Miercuri, 27 septembrie, se împlinesc 5 ani de la moartea acrobatului şi comicului Siminică, unul dintre cei mai renumiți artişti ai circului românesc.
Pe numele real Simion Avram, s-a născut la 31 octombrie 1936, în Bucureşti.
A venit pe lume într-o cuşcă a leilor transformată în vagon de circ.
„Părinţii mei lucrau tot la circ, dar nu erau artişti mari. Erau săraci şi aveau doi copii. Locuiau într-o fostă cuşcă a leilor, pe care au primit-o pentru că animalele au murit. Acolo m-am născut eu, într-o cuşcă de lei“, spunea, peste ani, artistul.
A copilărit în lumea circului, fiindcă bunicul său era instrumentist în Orchestra „Bercuini”, tatăl său cânta la trombon şi realiza pasaje comice, iar mama sa era „amazoană” şi, în timpul liber, vânzătoare la case de bilete.
Va debuta la vârsta de 7 ani, într-un spectacol în care executa numere de acrobaţie, contorsionism şi diverse giumbuşlucuri.
Încă din acei ani, Siminică şi sora sa, Elena, executau în arenă câteva numere de neuitat de dublu trapez şi alte acrobaţii.
Însă viața tânărului Siminică era foarte grea: trăia pe unde apuca, în diferite case, în barăci demontabile sau în vagoane. Deseori dormea sub podeaua pe care erau fixate scaunele, trezindu-se acoperit de mucuri de țigară și coji de semințe aruncate de spectatori.
„Aşa am fost obişnuit să trăiesc, mai mult pe scenă. Acolo e singurul loc în care nu contează ce probleme ai. Când te aplaudă lumea nu mai simţi nimic, refuzi orice numai pentru aplauzele alea. Şi asta chiar dacă în spatele scenei dormeam în mizerie“, îşi amintea acrobatul.
Însă în viaţa artistică, Simincă şi sora lui vor deveni vedete cu numere în programul mai multor circuri, precum Bernea, Antonio, Palladium, Franzini etc.
În 1953, participă împreună cu sora sa Elena la Festivalul Mondial al Tinereții din București executând numere de acrobație.
După ce Elena s-a căsătorit cu un alt celebru acrobat, Sandi Bernea, Siminică s-a retras.
Viața Elenei se încheie însă în mod tragic, la numai 19 ani, în timpul unui spectacol susținut la Râmnicu Vâlcea. Trapezul la care-și executa numărul se rupe iar Elena, însărcinată în 3 luni, cade de la 15 metri înălțime, în fața a peste 3 000 de spectatori.
După moartea Elenei, Siminică va prelua numărul ei de acrobație încântând publicul.
În anul 1954, Siminică a devenit angajat al Circului de Stat din Bucureşti, de unde a demisionat după trei ani, în urma unor divergenţe politice cu conducerea.
Îşi va câştiga existenţa, pentru o vreme, la gara Obor, unde descărca scânduri, pentru 20 de lei/un vagon descărcat.
A fost reangajat la Circul de Stat, iniţial ca recuziter, dar a revenit în arenă în aplauzele publicului. În momentul în care acrobatul Franți Petrescu se îmbolnăvește, trebuind să fie înlocuit, Siminică revine în arenă cu un succes imens.
Siminică a executat mai toate meseriile artei circului: zburător, trapezist, looping în doi, echilibristică la mare înălțime, echilibristică cu bara de bambus în dantură, saltator, echilibrist la sol, excentric acrobat.
„În manej, când râdeam eu – râdea şi lumea. Când plângeam eu – lumea râdea. Aveam o comedie cu raţa. Raţa mă muşca şi eu începeam să plâng ca un copil din ăla mic. Iar lumea râdea. Dacă-i făceam să râdă bine de tot, eu eram cel mai fericit! Odată, după un spectacol, i-am văzut pe cei de la Salvare luând o femeie cu targa. Cică leşinase de râs! Ştiţi că e o vorbă: «Bă, mori de râs!». Ei bine, eu am făcut pe cineva să leşine de râs!“- povestea hâtru artistul.
S-a aflat cu Circul de Stat în numeroase turnee în străinătate, în Germania, URSS, Cehoslovacia, Albania, Bulgaria, Emiratele Arabe Unite, Liban, Egipt, Polonia, Ungaria, Iugoslavia, Grecia, Iordania şi la Festivalul de Circ de la Monte Carlo.
La începutul anilor ’60 ai secolului trecut, Siminică se căsătoreşte cu acrobata cehoslovacă Enrika Zavata. Mariajul lor a durat 4 ani, timp în care nu au stat împreună pentru că aceasta nu a vrut sa vină în România. La un moment dat, a fugit el din ţară şi s-a stabilit în Germania. Era deja extrem de solicitat în Occident, însă regimul comunist nu-i dădea viză. Siminică a revenit în ţară, de dor.
Viaţa de circ a fost pentru Siminică plină de suferinţe: a avut de-a lungul carierei sale nu mai puțin de 8 fracturi de mâini și picioare, iar unul din cele mai grave accidente s-a produs în timpul unui spectacol la Turnu Măgurele când s-a rupt o frânghie la trapez și artistul a căzut de la 13 metri înălțime.
„În 1978, şi eu am căzut de la 13 metri. Mi-am rupt piciorul, ambele mâini şi patru coaste. După trei luni, am revenit la acelaşi trapez. Nu mi-a plăcut niciodată să mă menajez. Am dat cu mine de pământ, am tras, am muncit mereu. Acum se vede asta în durerea din oase“, spunea Siminică.
În 1987, Siminică s-a pensionat, dar a revenit în arenă un an mai târziu, unde a activat, atât în ţară, cât şi în străinătate, până în anul 1995.
S-a căsătorit cu fosta balerină Doina Florea şi locuia aproape de circ, însă ocolea instituţia care i-a adus cele mai mari satisfacţii, pentru că de fiecare dată izbucnea în plâns când o vedea.
A primit Premiul Special pentru Spectacol de Circ (unicul premiu pentru spectacol de Circ acordat vreodată în România) – la Galele „Uniter” (2002) şi Premiul de excelență pentru întreaga activitate oferit de Circul de Stat București (2002).
În anul 2018, artistul a fost internat timp de două săptămâni la Spitalul Floreasca, având mai multe probleme de sănătate care îl țineau imobilizat la pat.
Siminică a murit pe 27 septembrie 2018, la vârsta de 81 de ani. A fost înmormântat pe Aleea Artiştilor din Cimitirul Bellu din Bucureşti.
