejde este găsit vinovat și este dat afară de la colegiul la care preda, iar Gheorghe este suspendat din funcție. Cei doi continuă însă, lupta lor. În același an, pe 1 iulie, apare revista ”Contemporanul”, în care Sofia Nădejde publică primul ei articol, ”Către femei”, în care revendică drepturile și libertățile femeilor.
În 1882, se naște Ioan (numit și Iancușor), primul băiat din familia Nădejde. Era al patrulea copil, pentru că soții Nădejde mai avuseseră o fetiță, pe Vera, care murise la vârsta de doi ani.
În 1885, Sofia Nădejde începe colaborarea și cu ziarul ”Drepturile omului”, prin articolul ”Femeea și socialismul” , iar tot în același an naște o altă fetiță, Elena, care devine medic. Aceasta a lucrat ca asistentă la Facultatea de medicină din Iași. Despre dreptul la muncă al femeii, dar și despre drepturile femeii la educație, Sofia Nădejde începe să scrie într-o serie de articole, în revista ”Contemporanul”, pe care le numește ”Supunerea Femeilor” și în care demonstrează că societatea ar avea de câștigat dacă femeile ar avea același drepturi ca bărbații.
Sofia Nădejde considera că bărbații sunt privilegiați în societate față de femei, iar acestea ar trebui să conștientizeze puterea pe care o au bărbații în a-și păstra acest privilegiu. Ca o experiență personală, și ultima ei fiică, Amelia, născută în 1892, ajunge profesoară de limba engleză la Școala Comercială de Fete. Cu toate că vremurile erau grele şi familia Nădejde avea şase copii, Sofia nu și-a abandonat idealurile: participa la întruniri şi lua cuvântul în faţa audienţei, realiza broşuri pe care le împărţea în diverse centre de învăţământ. A început meargă la periferia oraşului, unde le vorbea muncitorilor despre drepturi – asta în condiţiile în care la finalul secolului al XIX-lea şomajul cuprindea întreaga ţară.
Polemici cu Titu Maiorescu Sofia Nădejde s-a afirmat ca un lider al mişcării feministe şi câd a intrat în polemică (îndrăzneală mare la acea vreme) cu celebrul critic Titu Maiorescu, cunoscut ca fiind misogin.
Titu Maiorescu susţinea că femeile au nevoie de tutelare din partea bărbaţilor, deoarece creierul lor este mai mic, iar posibilităţile intelectuale mai reduse. „Femeia e incapabilă de dezvoltare, oricât ar încerca să-şi dezvolte inteligenţa, ea nu va reuşi; ba chiar, cu timpul, ea se tâmpeşte şi tinde către idiotism”, era teoria împărtăşită în epocă despre femei. Sofia Nădejde a intrat într-o polemică publicistică cu renumitul critic, aducând dovezi ştiinţifice care să contrazică teoria misogină a acestuia. „Dacă inteligenţa e funcţia materiei cenuşii, atunci nu se poate trage nicio concluzie pe baza greutăţii creierelor, căci ar trebui avută în vedere greutatea materiei cenuşii.
Dar greutatea nu e cea mai potrivită măsură: calitatea materiei cenuşii, numărul celulelor şi al polilor acestora şi ramificaţiile lor ar trebui să fie măsura inteligenţei”, scria Sofia Nădejde, în replică la teoria criticului Maiorescu. Polemica celor doi a împărţit societatea în două tabere: susţinătorii criticului, în majoritatea lor bărbaţi, şi cei ai Sofiei Nădejde, în majoritate, femei.
Lider politic
La iniţiativa soţilor Nădejde şi a altor intelectuali, în 1893 ia naştere, la Bucureşti, Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR). Pentru un partid nou, apare un ziar nou de propagandă: „Lumea nouă ştiinţifică şi literară”. Sofia Nădejde nota: „Femeia va fi emancipată cu adevărat când va avea în producţie aceiaşi însemnătate ca şi bărbatul şi când producţiunea va deveni socială. Chestia emancipării femeii e o chestie social-economică şi trebuie să-şi urmeze cursul evolutiv înainte…“. Între timp, Sofia este numită director al ziarului „Evenimentul literar“ de la Iaşi – o platformă de propagare a literaturii cu caracter socialist. Drumul ziarului militant a ţinut puţin, căci în octombrie 1894 apare ultimul număr. Sofia Nădejde părăseşte căsuţa din Sărărie şi pleacă la Bucureşti, acolo unde credea că poate aduce doctrina socialistă pe culmile gloriei.
