Oamenii de ştiinţă din New York au investigat mecanismul efectului protector al zincului împotriva riscului de a dezvolta diabet de tip 2. Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul eLife. În cursul activităţii lor, specialiştii au analizat o mutaţie care are ca rezultat pierderea funcţiei unei proteine de transport de zinc numită SLC39A5, care este asociată cu niveluri crescute de zinc circulant. În acest scop, ei au analizat datele secvenţei genetice a 580.000 de participanţi de origine europeană. Dintre aceştia, 518.000 erau sănătoşi şi 62.000 aveau diabet. Autorii au descoperit o asociere nominală între SLC39A5 şi un risc redus de diabet de tip 2. Pentru a confirma aceste constatări, oamenii de ştiinţă au examinat funcţia SLC39A5 la şoarecii modificaţi genetic, la care lipseşte proteina de transport de zinc. Când animalele au fost hrănite cu o dietă bogată în grăsimi şi fructoză, care provoacă obezitate, a existat o reducere semnificativă a nivelurilor de glucoză pe stomacul gol în comparaţie cu şoarecii care prezintă mutaţia. Rezultate similare au fost raportate în obezitatea congenitală. În schimb, absenţa SLC39A5 a condus la o reducere a rezistenţei la insulină, precum şi la o depunere mai mică de grăsime în ficat, pe măsură ce nivelul de zinc din sângele subiecţilor a crescut. Astfel, mutaţia creşte probabilitatea apariţiei bolii hepatice grase şi a diabetului de tip 2. Echipa de oameni de ştiinţă subliniază că descoperirea lor demonstrează rolul protector al zincului împotriva nivelului ridicat de zahăr din sânge. În acelaşi timp, blocarea SLC39A5 ar putea deveni un nou tratament pentru diabetul de tip 2 în viitor, dacă suplimentele cu zinc nu sunt suficiente.
(www.dariknews.bg – 28 septembrie)/ddaniela
