Poetul şi omul politic chilian Neftalí Ricardo Reyes Basoalto (care a folosit pseudonimul Pablo Neruda), s-a născut pe 12 iulie 1904, în localitatea Parral, din Chile. Mama sa, Rosa Basoalto de Reyes, era învățătoare, iar tatăl, José del Carmen Reyes Morales, lucrător la căile ferate.
La doar o lună de la naşterea sa, mama sa moare, iar tatăl se mută la Temuco, unde se va recăsători la scurt timp.
La Temuco, Pablo parcurge învăţământul primar, apoi pe cel liceal, perioadă în care publică primele sale poezii şi articole.
În 1917 are loc debutul literar prin publicarea unei scurte povestiri într-un ziar local, apoi publică şi prima sa poezie.
În anul 1920, la vârsta de 16 ani, începe să publice sub pseudonimul literar Pablo Neruda.
Începutul creației sale poetice este de inspirație postromantică („Cântecul sărbătorii”, „Crepuscular”), cu tematică erotică.
Urmează apoi, la Santiago de Chile, cursurile Institutului Pedagogic şi devine profesor de limba franceză.
În octombrie 1922, revista Los Tiempos, din Montevideo, dedică un număr poeziei tinere, incluzând și poezia lui Neruda.
În anul 1925 devine director al revistei „Caballo“ de Bastos, iar în 1927, la doar 23 de ani este numit consul onorific în Birmania.
Până în anul 1930 Pablo Neruda îndeplineşte funcţia de consul în mai multe regiuni: Sri Lanka, Singapore, Barcelona, Madrid.
La 6 decembrie 1930 se căsătorește cu Maria Antonieta Agenaar Vogelzanz.
În perioada 1930-1940 se implică direct în politica internă a Spaniei şi în susţinerea intelectualilor din această ţară.
La 28 august 1933 sosește la Buenos Aires, unde fusese numit consul. În casa lui Pablo Rojas Paz îi întâlnește la 13 octombrie pe Federico García Lorca.
Pe 4 octombrie 1934 se naște la Madrid fiica sa, Malva Marina, iar la 6 decembrie susține o conferință și un recital de poezie la Universitatea din Madrid, fiind prezentat de Federico García Lorca.
La 7 noiembrie 1937 fondează, la Paris, Alianța Intelectualilor din Chile pentru Apărarea Culturii, fiind ales președinte.
După războiul civil din Spania, Neruda se întoarce acasă pentru a aplica principiile învăţate în peregrinările sale. În Chile este primit cu onoruri, pentru misiunea sa diplomatică dar şi pentru bogata activitate literară. În 1945 se înscrie în Partidul Comunist, dar implicarea sa politică i-a adus, în 1947, un conflict cu noul preşedinte al Republicii Chile (în exerciţiu în perioada 1946-1952), căruia îi condusese campania electorală. Ca urmare se refugiază pentru următorii cinci ani în Europa dar în 1952 revine în Chile.
Prin „Cântecul general” (Canto general) – 1950, el devine un cântăreț ”tragic și răzbunător” al umanității. Versurile sunt expresia revoltei împotriva nedreptăților milenare, a luptei contra tiraniei fascismului.
În 1953 primeşte Premiul Internaţional Lenin „Pentru întărirea păcii între popoare”.
În 1966 este propus pentru funcţia de preşedinte al ţării, dar se retrage din competiţie, pentru a-i acorda sprijin lui Salvador Allende, care a devenit preşedinte. Drept recompensă pentru susţinere, Allende îl numeşte pe Neruda ambasador în Franţa.
În anul 1971 îi este decernat Premiul Nobel pentru Literatură. Motivaţia Academiei Suedeze este cât se poate de elocventă în acest sens: „pentru opera lui, care, cu suflul unei forţe elementare, dă viaţă destinului şi visurilor unui întreg continent”.
Un an mai târziu este invitat la New York la Reuniunea Pen Clubului, unde susține discursul de deschidere și unde protestează împotriva blocadei la care Statele Unite ale Americii supuneau țara sa.
Pe 11 septembrie 1973, preşedintele Allende este asasinat de o facţiune fascistă, iar Neruda moare la câteva zile distanţă, pe 23 septembrie. În timpul priveghiului, casa i-a fost devastată de facţiunile fasciste.
În 2013, un număr de 20 de poezii ale scriitorului care nu au fost niciodată publicate au fost descoperite printre manuscrisele sale şi au fost incluse într-un volum ce a fost lansat în 2014.
În octombrie 2017, un grup de 16 experţi internaţionali mandatat de justiţia chiliană a ajuns la concluzia că moartea laureatului Premiului Nobel pentru Literatură Pablo Neruda, survenită la scurt timp după lovitura de stat a lui Pinochet în 1973, nu a fost provocată de un cancer aşa cum indică certificatul său de deces. Aceşti specialişti din Canada, Chile, Danemarca, Statele Unite şi Spania nu au reuşit să stabilească însă cauzele reale ale decesului lui Pablo Neruda.
Familia lui Pablo Neruda bănuieşte că poetul a fost otrăvit sub dictatură (1973-1990). Resturile laureatului Premiului Nobel pentru Literatură, decedat în 1973 într-o clinică din Santiago de Chile, la câteva zile după lovitura de stat contra preşedintelui socialist Salvador Allende de care era apropiat, au făcut în ultimii ani obiectul a numeroase expertize. Exhumate în 2013, au fost înmormântate în cele din urmă în 2016 fără ca misterul să fie complet elucidat. În mai 2014, o echipă de cercetători spanioli a dezvăluit prezenţa masivă a unor bacterii, stafilococul auriu, posibil inoculate de agenţi ai dictaturii.