În 1895, ziarul „România literară şi ştiinţifică“ realizează un sondaj printre oamenii de cultură şi printre cititori, cu întrebarea: „Care femeie română e cea mai învăţată?“. Votul majorităţii pleacă spre Sofia Nădejde, care începe să activeze și în Clubul muncitorilor din Bucureşti, un soi de sindicat care le susţinea drepturile, dar mai ales îi sprijinea în proteste şi activităţi propagandistice. Sofia avea să susţină o serie de 55 de cuvântări, sub numele de „Urme de jertfe la români“. Această activitate avea să conteze mai târziu când, ca membră a PSDMR, este aleasă preşedinta Congresului al IV-lea din 1897. Aşadar, Sofia punctează şi acest succes: este prima femeie din România care ocupă fotoliul de preşedinte al unui Congres politic.În anul 1899, Ioan Nădejde se retrage din partid, lucru care a dezorganizat partidul până în anul 1910, când revoluționarii I. C. Frimu, Ștefan Gheorghiu, Mihail Gh. Bujor, Alecu Constantinescu și alții au ajutat a reînființarea lui.
Într-un articol din ”Lumea nouă”, din 1899, Ioan Nădejde explică motivele renunțării lui: „Aș putea să zic că mă retrag pentru că douăzeci de ani în slujba partidului îmi dau drept să dau și altora sarcina grea de a conduce partidul în luptele de toate zilele“. Sofia Nădejde își continuă seria de articole în care militează pentru drepturile țăranilor, scrie despre familie, școală, societate, publică schițe, povestiri și piese de teatru, însă, de data aceasta, în ziarul ”Albina”. În tot acest timp, începe și o colaborare cu revista ieșeană ”Arta”.
O tragedie are loc în 1895 în familia Nădejde. Băiatul Ioan moare de febră tifoidă și, pentru Sofia, urmează o perioadă în care se dedică literaturii. Scrie volumul de proză scurtă ”Din lume pentru lume. Povestiri din popor” (1909) și traduce din autori străini precum Jules Verne, Henryk Sienkiewicz, Camille Flammarion, André Theuriet, Matilde Serao și Maxim Gorki. După izbucnirea Primului război mondial, familia se mută la Iași, împreună cu fiica lor Amelia, iar în 1923, alt fiu al Sofiei, Horia Nădejde moare din cauza operației nereușite de peritonită. Sofia își continuă seria de publicații. Pe lângă ”Arta”, ”Comoara tinerimii”, ”Revista noastră”, aceasta mai e prezentă și pe paginile revistelor ”Gazeta săteanului”, ”Antialcoolul” și ”Revista scriitoarei”. Necazurile se țin lanț, iar pe 29 decembrie se stinge din viață și Ioan Nădejde.
În anul 1935, Sofia Nădejde, la 79 de ani, mai publică despre mișcarea socialistă din Iași, în ziarul ”Adevărul”. În anul 1936 moare și fiica Elena, iar ultimii ani ai vieții îi petrece alături de cele două fiice ale sale, Amelia și Victoria. În 1946, în urma unui atac de cord, Sofia Nădejde părăsește această viață. Activitatea sa în slujba emancipării femeilor s-a desfășurat pe parcursul a mai bine de jumătate de secol, timp în care Sofia Nădejde a publicat peste 1.500 de pagini de literatură și sute de articole cu tematică socială și politică.
Volumul, constanța și profunzimea scrierilor o recomandă drept o gânditoare de prim rang a culturii române, pe care doar dubla marginalizare pricinuită de gen și de opțiuni politice a făcut-o să rămână cunoscută aproape exclusiv în cercurile feministe.
Autor: ALexandru Balaci
*
Bibliografie
Calendar Rador
https://romatrepress.uniroma3.it/wp-content/uploads/2019/05/Publicistica-Sofiei-N%C4%83dejde-%E2%80%93-o-modalitate-de-sus%C5%A3inere-a-crezului-s%C4%83u-feminist.pdf
https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/sofia-nadejde-un-soldat-al-emanciparii-femeilor-2005942.html
Victor Vișinescu, „Sofia Nădejde. Scrieri,“ Junimea 1978.
RADOR – 14 septembrie
